BLOCAJ ÎN ÎNGRĂŞĂMINTE: Vrem, avem, dar nu sunt bani

Relaţia dintre agricultură şi indus-tria de îngrăşăminte chimice rămâ-ne, în continuare, destul de încordată, în ciuda discuţiilor ce au avut loc, ieri, între reprezentanţii producătorilor agricoli şi patronatele şi sindicatele din industria chimică.

Cele două părţi au dezbătut, ieri, în cadrul unei conferinţe cu tema "Problemele care afectează industria chimică şi petrochimică" (n.n. organizată de Federaţia Patronatelor din Chimie şi Petrochimie) principalele inconveniente ce persistă în raporturile lor comerciale.

Printre problemele identificate de cele două părţi regăsim subiecte tabu precum cea a lipsei banilor sau a aprovizionării insuficiente a agriculturii cu îngrăşămintele chimice fabricate în ţară.

După ce şi-au transmis, reciproc, bezele, - ambele părţi fiind de acord că agricultura fără industria de îngrăşăminte nu va rezista şi viceversa -, între agricultori şi chimişti au ieşit la iveală tensiuni mai vechi, îndeosebi când a venit vorba de preţul îngrăşămintelor chimice.

Mai exact, agricultorii au pus "punctul pe i" şi le-au bătut obrazul "colegilor" lor din indus-tria chimică, că exportă îngrăşămintele la un preţ mai mic faţă de cel practicat în ţară şi că au majorat nejustificat preţul îngrăşămintelor chimice.

Asta în condiţiile în care guvernul a acordat producătorilor de îngrăşăminte chimice, în două rânduri, o reducere comercială de 40 de dolari la fiecare o mie de metri cubi de gaz achiziţionată din producţia internă, tocmai pentru a nu opera creşteri de preţ.

Preşedintele Federaţiei Naţionale a Producătorilor Agricoli din România (FNPAR), Viorel Matei, a precizat că preţul îngrăşămintelor chimice produse în ţară a crescut anul acesta, faţă de 2007, cu 30%-40%.

Liderul FNPAR a exemplificat că dacă în 2007, tona de îngrăşăminte de azot se vindea cu 800 de lei, acum, preţul a ajuns să varieze în jurul a 1.200 lei.

Reprezentanţii agricultorilor le-au mai reproşat chimiştilor că "după ce s-au văzut cu sacul în căruţă", adică după ce au obţinut reducerea comercială, au uitat de problemele lor şi au preferat să exporte la un preţ mai ieftin decât cel oferit fermierilor.

"Producătorii agricoli s-au deşteptat şi din această cauză aţi rămas cu stocurile pline!", ne-au spus reprezentanţii agricultorilor, celor din industria chimică, menţionând că preţul îngrăşămintelor din import este mai mic cu 20% faţă de cel practicat de chimiştii noştrii.

Acestui aspect se vede însă în agricultură; din pricina lipsei banilor (n.n. Viorel Matei susţine că sprijinul de minimis de 200 de lei la hectar s-a acordat într-o proporţie de doar 60%) în campania agricolă de toamnă, s-a utilizat o cantitate de îngrăşăminte ce reprezintă doar 5% din capacitatea de producţie a combinatelor chimice din ţară, terenurile primind o cantitate de îngrăşăminte chimice insuficientă, de 15% din necesar.

Fapt mai mult decât îngrijorător, întrucât, potrivit agricultorilor, în ţară, se prefigurează o criză alimentară, iar agricultura noastră va avea, cu siguranţă, o productivitate şi un randament foarte scăzut.

Iar asta se va resimţi în buzunoarele noastre.

La rândul lor, reprezentanţii industriei de îngrăşăminte chimice au afirmat că preţurile la îngrăşăminte chimice s-au majorat, însă, cu mai puţin decât susţin agricultorii, punând acest fapt pe seama eternei probleme a preţului la gaze şi pe sprijinul guvernului insuficient, raportat la coşul de gaze.

Preşedintele Organizaţiei Patronale Nitrofosfor, Marian Mirea, a subliniat că pe stocul combinatelor sunt, la ora actuală, zeci de mii de tone de îngrăşăminte chimice ce nu îşi găsesc cumpărător şi că, sectorul său traversează o perioadă deosebit de grea ca urmare a efectelor crizei economice şi financiare. Mirea a amintit că în domeniul îngrăşămintelor chimice, 60%-70% din cheltuieli o reprezintă cele cu gazele.

"Producătorii de îngrăşăminte chimice se află într-o situaţie critică determinată de cererea tot mai redusă de îngrăşăminte care presează pe reducerea preţului acestora în condiţiile în care costurile de producţie rămân la acelaşi nivel, iar condiţiile de finanţare a producţiei de către bănci sunt mai restrictive", au explicat reprezentanţii chimiştilor.

O altă problemă asupra căreia cele două părţi au căzut, de data aceasta de acord este aceea a intermediarilor, altfel spus, "a samsarilor" ce au intervenit în relaţia lor comercială. Atât producătorii de îngrăşăminte chimice cât şi agricultorii susţin că se confruntă cu o "mafie a îngrăşămintelor" şi o piaţă neagră ce prinde contur.

Voalat, reprezentanţii agricultorilor au admis că sunt forţaţi de lipsa fondurilor să apeleze la serviciile unor "dealeri" de îngrăşăminte chimice care le oferă marfa fie mai ieftin, fie accepta plata eşalonată sau, "dau pe datorie".

În acest sens, agricultorii propun modificarea Codului Fiscal, îndeosebi în ceea ce priveşte problema plăţii TVA anticipat.

În acest sens Federaţia Sindicatelor Libere din Chimie şi Petrochimie (FSLCP) va înainta noului Guvern un set de măsuri sociale anticriză.