Arenele BNR - prin cenuşa gloriei sportive

Controversele legate de Arenele BNR au ajuns la un nou episod, cel al deschiderii porţilor. Destul de trist, dar accesul se face ca la muzeu, în coloană, iar vestigiile (terenurile de tenis, terenul de fotbal, sala - care arată cel mai bine dintre toate) pot fi doar admirate, nu şi folosite aşa cum ar trebui, pentru activitatea sportivă la cel mai înalt nivel.

Fiecare parte îşi susţine punctul de vedere, deşi la un anumit nivel, toată lumea lasă impresia că doreşte acelaşi lucru, ca acest complex să fie redat sportului. Desigur şi acum se face sport, dar la nivel amator, în special de către angajaţii BNR. Conducerea instituţiei susţine că vrea să cedeze complexul, autorităţile, mai exact guvernul, mimează interesul, marii organizatori de turnee (Ţiriac - Năstase) sunt şi ei foarte interesaţi de subiect, dar când se trece de la vorbe la fapte apare un scurt - circuit. Cert este că tribunele arenei centrale sunt încărcate de o istorie care apasă, suferinţa este evidentă şi se citeşte în fiecare bucată de beton, plastic şi fier. Dincolo de curăţenia din complex, culmea chiar piesele centrale sunt cele mai afectate de degradare, fiind evident că a trecut vremea renovării şi doar o reconstrucţie din temelie mai poate fi pusă în discuţie.

Dincolo de legi şi acte, dar respectându-le până la ultima virgulă, concluzia este una simplă, atâta timp cât Arenele sunt în posesia BNR, refacerea lor este practic imposibilă, doar o preluare de către Ministerul Tineretului şi Sporturilor sau de către Primăria Generală a Capitalei putând să le mai readucă la viaţă. Desigur că preluarea se va face în schimbul a ceva (se vorbeşte despre nişte imobile din centrul vechi care în trecut au aparţinut BNR sau de 35-36 de milioane de euro). Pentru unii este puţin, pentru alţii foarte mult. Pe după platanii seculari din parc ( sunt 40 de exemplare superbe ocrotite de lege) se vorbeşte că în ciuda negocierilor pornite din 2014, niciunul dintre guvernele din ultimii 3 ani (Ponta, Cioloş, Grindeanu, Tudose) nu a fost interesat cu adevărat de subiect şi nimeni nu ar dori să preia o astfel de bază, care poate produce banii doar dacă este inteligent administrată, dar care cu siguranţă are nevoie de investiţii considerabile.

Reprezentanţii BNR au oferit şi actul de vânzare - cumpărare întocmit de "Societatea de Dare la Semn Bucureşti" şi de "Banca Naţională a României SA", întocmit pe 2 iulie 1946, tocmai pentru a pune punct oricărei speculaţii legate de dreptul de proprietate al bazei, contestat în repetate rânduri de Ion Ţiriac. La punctul 10 al acestui document este trecută şi suma pentru care s-a făcut tranzacţia: 345.000.000 lei, iar un calcul făcut de către BNR (1 usd din 1946 = 13,27 usd- 2017) indică faptul că în acest moment cei 345.000.000 de lei din 1946 ar însemna 197.558.233 de dolari, o sumă mult peste cea avansată în prezent. Reprezentanţii BNR susţin în continuare că sunt interesaţi de cedarea bazei, lucru exprimat şi în comunicatul oficial de săptămâna trecută: " Reiterăm faptul că Banca Naţională a României a iniţiat demersuri încă din anul 2014 privind transferul de proprietate către Guvern a perimetrului delimitat de străzile Dr. Staicovici - Dr. Lister destinat activităţilor sportive, propunând o serie de soluţii concrete. În acest sens, au fost transmise scrisori oficiale către Guvernul României în iulie 2014, decembrie 2015 şi mai 2017. BNR a avut şi continuă să aibă toată disponibilitatea de a finaliza aceste demersuri, în condiţiile legii. "

Cum finalul fericit al poveştii este încă departe, o idee ar fi ca BNR să organizeze tururi prin Parcul cu Platani şi ghizi bine instruiţi să povestească istoria sportivă a acestor locuri, unde au concurat mari sportivi autohtoni, pentru că Arenele BNR au un trecut şi posibil viitor, dar le lipseşte prezentul.