America are nevoie de expertiza Asiei pentru a-şi redeschide şantierele navale

Autorităţile de la Washington tocmai au realizat că Statele Unite nu pot ţine pasul cu China în ceea ce priveşte construcţia de nave, atât civile cât şi militare.

Conform unui articol recent al publicaţiei Nikkei Asia, Secretarul Marinei, Carlos del Toro, a vizitat şantiere navale din Coreea de Sud şi Japonia pentru a propune "participarea la proiectele de revitalizare a şantierelor navale inactive din SUA".

"Există o uzină închisă în Philadelphia. Există un şantier naval închis al Marinei Militare în Long Beach. Şi mai sunt câteva altele", a declarat Rahm Emanuel, ambasadorul american la Tokyo, care a mai precizat că "am vrut să vedem dacă Mitsubishi şi alte companii japoneze ar fi interesate să investească şi să redeschidă aceste şantiere navale".

Nikkei Asia subliniază că directorii executivi ai companiilor din Coreea de Sud şi Japonia au declarat că există un interes puternic pentru înfiinţarea unor subsidiare în SUA.

"Investiţiile în şantierele navale cu dublă utilizare din Statele Unite vor crea locuri de muncă americane bine plătite, pentru muncitori şi noi angajaţi, construind navele avansate care vor proteja şi alimenta economia de mâine", se arată într-un comunicat de presă al Marinei, preluat de publicaţia niponă.

Pentru companiile sud-coreene interesul se îndreaptă mai ales către serviciile de reparaţii pentru navele americane din Coreea.

În prezent, construcţia şi întreţinerea portavioanelor şi submarinelor cu propulsie nucleară se realizează în patru şantiere navale din Virginia, Maine, Washington şi Hawaii, după cum scrie Nikkei Asia, care aminteşte că "SUA aveau anterior 13 şantiere navale publice, dar nouă dintre ele sunt în prezent inactive".

Publicaţia niponă arată că nevoia de modernizare a capacităţilor de construcţii navale din SUA este consecinţa "alarmării autorităţilor cu privire la extinderea rapidă a flotei chineze".

Conform datelor de la Nikkei Asia, China are cea mai mare industrie navală din lume, care îi va permite să-şi extindă marina militară până la 400 de nave şi submarine până în 2025 şi până la 440 până în 2030, de la 370 de unităţi în prezent.

Marina americană dispune în prezent de mai puţin de 300 de nave şi submarine, iar solicitările Marinei Militare, pentru 380 de unităţi într-un viitor apropiat, nu pot fi satisfăcute de industria americană, al cărui ritm de construcţie "păleşte în comparaţie cu cel al Chinei".

O problemă majoră a şantierelor navale din SUA o reprezintă lipsa muncitorilor calificaţi, în condiţiile în care "industria se luptă să concureze cu alte industrii în ceea ce priveşte salariile".

Nikkei Asia mai scrie şi despre "gravul blocaj la nivelul producţiei submarinelor cu propulsie nucleară, considerat unul dintre puţinele domenii în care se ştie că SUA au un avantaj distinct faţă de China", deoarece "baza industrială de construcţie a submarinelor este în prezent capabilă să le construiască în ritm de aproximativ 1,2 - 1,3 unităţi pe an, de la 2 unităţi în ultimii ani". Datele sunt prezentate în rapoarte oficiale de la Congressional Research Service.

Ţintele de producţie nu sunt atinse nici pentru distrugătoarele din clasa Arleigh Burke. Cele două şantiere navale producătoare, Bath Iron Works din Maine şi Ingalls Shipbuilding din Mississippi, pot asigura doar livrarea a 1,5 - 2 unităţi pe an, în condiţiile unei ţinte de 2 unităţi.

Din păcate, Nikkei Asia nu a amintit şi celelalte obstacolele majore în faţa acestei cooperări economice. Dincolo de calificarea deficitară a forţei de muncă şi deficitul de personal calificat, problemă care a amânat semnificativ şi investiţiile companiilor din Taiwan în fabrici de producere a procesoarelor şi memoriilor avansate, un alt obstacol major îl reprezintă şi programele de retehnologizare a oţelăriilor americane, astfel încât acestea să producă "oţel verde", în cuptoare cu arc electric.

Un raport recent de la Sustainable Shipping Initiative (SSI), "Green steel and shipping", arată că "utilizarea oţelului verde pentru transportul maritim este posibilă, deşi trebuie să prezinte o calitate ridicată şi proprietăţi specifice pentru a fi considerat apt pentru navigaţie".

Stadiul actual este acela al eforturilor care trebuie depuse pentru "a înţelege cum se poate produce cel mai bine oţelul verde pentru transportul maritim".

Cu alte cuvinte, chiar dacă s-ar redeschide şantiere navale în SUA, barierele economice vor fi foarte mari, pe fondul unui dezavantaj competitiv generat de "politicile verzi" ale administraţiei de la Washington.