BREXIT Miza reală a Marii Britanii este să-şi consolideze şi mai mult poziţia în cadrul UE

Ar fi bine să conştientizăm rolul şi locul aparenţei în viaţa noastră socială, economică, financiară, ca cetăţeni ai Uniunii Europene, pentru a putea înţelege mai bine esenţa Referendumului "Leave" or "Remain" de astăzi, din Marea Britanie.

Dintotdeauna, Marea Britanie a avut o poziţie privilegiată în cadrul UE, din postura de Centru Financiar Mondial, platformă globală în tranzacţiile majore internaţionale. Aparent, Marea Britanie nu este mulţumită - din această poziţie mondială, dominantă, alături de alte Centre Financiare similare, cum ar fi Elveţia, Singapore, Hong Kong sau New York - să fie condusă de la Bruxelles, de unde să i se impună directive, norme şi reglementări absurde, raportat la poziţia deţinută, care să-i afecteze rolul de forţă financiară mondială - din punctul ei de vedere, bineînţeles -, însă numai aparent, pentru că, în timp, acest stat rebel, a ştiut şi a învăţat cum să întoarcă în fapt spatele Bruxelles-ului, fără să fie penalizat, avându-se în vedere şi poziţia importantă de contribuitor la bugetul Uniunii.

"Renegocierea" a devenit cea mai uzitată legătură de colaborare şi cooperare între UK şi UE, a orice se poate, numai şi numai să se reducă şi mai mult contribuţiile şi obligaţiile Marii Britanii la Uniunea Europeană, indiferent despre ce fel de contribuţii şi obligaţii ar fi fost vorba.

Trecând de această aparenţă, la care au avut un important aport şi partidele politice britanice cu iz populist şi extremist, deoarece acestora le convenea să se complacă în această nouă dimensiune - din punct de vedere politic şi electoral -, observăm că, de fapt, miza reală a Marii Britanii este aceea de a-şi consolida şi mai mult poziţia în cadrul UE, în sensul beneficierii de cât mai multe oportunităţi economice şi financiare, aduse de apartenenţa la această organizaţie, sub o formă sau alta, încă din 1973, în condiţiile reducerii la maxim a contribuţiilor ei la respectiva organizaţie - adică, altfel spus, să obţină cât mai mult şi să ofere cât mai puţin. Nu degeaba acest stat reprezintă Centru Financiar Mondial. În ce constau până la urmă virtuţile unei astfel de poziţii de top, dacă nu în a obţine un cât mai mare profit din tranzacţiile mondiale, cu costuri cât mai reduse? De această dată, la "EU Referendum" constatăm şi asistăm la extrapolarea acestui model de gândire financiară la nivelul organizaţiei Uniunea Europeană, din care Marea Britanie face parte, desigur mai mult formal (se cunoaşte deja acest aspect), adică mai mult la beneficii, decât la obligaţii.

Potrivit acestei teorii, din punct de vedere matematic nu există nicio şansă ca Marea Britanie să părăsească Uniunea Europeană pe calea prezentului "EU Referendum". Să vorbim despre efectele şi implicaţiile acestei utopice măsuri - atât pentru Marea Britanie, cât şi pentru UE - reprezintă o acţiune nerealistă, la care mă abţin să comentez mai mult de atât, pentru a nu cădea în capcana arhitecturii acestui eveniment, care în această seară se va stinge, fără niciun fel de reverberaţii majore ulterioare.

Să nu credem că Marea Britanie se va opri numai la această mutare, va crea alte şi alte momente tactice şi strategice, în cadrul Uniunii Europene, în vederea conservării poziţiei de non contribuţie, non acţiune, a renegocierii şi mai aprige a unor măsuri şi obligaţii la care s-a angajat. Acum ar vrea să se dezangajeze cât mai mult posibil, altfel spus va încerca în continuare să maximizeze profiturile generate de apartenenţa la Uniunea Europeană şi să minimizeze contribuţiile şi obligaţiile aferente. Ceea ce va fi foarte interesant de urmărit constă în ipocrizia birocratică de la Bruxelles, care se va complace în această situaţie, fără să ia măsuri hotărâte şi decisive împotriva unui astfel de comportament, blamabil la orice fel de stat membru din liniile doi şi trei de importantă, mai puţin la cei din Triunghiul de Aur (şi forţă) al Uniunii.