CCR: Parlamentul, "vinovat" de majorarea pensiilor cu doar 14%

Curtea Constituţională a României a publicat motivarea deciziei 1/2021, prin care a dat dreptate Guvernului şi a declarat drept neconstituţională legea prin care fostul parlament dominat de majoritatea coagulată în jurul PSD a modificat OUG 135/2020. Prin legea respectivă, declarată neconstituţională, parlamentarii social-democraţi şi aliaţii lor au stabilit că punctul de pensie trebuie majorat cu 40% şi salariile profesorilor trebuie crescute de la 1 septembrie 2020 la valoarea din 2022.

În motivarea deciziei sale, CCR arată că prevederile art.I pct.8 şi 9 din legea analizată încalcă art.1 alin.(5) din Constituţie, întrucât, prin abrogarea art.42 şi art.43 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.135/2020, determină o stare de insecuritate juridică, neputându-se determina dacă de la intrarea în vigoare a legii, pe de o parte, se menţine modul de calcul al pensiilor prin recurgerea la valoarea unui punct de pensie, punct a cărui valoare nu mai există din punct de vedere normativ, iar, pe de altă parte, care va fi modul de creştere a salariilor personalului didactic.

Referitor la pensii, Curtea reţine că, abrogarea pură şi simplă prin legea criticată a art.42 din OUG nr.135/2020 (valoarea punctului de pensie de 1442 lei) nu repune în vigoare textul iniţial din Legea nr.127/2019 (valoarea punctului de pensie de 1775 lei), ci creează, în realitate, un vid legislativ. Judecătorii constituţionali arată că potrivit legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, "modificarea unui act normativ constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia şi în redarea lor într-o nouă formulare", iar "abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are caracter definitiv".

"Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ iniţial. Fac excepţie prevederile din ordonanţele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare şi au fost respinse prin lege de către Parlament", se arată în motivarea CCR.

Prin urmare, CCR constată că numai dacă Parlamentul ar fi respins şi nu modificat OUG nr.135/2020, ar fi reintrat în vigoare dispoziţia de stabilire a punctului de pensie la 1775 lei.

"Ordonanţa de urgenţă fiind însă aprobată, dispoziţia de abrogare din cuprinsul legii de aprobare referitoare la un text din cuprinsul ordonanţei de urgenţă care modifică o normă juridică din actul de bază nu repune în vigoare această din urmă normă juridică în redactarea anterioară modificării realizate prin ordonanţa de urgenţă. Cu alte cuvinte, abrogarea modificării nu repune în vigoare norma juridică supusă modificării în redactarea sa anterioară acesteia. Rezultă o situaţie paradoxală, în sensul că soluţia normativă aleasă pentru concretizarea intenţiei autorilor amendamentului/ Parlamentului nu poate produce efectele juridice avute în vedere de aceştia tocmai din cauza modului defectuos de redactare a textului normativ. Din contră, produce efecte juridice distonante securităţii juridice, întrucât, abrogându-se chiar prevederea legală care stabilea punctul de pensie la 1442 lei, se pune problema eliminării din fondul activ al legislaţiei a însăşi soluţiei legislative care reglementează valoarea punctului de pensie. Astfel, ar rezulta că, în urma adoptării legii, nu ar mai exista o valoare a punctului de pensie, cel puţin până la data de 1 septembrie 2021, când valoarea acestuia ar deveni 1875 lei, ci pur şi simplu valori concrete ale pensiilor aflate în plată. S-ar pune problema modului în care s-ar calcula pensiile în ipoteza deschiderii dreptului la pensie ulterior intrării în vigoare a legii criticate; astfel, acestea nu ar putea fi calculate tocmai pentru că nu există reglementată o valoare a punctului de pensie pentru o perioadă de timp ce se va încheia la 31 august 2021", se arată în motivarea deciziei nr.1/2021 a CCR.

Judecătorii CCR arată că cetăţenii trebuie protejaţi contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurităţi pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă s-o creeze, impunând ca legea să fie accesibilă şi previzibilă. De aceea, conform CCR, în cauza privind majorarea pensiilor datorită modului defectuos de legiferare, s-a creat o incertitudine juridică în privinţa existenţei normative a valorii punctului de pensie, ceea ce afectează însuşi dreptul la pensie consacrat de art.47 alin.(2) din Constituţie.

"Desigur, ţine de opţiunea legislativă exclusivă a Parlamentului stabilirea valorii concrete a punctului de pensie, însă acesta nu are îndreptăţirea, în niciun caz, să omită menţionarea valorii acestuia în condiţiile în care însuşi calculul pensiei se face prin raportare la valoarea unui punct de pensie. Este un element esenţial al întregului sistem de pensii, fără de care acesta nu ar putea funcţiona. Stabilirea valorii sale nu este doar o chestiune tehnică, ci elementul financiar central al întregului sistem de pensii publice bazat pe principiul contributivităţii. De aceea, în situaţia dată, din cauza modului de reglementare, nu este stabilită nicio valoare a punctului de pensie până la 1 septembrie 2021, ceea ce este inadmisibil prin perspectiva securităţii juridice în materie de pensii", arată CCR în motivarea deciziei de neconstituţionalitate a legii aprobată de fostul Parlament.

În privinţa amânării creşterii salariilor cadrelor didactice, Curtea arată că abrogarea art.43 din OUG 135/2020 nu repune în vigoare dispoziţia potrivit căreia cadrele didactice beneficiază începând cu 1 septembrie 2020 de salariile de bază prevăzute de lege pentru anul 2022.

"Numai dacă ordonanţa de urgenţă ar fi fost respinsă, art.38 alin.(41) din Legea-cadru nr.153/2017, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.114/2018, ar fi reintrat în vigoare. Din contră, abrogarea operată produce un vid legislativ care ar avea drept consecinţă fie imposibilitatea acordării salariilor de bază la nivelul anului 2022, nici măcar de la 1 ianuarie 2022, cadrele didactice rămânând astfel cu salariile aflate în plată în prezent, fie lipsirea de consistenţă normativă a normei speciale de la art.38 alin.(41) din Legea-cadru nr.153/2017 şi revenirea la regula comună [art.38 alin.(4) din Legea-cadru nr.153/2017], ceea ce ar impune acordarea etapei a 3-a de creştere a salariilor de la 1 ianuarie 2020, dată deja depăşită. (...) O asemenea situaţie normativă generează o insecuritate juridică vădită ce are implicaţii asupra dreptului la salariu al personalului didactic, ceea ce este contrar art.1 alin.(5) raportat la art.41 din Constituţie în componenta sa referitoare la dreptul la salariu", susţin judecătorii CCR.

În cadrul procedurii de reexaminare, Curtea arată că revine Parlamentului competenţa de a infirma/confirma, în termeni clari şi neechivoci, atât valoarea punctului de pensie stabilită prin art.42 din OUG nr.135/2020, cât şi etapizarea creşterii drepturilor salariale.