Banca Centrală Europeană pregăteşte ţapii ispăşitori pentru criza viitoare

Toată lumea ştie că băncile centrale acţionează strict pe baza interesului general al societăţii, chiar şi atunci când salvează băncile prea mari pentru a intra în faliment sau tipăresc trilioane pentru a evita falimentul statelor.

Dar dacă "povestea" redresării şi relansării economice sustenabile, promovată cu atâta ardoare de marile bănci centrale, nu mai este crezută? Dacă lumea întreagă va realiza, în curând, că împăratul este gol?

Patrick Artus, economistul şef al băncii de investiţii Natixis, încearcă să explice de ce o criză a datoriilor conduce la alte crize de aceeaşi natură. Secvenţa este simplă: crizele datoriilor, cum au fost cele din 2000 (la nivelul companiilor), 2008 (mai ales datoriile gospodăriilor) şi 2011 - 2013 (datoriile publice din zona euro) au determinat băncile centrale să treacă la o politică monetară ultrarelaxată, al cărei scop a fost salvarea datornicilor şi stimularea economică.

Ca urmare se accelerează un nou proces de creştere a datoriilor şi se creează condiţiile pentru o nouă criză. Artus scrie că "lanţul" crizelor datoriilor poate fi rupt doar dacă politicile monetare ultrarelaxate ar fi însoţite de măsuri macroprudenţiale restrictive, cum sunt creşterea cerinţelor de capital pentru bănci, a avansului pentru creditele ipotecare acordate populaţiei şi reducerea gradului de îndatorare acceptat.

După cum au evoluat şi evoluează lucrurile în Europa, s-ar părea că aici ar putea avea loc "epifania". Holger Zschäpitz, editorul financiar al cotidianului Die Welt scrie pe contul său de Twitter că trăim "într-o lume complet nebună", în condiţiile în care investitorii plătesc pentru a împrumuta Italia, o ţară supraîndatorată care ar fi fost de mult în faliment fără intervenţia BCE.

Datele Bloomberg arată că ultima emisiune de obligaţiuni guvernamentale cu maturitatea la 2 ani a fost plasată la un randament de -0,337%, un nou minim istoric.

Tot în Italia, autorităţile şi-au exprimat opoziţia fermă faţă de propunerile BCE pentru provizionarea completă şi mult mai rapidă a creditelor neperformante noi.

Consiliul Uniunii Europene susţine această poziţie şi spune că "BCE nu are mandat pentru măsurile referitoare la creditele neperformante", după cum scrie Reuters, şi nu poate cere tuturor băncilor din zona euro să-şi majoreze provizioanele.

Ulterior, o ştire Bloomberg arăta că "Banca Centrală Europeană îşi păstrează propunerea referitoare la creditele neperformante şi va face doar mici ajustări care nu îi schimbă natura".

Se poate spune că BCE nu a făcut nimic, când vor avea loc tot felul de "evenimente nefericite" într-un viitor deloc îndepărtat? Desigur că nu, iar politicienilor li se va acorda rolul convenabil de ţap ispăşitor.

Din păcate, nimeni nu întreabă oficialii BCE de ce este nevoie de o asemenea măsură după un deceniu de la declanşarea crizei financiare globale. Oare nu pornirea tiparniţei şi politica sa monetară ultrarelaxată au făcut posibilă "supravieţuirea" firmelor şi a băncilor zombi, prin suprimarea acţiunii pieţelor?

Teama este tot mai vizibilă şi peste Ocean, tot din cauza bulei fără precedent a creditării. Danielle DiMartino Booth, fost consilier al preşedintelui Federal Reserve Bank of Dallas şi autoarea cărţii "Fed Up: An Insider's Take on the Why the Federal Reserve is Bad for America", a declarat, pentru site-ul de ştiri USAWatchdog, că "Fed-ul nu ştie ce se poate întâmpla şi niciunul dintre noi nu ştie", în condiţiile în care "sunt greu de evaluat implicaţiile unei creşteri cu 50 de trilioane de dolari a creditului de la declanşarea crizei financiare globale".

Hans Lorenzen, de la Citigroup, consideră că "întrebarea principală este ce a făcut o structură distorsionată a motivaţiilor cu pieţele după atâţia ani", conform unei analize preluate de Zerohedge.

"Când turma îşi schimbă brusc direcţia, rezultatul va fi o schimbare dramatică neliniară a preţului activelor", mai arată Lorenzen, în opinia căruia "băncile centrale se tem tot mai mult că au pierdut controlul", în condiţiile în care "pieţele manifestă un răspuns aproape Pavlovian faţă de lichiditatea oferită de băncile centrale".

Până la faza convulsivă generată de stoparea furnizării "drogului" reprezentat de banii din nimic mai există, însă, timp pentru pregătirea justificărilor.

Iar BCE se pregăteşte temeinic. La o conferinţă recentă organizată de Banca Franţei, cu tema "Reglementarea economică şi financiară în era big data", Benoît Coeure, membru al conducerii executive a BCE, a susţinut că "datele false reprezintă un pericol la adresa stabilităţii economice şi financiare la fel cum ştirile false reprezintă un pericol la adresa stabilităţii politice".

Termenul "big data", care şi-a făcut loc şi în vocabularul nostru, se referă nu doar la volumele mari de date colectate de firme sau instituţii guvernamentale, ci şi la algoritmii utilizaţi pentru prelucrarea lor, astfel încât să fie descoperite corelaţii şi tendinţe utile proceselor decizionale.

La nivelul BCE există cel puţin două iniţiative în acest sens: MMSR (Money Market Statistical Reporting) şi AnaCredit (Analytical Credit Datasets).

Despre MMSR, Benoît Coeure a declarat că este utilizat deja pentru evaluarea impactului programului de relaxare cantitativă asupra funcţionării pieţelor, în condiţiile în care BCE colectează informaţii zilnice referitoare la circa 40.000 de tranzacţii pe piaţa monetară între 52 de bănci din zona euro, ale căror active totale reprezintă 80%-85% din totalul activelor bancare ale regiunii.

Volumul extrem de ridicat al informaţiilor ridică probleme semnificative referitoare la calitatea datelor, mai ales dacă accesul la date este permis jucătorilor de pe pieţele financiare, despre care Coeure spune că "dispune de potenţialul schimbării structurilor economice".

"Capacitatea de a crea statistici individuale ameninţă hegemonia decidenţilor de politică economică de a defini parametrii politicilor", a mai precizat oficialul BCE.

Adică adevărul statistic este numai unul şi nu poate veni decât de la autorităţi? Se pare că pentru aşa ceva se pregăteşte terenul, iar dacă vor exista "derapaje", de vină vor fi "datele false".

"Acţiunile agenţilor economici pot să devină mai puţin ancorate în activitatea reală şi mai predispuse panicilor şi maniilor, cu implicaţii evidente pentru stabilitatea economică şi financiară", a subliniat Benoît Coeure, care a mai prezentat şi viziunea unei bănci centrale "tentate să scrie comunicatele de politică monetară şi discursurile având în vedere modul în care acestea vor fi înţelese şi interpretate de algoritmii inteligenţei artificiale".

Vor reuşi astfel autorităţile europene să realizeze "planificarea ştiinţifică" a economiei şi pieţelor financiare? Probabil că nu şi asta nu doar din cauza obstacolelor ridicate în faţa acestui obiectiv de complexitatea relaţiilor economice şi sociale dintre agenţi economici înzestraţi cu voinţă proprie.

În schimb, va exista un nou ţap ispăşitor pentru criza viitoare: algoritmii neoficiali "hrăniţi" cu date false.