BNR ŞI PIPEREA S-AU PUS DE ACORD: "Legea spaniolă privind darea în plată e proastă"

În aşteptarea promulgării Legii dării în plată a imobilelor, controversele dintre părţile implicate (respectiv sistemul bancar, iniţiatorii proiectului, clienţi şi BNR) continuă să fie aprinse.

Unul dintre punctele aduse frecvent în discuţie este reprezentat de legea similară din Spania.

După ce, iniţial, legea spaniolă care priveşte darea în plată a imobilelor aduse garanţie într-un contract de credit în vederea iertării totale de datorie a fost adusă ca exemplu pozitiv atât de către parlamentarii noştri (care au afirmat că în alte ţări precum Spania funcţionează o astfel de lege), cât şi de mediul bancar (argumentând că, în Spania, legea impune anumite criterii de selecţie a beneficiarilor), acum, reglementările spaniole nu mai sunt privite cu ochi buni de niciuna dintre cele două părţi.

Şi unii, şi ceilalţi sunt de acord că de legea spaniolă au beneficiat foarte puţini debitori, însă fiecare vine cu argumente diferite.

Avocatul Gheorghe Piperea, unul dintre iniţiatorii legii de la noi, evidenţiază faptul că, în Spania, doar 12.000 de persoane au beneficiat de reglementările din domeniu, alţi 700.000 de debitori fiind executaţi de bancă, în ultimii doi ani.

Domnul Piperea a mai spus: "Se vorbeşte despre criteriile din legea spaniolă, care există din 2012, dar care a fost modificată ulterior, având un plafon valoric de 150.000 de euro.

Toată lumea critică această lege. Dacă ne referim la acel plafon de 150.000 de euro, suma este una progresivă, pentru că aceasta va fi mai mare peste câteva luni, după aplicarea dobânzilor şi penalităţilor, iar după alte câteva luni va creşte şi mai mult. În aceste condiţii, sunt două variante posibile - ori debitorul renunţă, ori se împrumută pe căi ocolite, ca să reducă din datorie şi să se încadreze în plafonul impus.

În Spania, s-a creat acest fenomen de împrumut din afara sistemului bancar. Astfel, se ia băncilor din «felia» care li se cuvine, plafonul fiind greşit şi crescând progresiv în funcţie de sumele pe care le are de dat în plată debitorul. De aceea nu am pus plafon. Nu am făcut legea noastră după cea din Spania ca să nu creeze problemele de acolo.

Specialiştii de la London Economics au apreciat că modul în care a fost realizată această lege spaniolă este foarte restrictiv. La începutul lui octombrie, a fost dată o rezoluţie care să revizuiască legea din Spania astfel încât să fie aplicabilă pe o scară cât mai largă".

Nici reprezentanţii Băncii Naţionale a României (BNR) nu sunt de acord cu legea dării în plată care funcţionează pe piaţa spaniolă.

Nicolae Cinteză, directorul direcţiei Supraveghere din cadrul BNR, subliniază că reglementările din Spania sunt criticate de Parlamentul European.

Domnia sa ne-a spus: "Parlamentarii scot în faţă legea din Spania, însă aceea este ea însăşi condamnată de Parlamentul European, care critică Spania că nu a aprobat o lege socială. Sunt 200.000 de familii, în Spania, pe care băncile le-au dat afară din casă. Legea spaniolă este opţională, însă băncile spaniole au aderat la ea şi au executat mai mulţi debitori, trecând direct la evacuare şi neîndeplinind, astfel, aşa cum ar fi trebuit, criteriile impuse de Guvernul spaniol.

Autorităţile din Spania au completat acum Codul de bune practici, dar Parlamentul nostru nu a dorit să preia nimic din propunerile băncilor. Trebuie să conştientizăm că neperformanţa la creditele mai mici de 150.000 de euro se cifrează la 1,4%, în timp ce creditele neperformante aferente împrumuturilor mai mari de 150.000 de euro este de 40%".

Domnul Cinteză ne-a mai spus că cei care au luat credite foarte mari aveau din plin cu ce acoperi respectivele împrumuturi, dividendele pe care le încasau pe un an "acoperind trei astfel de împrumuturi, nu doar unul singur".

Bancherii se tem nu de cazurile în care oamenii s-au împrumutat ca să-şi cumpere o locuinţă şi care au nevoie de ajutor pentru că nu-şi mai pot achita ratele, ci de cei care au contractat, în mod speculativ, credite cu o valoare foarte mare, de milioane de euro, şi care şi-au dezvoltat sau cumpărat proiecte rezidenţiale.

Ca replică la această afirmaţie, avocatul Piperea subliniază: "Criticii acestei legi s-au plâns că reglementarea nu face distincţie între săraci şi bogaţi, dar legislaţia europeană interzice discriminarea, chiar şi de natură economică. În acelaşi timp, legea pune o distincţie netă între persoanele fizice şi dezvoltatorii imobiliari, ea menţionând clar că se aplică în condiţiile în care consumatorul este persoană fizică. Or, dezvoltatorii imobiliari nu sunt persoane fizice, ci profesionişti. Situaţiile care fac referire la persoanele juridice s-au rezolvat în baza legii insolvenţei, care acoperă aceste cazuri. Deci, pentru dezvoltatorii imobiliari există o lege specială".

Potrivit lui Nicolae Cinteză, mai există o categorie de debitori vizaţi de reglementările de la noi: "Legea nu acoperă doar creditele ipotecare şi pe cele imobiliare contractate în scopul cumpărării unei locuinţe, ci şi pe cele de consum, pe care oamenii le-au luat ca să-şi mobileze casele sau să-şi achiziţioneze alte bunuri de larg consum, garantând cu o garsonieră sau cu un imobil al unei alte persoane, care are calitatea de co-debitor".

Legea spaniolă privind darea în plată, denumită "Codul bunelor practici pentru restructurarea viabilă a creditelor ipotecare aferente locuinţei principale" prevede aplicarea acestei măsuri ca soluţie ultimă pentru debitori, după ce aceştia epuizează celelalte facilităţi de rambursare a creditului, cum ar fi restructurarea lui.

După modificarea legii, băncile spaniole nu au mai avut de ales dacă să aplice sau nu aceste reglementări, legea devenind obligatorie dacă după un an de la restructurarea datoriei debitorul continuă să aibă dificultăţi în achitarea ratelor la bancă.

Printre altele, clienţii trebuie să îndeplinească anumite criterii şi pot rămâne în locuinţă timp de maxim doi ani după darea în plată, achitând instituţiei financiare o chirie de 3% din valoarea datoriei.

Parlamentul European a solicitat Comisiei Europene, într-o rezoluţie, să îmbunătăţească legislaţia privind protecţia consumatorilor prin includerea dării în plată în toate statele membre, în baza celor mai bune practici în domeniu.

Un raport al Human Rights Watch a criticat legislaţia din Spania, arătând că prevede condiţii destul de stricte, care au condus la respingerea unui număr mare de solicitări de dare în plată.

Banca Centrală Europeană spune că executarea silită prin vânzarea locuinţei ar trebui să fie o soluţie de ultimă instanţă.

La noi, Legea dării în plată a fost aprobată în urmă cu peste o săptămână în plenul Camerei Deputaţilor - for decizional -, cu doar un vot împotrivă şi o abţinere.

Iniţiativa a creat un adevărat război între sistemul bancar şi iniţiatorii ei.