Analiză Allianz Trade: Politica monetară din Europa Centrală şi de Est rămâne moderată până la finalul anului 2025

Pe pieţele din Europa Centrală şi de Est este de aşteptat ca inflaţia să crească sau să rămână peste intervalele ţintă ale băncilor centrale până la finalul anului 2024. Diminuarea ratei inflaţiei de consum în CEE din ultimul an a fost peste aşteptări, în principal datorită scăderii bruşte a preţurilor la alimente şi energie. Cu toate acestea, datele recente din aprilie arată o revenire a inflaţiei în Polonia (2.4% anual, martie 2.0%), Cehia (2.9% anual, martie 2.0%) şi Ungaria (3.7% anual, martie 3.6%). Reversul a fost determinat în principal de o creştere mai puternică a preţurilor la alimente, în special în Polonia care a reintrodus cota mărită de TVA. În Polonia şi Cehia, creşterea preţurilor la combustibili a jucat de asemenea un rol important, reflectând creşterea recentă a preţurilor globale ale petrolului. Analiştii se aşteaptă la o creştere a inflaţiei la alimente şi energie pentru restul anului, pe măsură ce efectele de bază menţionate mai sus se estompează. Între timp, în România, deşi a scăzut la 5.9% anual în aprilie, inflaţia a rămas, în continuare, cea mai ridicată din regiune. Până la finalul anului 2024 este de aşteptat ca inflaţia de consum în Polonia (4.6% anual în decembrie), Cehia (3.7%), Ungaria (4.8%) şi România (4.7%) să depăşească din nou intervalele ţintă ale băncilor centrale. Pentru 2025 prognozele arată o diminuare treptată, cu excepţia României, unde acest lucru ar putea dura până la începutul anului 2026.

Politica monetară în Europa Centrala si de Est va fi prudentă până la finalul anului 2025

Analiştii Allianz Trade preconizează că politica monetară în Europa Centrală şi de Est (CEE) va fi moderată până la finalul anului 2025, având în vedere perspectiva inflaţiei şi a băncilor centrale care vor menţine probabil ratele reale ale dobânzilor de politică monetară într-un secnariu pozitiv. Pe lângă creşterea inflaţiei, există şi alte motive pentru o politică monetară prudentă în regiunea CEE în trimestrele următoare. Printre acestea se numără aşteptările unui ciclu de relaxare monetară moderat de către Fed şi BCE, incertitudinea preţurilor petrolului pe fondul crizei actuale din Orientul Mijlociu, precum şi creşterea salariilor şi politica fiscală relaxată în Polonia, Ungaria şi România.

În plus, indicatorii de activitate economică pentru primul trimestru determină perspective de creştere îmbunătăţite, impulsionate de cererea internă (în special în sectorul serviciilor), ceea ce înseamnă că ar putea fi necesar un stimulent monetar redus pentru 2024. În acest context, este de aşteptat ca Banca Centrală a Poloniei, care a început ciclul de relaxare monetară în CEE cu două reduceri de rată în septembrie şi octombrie 2023, să menţină rata de politică monetară neschimbată la 5,75% cel puţin până în trimestrul trei al anului 2024. Estimările aferente unui scenariu de bază sunt că Banca Naţionala a României va reduce cel mai probabil rata de politică monetară cu un total de 75bps în a doua jumătate a anului 2024, ajungând la 6,25% la finalul anului.

"Totuşi, ritmul deficitului fiscal (situat deja la peste 3%, faţă de ţinta iniţială de 5% din PIB la finalul anului) ar putea deraia estimările noastre de mai sus. Confruntată deja cu o inflaţie greu de redus într-un an electoral în care reducerea cheltuielilor recurente ale Statului nu par să fie o prioritate, Banca Naţională s-ar putea vedea nevoită să amâne mult aşteptatele decizii de relaxare a politicii monetare. Inflaţia la finalul lunii Aprilie de 5.9% scade într-un ritm mai lent decât cel previzionat anterior. Un an agricol mai bun ar putea ajuta în domolirea inflaţiei însă cel mai probabil nu va putea compensa creşteri de cheltuieli bugetare de două cifre, motiv pentru care şi aşteptările rămân moderate.", declară CFA - Risk Director în cadrul Allianz Trade

Şi Cehia a redus rata de politică monetară cu un total de 175bps în ultimele şase luni, dar va încetini ciclul de relaxare monetară cu o scădere cumulată de 100bps, ajungând la 4,25% la finalul anului 2024. Ungaria a înregistrat până în prezent şapte reduceri de rată totalizând 525bps din octombrie 2023, dar ciclul de relaxare a fost deja încetinit în aprilie. În 2025 sunt prognozate reduceri moderate ale ratelor în întreaga regiune, în linie cu scăderea inflaţiei, însă ratele de politică monetară vor fi probabil mai ridicate la finalul anului viitor.

În Turcia, inflaţia este de aşteptat să scadă treptat după ce va atinge maximul în această lună, lucru ce va permite băncii centrale să înceapă o relaxare monetară prudentă în trimestrul IV. După alegerile din mai 2023, Turcia s-a confruntat cu o revenire puternică şi constantă a inflaţiei de la 38,2% anual în iunie 2023 la 69,8% în aprilie 2024, în principal din cauza majorării taxelor, a aprecierii lirei turceşti (TRY) după ce Banca Centrală a Turciei (CBRT) a oprit intervenţiile excesive pe piaţa valutară şi a unei creşteri mari a salariului minim la începutul anului 2024. Luna aceasta este de aşteptat ca inflaţia să crească din nou la aproximativ 74% anual. Măsurile de austeritate anunţate de Ministerul de Finanţe al Turciei - în principal suspendarea proiectelor de construcţii şi a achiziţiilor neesenţiale din sectorul public - vor contribui la reducerea inflaţiei în anii următori. În acelaşi timp, Banca Centrală a Turciei trebuie să rămână angajată în menţinerea unei politici monetare stricte şi a unei rate de politică monetară la 50,0% până când inflaţia va scădea sub acest nivel spre finalul anului 2024. De asemenea, daca va înceape un ciclu gradual de relaxare monetară în trimestrul IV, rate de politică monetară de aproximativ 45% la finalul anului 2024 şi 25% în 2025,vor menţine rata reală a dobânzii într-un scenariu pozitiv.

Pe piaţa din SUA, ameninţarea privind impunerea unor tarife vamale mai mari pentru bunurile provenite din China este mai accentuată decât impactul real. Pe piaţa auto, noile tarife vizează importurile chinezeşti în valoare de 18 miliarde de dolari, în special cele de baterii, China fiind principalul furnizor al SUA. Analiştii Allianz Trade prognozează că rata medie ponderată a tarifelor pentru bunurile vizate va creşte de la 7,8% la 14,5% în acest an, urmând ca până în 2026 să ajungă la 28,3%. Creşterea tarifelor la vehiculele electrice la 100% este în mare parte o mişcare simbolică. Tarifele vamale de 25%, împreună cu restricţiile care împiedică vehiculele electrice cu componente chinezeşti să beneficieze de subvenţii, au redus deja importurile de din China. Totuşi, această măsură va readuce în prim-plan mai multe probleme, inclusiv creşterea investiţiilor companiilor chinezeşti în Mexic, devierea comerţului şi facturarea falsă. În plus, tot mai mulţi producători auto chinezi, produc maşinile în Mexic pentru a ocoli tarifele prohibitive către SUA. Însă, creşterea importurilor de vehicule fabricate în Mexic ar putea genera tensiuni comerciale. Mai mult, devierea exporturilor chinezeşti către SUA prin ţări terţe pentru a evita taxele, precum şi sub-raportarea sau facturarea falsă a importurilor de către importatorii americani, ar putea creşte, determinând autorităţile americane să adopte măsuri drastice la un moment dat.

Miza este însă mai mare pentru Europa. Nu va fi uşor să urmeze exemplul Statelor Unite ale Americii fără a-şi afecta propria industrie auto. În prezent, China este cel mai mare exportator de maşini noi către UE atât din punct de vedere al valorii, cât şi al volumului, iar vânzările de vehicule electrice chinezeşti au crescut semnificativ. Cu toate acestea, este de aşteptat ca UE să îşi intensifice măsurile comerciale împotriva Chinei. Seria recentă de anchete anti-subvenţii, începând cu industria vehiculelor electrice şi extinzându-se la trenuri, turbine eoliene şi dispozitive medicale, indică o schimbare către o poziţie mai dură în perioada următoare.

O creştere moderată a tarifelor de import nu ar schimba prea mult dinamica competitivă. În comparaţie cu SUA, Uniunea Europeană nu va acţiona la fel de agresiv, deoarece producătorii auto europeni sunt dependenţi de China. Astfel, un şoc asupra sectorului auto chinez ar avea repercusiuni mult mai mari pentru sectorul auto german decât pentru cel american, de aproximativ 10 ori mai mare raportat la dimensiunea sectoarelor. În plus, producătorii auto germani importă deja o parte semnificativă de maşini şi echipamente din China în Europa, iar în acest context, tarifele mai mari ale UE ar putea, în cele din urmă, să se întoarcă împotriva propriilor producători auto europeni. Şi agricultura, unul dintre puţinele sectoare din UE care beneficiază de un excedent comercial mare cu China, ar putea fi, de asemenea, vulnerabil la escaladarea disputelor comerciale. Prin urmare, orice decizie a Comisiei Europene de a creşte tarifele pentru vehiculele electrice chinezeşti trebuie însoţită de o strategie de consolidare a lanţurilor de aprovizionare europene şi de acces la minerale pentru a crea un impuls pentru investiţiile locale.

După ce a înregistrat o scădere bruscă în 2022 şi moderată pe parcursul anului 2023, inflaţia a revenit anul acesta în SUA, înregistrând o creştere de 3,8% în primul trimestru. Pe bază anuală, inflaţia CPI din SUA a crescut cu +3,4% (-0,1 puncte procentuale faţă de martie), în timp ce inflaţia de bază a scăzut la +3,6% (-0,2 puncte procentuale). În contrast, în zona Euro, inflaţia a scăzut de la +2,8% anual în ianuarie la doar +2,4% în aprilie.

Condiţiile financiare relaxate sunt principala cauză care alimentează revenirea inflaţiei în Statele Unite ale Americii. Pentru a identifica principalul factor care duce la creşterea ratei de inflaţie, analiştii au luat în calcul imigraţia peste trend, politica fiscală discreţionară, condiţiile financiare, aşteptările inflaţioniste, forţa de muncă, preţurile petrolului şi perturbările lanţului de aprovizionare. Astfel, conform propriilor analize, condiţiile financiare relaxate determină mai mult de jumătate (54%) din presiunile inflaţioniste. Cu alte cuvinte, în ciuda ratelor dobânzilor mult mai ridicate ale Fed (care au înregistrat un maxim de 5,5% în iulie 2023), condiţiile financiare au devenit din ce în ce mai relaxate. Astfel, randamentele scăzute ale obligaţiunilor corporative, creşterea randamentelor pieţei de valori, indicatorii pieţei şi ai băncilor au indicat o lichiditate ridicată, alimentând presiunile asupra preţurilor. Pe fondul unei lichidităţi încă excesive, băncile au crescut soldurile de rezerve în ultimele luni, în timp ce fondurile pieţei monetare au absorbit emisiunile de obligaţiuni. Forţa de muncă redusă (36%) şi politica fiscală relaxată (21%) ocupă următoarele două locuri, în timp ce perturbările lanţului de aprovizionare (-10%) şi aşteptările inflaţioniste (-5%) au contribuit oarecum la atenuarea acestor efecte, deşi acestea din urmă au rămas peste ţinta de 2% a Fed. Presiunile asupra preţurilor vor începe să se reducă semnificativ în trimestrul patru al anului 2024, pe fondul unei lichidităţi excesive. La nivel federal, acordul privind plafonul datoriei, duce la creşterea cheltuielilor discreţionare, la nivelul guvernelor de stat şi locale, fiind adoptate creşteri modeste ale taxelor.