Atragerea fondurilor europene şi blocarea ingerinţelor politice pot impulsiona activitatea universităţilor

Atragerea de fonduri europene şi blocarea ingerinţelor politice pot reprezenta două direcţii care ar putea impulsiona activitatea universităţilor. Demersul nu este uşor pentru cei implicaţi, dar poate reprezenta un prim pas pe un drum mai bun. Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) încearcă să aplice reţeta. Pentru anul universitar 2020-2021, SNSPA dispune de 4,2 milioane de euro, ceea ce face ca SNSPA să fie prima universitate din ţara noastră în ceea ce priveşte valoarea investiţiilor în internaţionalizare, raportate la numărul de cadre didactice şi studenţi. Sumele sunt alocate, cu precădere, din fonduri europene, prin programul Erasmus, Iniţiativa Universităţilor Europene - CIVICA sau alte granturi alocate direct de la Comisia Europeană. Fondurile vor fi folosite pentru creşterea gradului de mobilitate internaţională a studenţilor, profesorilor şi personalului administrativ şi, de asemenea, pentru a atinge obiectivul asumat alături de partenerii din consorţiul universitar european CIVICA, de a creşte numărul de mobilităţi între universităţile membre, respectiv între consorţiu şi universităţi din Europa şi din lume, precum şi de a atrage, în ţara noastră, un număr cât mai mare de studenţi internaţionali.

În prezent, SNSPA are peste 100 de acorduri cu universităţi din 20 de ţări din Uniunea Europeană, Norvegia şi Islanda şi peste 52 de acorduri cu state de pe cinci continente. Prezenţa SNSPA în dialogul european şi internaţional al învăţământului superior şi al cercetării, în domeniile de studii asociate guvernării, s-a consolidat prin crearea şi dezvoltarea consorţiului universitar CIVICA, alături de alte şapte universităţi europene de prestigiu, specializate în ştiinţele sociale.

Pe de altă parte, rectorul Şcolii Naţionale de Ştiinţe Politice şi Administrative, Remus Pricopie, i-a solicitat ministrului Educaţiei Monica Anisie, să îşi asume rolul pe care îl are şi să să apere şcoala de ingerinţele politice: "Ministrul educaţiei are rolul să apere şcoala de ingerinţele politice. Un ministru al educaţiei, în mod evident, are nu numai instrumentele prin care poate schimba lucrurile în bine, dar şi responsabilitatea legală de a face acest lucru. De exemplu, în urmă cu şase ani, ca ministru al educaţiei şi cercetării, de Ziua Educaţiei, am agreat un acord cu sindicatele - acord co-semnat de încă opt membri ai executivului -, prin care Guvernul României s-a angajat să crească gradual salariile profesorilor cu 5%, din şase în şase luni, timp de trei ani, acord implementat de toate guvernele care au urmat. Am considerat atunci că nivelul de salarizare al profesorilor din România - ca medie, cel mai mic din Uniunea Europeană - trebuie să reprezinte o prioritate. De aceea, în mod simbolic, am ales să demarăm negocierile pentru acest acord de creştere salarială cu ocazia Zilei Educaţiei. Dumneavoastră, astăzi, în calitate de ministru, aveţi dreptul să stabiliţi priorităţile sistemului, dar aveţi şi obligaţia de a nu neglija problemele structurale, care afectează profund educaţia, în ansamblul ei. Una dintre aceste probleme este politizarea şcolii şi a universităţii, fenomen nociv, care a redevenit posibil, după plecarea mea din poziţia de ministru (17 decembrie 2014), prin nerespectarea legislaţiei în vigoare chiar de către instanţa care, potrivit Art.121 din Legea nr.1/2011, are obligaţia să vegheze la respectarea legii în sistemul de educaţie, adică Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Constituţia României (Art. 32, alin.(6)) şi Legea educaţiei nr. 1/2011 (Art. 3 şi Art. 123) au tranşat acest subiect al politizării, evocând principii clare privind independenţa spaţiului educaţional de orice ingerinţe ideologice, politice sau religioase şi garantând autonomia universitară şi libertăţile academice. Evident, cadrul legal este foarte important, dar, în calitate de profesori, ştim că este o formă de respect faţă de profesia noastră şi faţă de şcoală să nu aducem politica în sala de clasă, iar atunci când ocupăm funcţii de conducere, să nu ne implicăm în politica militantă, aruncând astfel şcoala în bătălii politice care nu-i aparţin. Cu toate acestea, atât în mediul preuniversitar, cât şi în cel universitar, găsim cazuri (în mod repetat semnalate de presă, dar neglijate de autorităţi) în care inspectorul şcolar este - coincidenţă sau nu - o figură politică importantă la nivel local, iar rectorul, în cazul a patru universităţi, este simultan angajat cu "normă întreagă" la universitate, parlamentar, tot cu "normă întreagă", şi lider politic naţional, în cadrul unui partid. Acest fenomen, în plină expansiune, ca urmare a anului electoral pe care-l parcurgem, este posibil deoarece, cu complicitatea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, legea nu este respectă." "Mariajul" dintre politică şi şcoală a produs mari deservicii seocietăţii în ultimii 30 de ani. Deocamdată învăţământul este preocupată în cea mai mare măsură să facă faţă provocărilor crizei sanitare, ratând, voit sau nu, adevăratele scopuri ale educaţiei.