BRCC solicită modernizarea Convenţiei de evitare a dublei impuneri dintre România şi Marea Britanie în contextul Brexitului

În contextul urgenţei şi a oportunităţii unice de a gestiona problemele sistemice cu care se confruntă mediul de afaceri, ca urmare a Brexitului, Camera de Comerţ Româno-Britanică (BRCC) face apel la o abordare integrată care să reconcilieze măsurile pe termen scurt adoptate de autorităţi cu sugestii concrete şi cu accent pe o viziune strategică, şi să asigure soluţii la actualul regim fiscal aplicabil in relatiile bilaterale.

Scopul BRCC este de a creşte gradul de conştientizare cu privire la posibilele efecte negative ale Convenţiei pentru evitarea dublei impuneri în ceea ce priveşte impozitele pe venit şi capital, denumită în continuare RO-UK CEDI, asupra pieţei şi investiţiilor în România şi de a identifica potenţiale soluţii pentru a face mai atractive investiţiile în ambele ţări, în contextul economic actual.

BRCC evidenţiază necesitatea derulării unor consultări structurate între autorităţi şi comunitatea de afaceri româno-britanica şi a semnalat principalele îngrijorări, precum şi soluţiile agreate de companiile membre cu privire la posibilele efecte negative ale RO-UK CEDI asupra relaţiilor comerciale bilaterale.

"Fiecare ţară este responsabilă pentru propriul ei sistem fiscal, pentru propria legislaţie şi pentru politicile şi strategiile ei fiscale. Ca parte a strategiei naţionale, convenţiile de evitare a dublei impuneri reprezintă un mijloc important de îmbunătăţire a relaţiilor bilaterale. Ţinând seama de toate acestea, noi apreciem Guvernul şi Parlamentul României ca fiind instituţii cu un rol crucial în îmbunătăţirea puternicului parteneriat strategic deja instituit între România şi Marea Britanie", a declarat Dan Schwartz, Vice-Presedinte BRCC.

După Brexit, România şi Marea Britanie rămân state care împărtăşesc aceeaşi viziune pe multe teme regionale, internaţionale şi globale. Mai mult, comunitatea românească din Marea Britanie este a doua că mărime, fiind în general bine integrată în societatea britanică. Majoritatea românilor lucrează în sectoare care nu dispun de forţă de muncă suficientă sau specialişti, precum servicii financiare şi bancare, IT, arte, arhitectura, educaţie, cercetare şi dezvoltare.

România şi Marea Britanie se bucură de legături istorice profunde şi împărtăşesc valori europene, legături economice strânse şi relaţii interpersonale puternice. Cele două ţări acordă, de asemenea, o atenţie deosebită atât schimburilor bilaterale de bunuri şi servicii, cât şi investiţiilor. Tendinţa ascendentă a comerţului şi volumul investiţiilor britanice în România s-au menţinut în ultimii ani la un nivel relativ ridicat, ambele state acţionând împreună pentru a atinge obiective ambiţioase. De exemplu, comerţul total cu bunuri şi servicii (exporturi plus importuri) între Marea Britanie şi România a fost de 9,6 miliarde de lire sterline în cele patru trimestre până la sfârşitul trimestrului 4 al anului 2022 şi 3,1 miliarde de lire sterline în cele patru trimestre până la sfârşitul trimestrului 4 al anului 2021. Se remarcă faptul că România a fost al 30-lea cel mai mare partener comercial al Marii Britanii în anul 2022, reprezentând 0,6% din totalul schimburilor comerciale internaţionale ale Regatului Unit. Cu toate acestea, BRCC consideră că există încă multe posibilităţi neexplorate în ceea ce priveşte dezvoltarea relaţiilor comerciale româno-britanice.

În ceea ce priveşte impozitarea, ieşirea Marii Britanii din UE a adus o poziţie fiscală nefavorabilă atât pentru investitorii britanici în România, cât şi pentru investitorii români în Marea Britanie, comparativ cu perioada în care Marea Britanie a făcut parte din Uniunea Europeană şi Directivele europene au fost aplicabile. Pe măsură ce directivele UE au încetat să se aplice, atât investitorii români, cât şi cei din Regatul Unit se pot afla în situaţia de a fi dublu impozitaţi în cazul veniturilor pasive, cum ar fi dividendele, dobânzile sau redevenţele.

Dubla impunere apare adesea în tranzacţiile internaţionale atunci când acelaşi venit este impozitat în două ţări diferite, în conformitate cu legislaţiile lor fiscale naţionale. De vreme ce poate afecta investiţiile directe şi investitorii, în special atunci când este vorba despre finanţarea activităţii şi/sau distribuirea dividendelor, guvernele încearcă să reducă impactul negativ al dublei impuneri ori de câte ori este posibil, prin negocierea şi aplicarea convenţiilor de evitare a dublei impuneri.

În acest sens, în 1975, România şi Marea Britanie au semnat "Convenţia pentru evitarea dublei impuneri în ceea ce priveşte impozitele pe venit şi capital". Tratatele privind evitarea dublei impuneri joacă un rol esenţial în contextul cooperării internaţionale. Astfel de tratate servesc la încurajarea investiţiilor internaţionale directe şi, în consecinţă, a creşterii economice bilaterale, prin reducerea sau eliminarea dublei impuneri pentru veniturile obţinute transfrontalier. Tratatele privind dubla impozitare urmăresc, de asemenea, să consolideze cooperarea dintre ţări şi administraţii fiscale, în special în ceea ce priveşte prevenirea evitării plăţii taxelor şi a evaziunii fiscale, precum şi îmbunătăţirea schimbului de informaţii în domeniul fiscal.

Prevederile unei CEDI sunt aplicabile rezidenţilor, persoane juridice şi fizice, celor două state semnatare. Subliniem mai jos câteva efecte ale RO-UK CEDI asupra veniturilor pasive, cum ar fi dobânzile, dividendele şi redevenţele, din perspectiva impozitelor româneşti.

Acţionarii din Marea Britanie care investesc în afaceri romaneşti au, de exemplu, dreptul de a primi dividende din România. De acelaşi drept beneficiază şi investitorii români în Marea Britanie. De regulă, veniturile pasive obţinute de nerezidenţi din România, sunt impozitate la sursă. În această situaţie, fluxurile de venituri precum dobânzile, dividendele şi redevenţele obţinute de investitorii britanici de la companiile româneşti sunt impozitate la sursă, în România. Astfel de venituri sunt impozitate de asemenea şi în Marea Britanie. În prezent, impozitul reţinut la sursă, aplicabil în România conform legislaţiei interne, este de 16% pentru dobânzi şi redevenţe şi de 8% pentru plăţile de dividende. Înainte de Brexit, când directivele europene erau încă aplicabile, dobânzile, redevenţele şi dividendele nu erau supuse impozitului reţinut la sursă nici în România nici in Marea Britanie dacă erau îndeplinite anumite condiţii, întrucât directivele UE vizau încurajarea investiţiilor, libera circulaţie a capitalulilor şi eliminarea dublei impuneri. Drept un lucru relativ pozitiv, în lipsa directivelor europene, încă mai avem în vigoare RO-UK CEDI, semnată în 1975, care poate fi utilizată limitat în scopul eliminării dublei impuneri. Conform prevederilor acestui tratat, dobânzile, redevenţele şi dividendele pot fi impozitate la sursă, atât în Marea Britanie, cât şi în România, urmând ca dubla impunere să fie evitată prin inermediul unui mecasnism de credit fiscal pe baza căruia impozitul reţinut în fiecare ţară poate fi dedus partial din impozitul datorat în cealaltă.Acest mecanism nu rezolvă toate aspectele practice îtrucât convenţia nu ţine cont de modificările de cote de impunere intervenite în România din 1975 şi pâna astăzi, în acest fel prevederile ei fiind în mare parte mai puţin favorabile decât cele ale legislaţiei interne româneşti. Un astfel de tratat care prevede cote de impunere mai mari sau egale cu cele prevăzute în legislaţia internă nu poate funcţiona, ba chiar ar putea fi considerat lipsit de sens.

BRCC consideră că o soluţie la problemele de mai sus ar fi modernizarea RO-UK CEDI, fapt ce ar permite investitorilor din ambele ţări să beneficieze de condiţii similare cu cele de care se bucurau înainte de Brexit, atunci când directivele UE erau aplicabile. Am dori, de asemenea, să confirmăm implicarea şi susţinerea continuă a BRCC a eforturilor de realiniere a RO-UK CEDI la nevoile actuale ale mediului de afaceri din cele două ţări.

Ca dovadă a implicării noastre continue şi ţinând cont de importanţa RO-UK CEDI pentru comunitatea de business Româno-Britanică, BRCC a pus bazele unui grup de lucru intern, format din specialişti în fiscalitate naţională şi internaţională, cu scopul de a identifica mijloacele tehnice necesare unei abordări eficiente şi realiste a unei convenţii moderne de evitare a dublei impuneri.

In concluzie, actuala CEDI nu este în concordanţă cu noile realităţi economice şi sociale din România şi, prin urmare, nu mai sprijină economia românească actuală în plina dezvoltare, cel puţin din următoarele motive:

• Convenţia are o vechime de 48 de ani şi s-a încheiat atunci când, atât condiţiile economice şi sociale din România, cât şi relaţiile bilaterale economice, sociale şi militare româno-britanice erau complet diferite de cele de astăzi;

• Convenţia prevede cote de impozitare în multe cazuri mai mari decât legislaţia internă românească, ceea ce o face inaplicabilă, cel puţin în România;

• După BREXIT, prevederile fiscale mai favorabile acordate de legislaţia Uniunii Europene nu mai sunt aplicabile în relaţia România-Marea Britanie;

• Deşi ambele ţări au semnat un instrument multilateral (MLI), există încă diferenţe între poziţiile şi punctele lor de vedere, care pot fi atenuate prin adoptarea unei noi convenţii;

• Într-o perspectivă românească, un nou tratat redactat folosind modelul de Convenţie OCDE vă fi un argument suplimentar pentru admiterea României la OCDE;

• În cazul în care România şi Marea Britanie doresc să-şi îmbunătăţească şi să-şi dezvolte relaţiile bilaterale comerciale, sociale, economice şi militare, prin Convenţie ar trebui negociate prevederi mai favorabile pentru contribuabilii din ambele ţări.

Întrucât un tratat fiscal joacă un rol esenţial în cooperarea internaţională şi în creşterea şi dezvoltarea economică naţională, prin încurajarea investiţiilor şi a liberei circulaţii a capitalurilor şi persoanelor, BRCC doreşte să se implice în eforturile de realiniere a RO-UK CEDI la nevoile actuale ale mediului de afaceri din cele două ţări şi îşi exprimă întreaga disponibilitatea pentru derularea unui dialog constructiv cu autorităţile, oferind acestora experienţa companiilor membre, acumulată în mediul economic internaţional, comunitar şi local.