Ce se va întâmpla când toată Europa cere compensaţii pentru sancţiunile împotriva Rusiei?

Europa nu îşi permite sancţiunile impuse Rusiei. De fapt, nimeni nu şi le permite, iar evoluţia evenimentelor din ultimele zile arată cât de greşit au calculat autorităţile europene această mişcare.

Presa internaţională a început să contabilizeze costurile şi ţările afectate. Lista a fost deschisă de merele poloneze, care acum trebuie să îşi găsească clienţii pe piaţa internă.

Însă cât poate funcţiona noua "mişcare patriotică", în condiţiile în care Financial Times arată că "polonezii au consumat 600 de mii de tone anul trecut şi au exportat 677 de mii de tone către Rusia"? Ministerul Economiei de la Varşovia a estimat că embargoul rusesc poate avea un impact negativ de 0,6% din PIB, după cum mai arată FT.

Între timp, autorităţile de la Moscova au lărgit semnificativ lista produselor agricole care nu mai pot fi importate, o parte importantă fiind dedicată importurilor agricole din SUA.

La celălalt capăt al Europei, agricultorii olandezi resimt indirect sancţiunile impuse de Rusia şi "se tem să-şi exporte legumele proaspete, pe fondul unei scăderi semnificative a preţurilor", conform unui articol al publicaţiei online DutchNews. Deşi, încă nu s-au luat măsuri împotriva Olandei, producătorii olandezi se confruntă cu scăderea masivă a preţurilor deoarece producătorii polonezi s-au reorientat pentru desfacere către Germania, unde piaţa este deja saturată, mai aminteşte DutchNews, în condiţiile în care "Olanda este cel mai mare exportator de legume proaspete şi flori către Rusia, cu o valoare cumulată anuală de circa un miliard de euro".

Îngrijorarea fermierilor olandezi este pe deplin justificată, pe fondul unor declaraţii oficiale preluate de agenţia de ştiri Ria Novosti, care precizează că "fructele şi legumele din UE vor fi supuse unei interdicţii totale la import", după cum mai scrie Financial Times.

Fiind prima în linia sancţiunilor impuse Rusiei, Polonia s-a înscris aproape imediat şi pe lista ţărilor care cer compensaţii de la UE pentru pierderile suferite. Primele estimări din presa internaţională arată că valoarea acestora se ridică, deocamdată, la circa 500 de milioane de euro.

Dacă Polonia are probleme cu desfacerea merelor, efectele asupra Finlandei sunt mult mai grave, deoarece "nici o altă ţară din zona euro nu este mai dependentă de comerţul cu Rusia", după cum scrie Bloomberg. Economia Finlandei a înregistrat o contracţie de 1,5% în 2012 şi de 1,2% anul trecut, iar prognoza unei creşteri de 0,2% în 2014 pare imposibil de realizat.

Premierul Alexander Stubb a declarat că, în funcţie de impactul asupra economiei, Finlanda va cere compensaţii de la UE. Dar de unde să se adune, până la urmă, sumele necesare? Din contribuţiile Greciei, Italiei sau Portugaliei?

O declaraţie a ministrului comerţului exterior şi afacerilor europene din Finlanda arată cât de rupţi de realitate sunt oficialii europeni, mai ales în condiţiile în care nimeni nu ştie care va fi următorul pas al Rusiei, dincolo de embargoul impus produselor agricole. "Sancţiunile trebuie să aibă un impact egal asupra statelor membre", a precizat Lenita Toivakka pentru Bloomberg.

În condiţiile în care o ştire recentă Agerpres arată că "România se află printre statele cel mai puţin afectate de sancţiunile Rusiei", ce ar trebui să facem noi? Să participăm disproporţionat la fondul de compensare? Dar cât de mare trebuie să fie acesta, pentru că evoluţia situaţiei pare să indice că, în curând, toată Europa va cere despăgubiri de la Europa?

Oricum, impactul financiar estimat de Comisia Europeană, de circa 10 miliarde de euro, nu are nicio semnificaţie, deoarece nu sunt luate în considerare efectele secundare şi "lanţul" posibil de transmitere a lor şi mai departe.

Oare Italia, Spania, Portugalia sau Grecia îşi permit să aştepte rezultatele şi vor rămâne sub stindardul lui Van Rompuy şi Barroso sau vor încerca "dizidenţa"? După ce a estimat că sancţiunile impuse Rusiei vor avea un efect asimetric, aproape lipsit de semnificaţie pentru UE, preşedintele Consiliului European a fost nevoit să citească, la doar câteva zile depărtare, un comunicat al Comisiei Europene, în care este exprimat "regretul pentru acţiunile motivate politic ale Rusiei". O sursă diplomatică europeană, citată de ITAR-TASS, arată că autorităţile de la Bruxelles sunt gata să facă un apel şi la nivelul Organizaţiei Mondiale a Comerţului pentru ridicarea embargoului impus de Rusia.

De parcă toate acestea nu ar fi fost de ajuns, Ucraina a "ameninţat că va bloca transportul gazelor şi petrolului rusesc către Europa", după cum scrie Bloomberg. Analiştii de pe piaţă privesc actul ca pe o sinucidere economică a Ucrainei.

Toată această desfăşurare de forţe a fost caracterizată de Chris Martenson drept o "goană nesăbuită a Vestului către un război cu Rusia", pe fondul "unui program de demonizare a lui Putin din cauza unor motive care nu au nicio explicaţie raţională în prezent".

Preşedintele Rusiei a amintit de lecţiile istoriei şi a susţinut extinderea dialogului cu Vestul într-o declaraţie recentă la inaugurarea unui monument dedicat eroilor din Primului Război Mondial. "Istoria lumii ne oferă atâtea exemple despre preţul teribil pe care îl plătim deoarece refuzăm dialogul, sau încălcăm drepturile şi libertăţile şi interesele legitime ale altora în numele propriilor noastre interese şi ambiţii. Ar fi bine dacă am învăţa să ne deschidem ochii şi să calculăm măcar următorul pas", a precizat Putin.

Tocmai despre acest calcul a scris şi analistul american Martin Armstrong pe blogul său. "Chiar şi în cele mai rele zile ale sale, Vladimir Putin îl surclasează pe Obama sau oricare al lider din Vest la capitolul strategie", arată Armstrong. Motivul afirmaţiei? Decizia Rusiei de a plasa, în numele companiei aeriene low-cost Dobrolet, afectată de sancţiunile europene, o comandă de 16 avioane la Boeing, a cărei valoare totală este de circa 1,5 miliarde de dolari. În condiţiile în care a fost deja plătit un avans, Armstrong laudă mişcarea lui Putin, care poate avea ca efect "întoarcerea industriei americane împotriva lui Obama".

Dincolo de alte răspunsuri ale Rusiei la sancţiunile Vestului, cum ar fi interdicţia de survolare a Siberiei de către companiile aeriene europene, cel mai mare pericol îl reprezintă, însă, "accentuarea riscurilor la adresa dominaţiei dolarului", conform unui articol Bloomberg.

"Chiar dacă nimeni nu sugerează că dolarul îşi va pierde statutul de monedă principală a mediului de afaceri, dominaţia sa este în declin", scriu ziariştii agenţiei de ştiri. Oare nu au auzit de James Rickards, autorul cărţilor "Moartea banilor" şi "Războaiele valutare", care a fost invitat de multe ori în studiourile televiziunii Bloomberg?

"Chiar şi Bloomberg a ajuns să scrie acum despre moartea dolarului", se amuză Rickards pe contul său de Twitter, dar bancherul de investiţii american nu este de acord cu "moartea lentă a dolarului", ci apreciază că "va fi rapidă".

Reacţia pieţelor în faţa acestei intensificări a tensiunilor comerciale şi a perspectivelor unei noi recesiuni în Europa l-au determinat pe Steen Jakobsen, economist-şef la Saxo Bank, să declare că "îi vine să urle în faţa automulţumirii de pe pieţe". În opinia lui Jakobsen, ignorarea de către investitori a evenimentelor şi a acumulării riscurilor globale va avea un preţ extrem de ridicat.

Din păcate, o astfel de atitudine pare să fie transmisă şi de autorităţile noastre în ceea ce priveşte efectele asupra economiei ale războiului comercial dintre Rusia şi Vest. Poate că nu exportăm prea multe produse agricole către Rusia, dar aceasta este doar o mică parte a ecuaţiei.

Răspunsul lui Putin este dezvăluit pas cu pas şi poate determina o adâncire a crizei europene, cu efecte în lanţ asupra mai multor sectoare economice. Mario Draghi poate, într-adevăr, să folosească războiul comercial ca justificare pentru trecerea la o masivă relaxare cantitativă, dar consecinţele acesteia asupra costurilor de finanţare şi reluarea creditării sunt departe de a fi certe.

Oare trebuie să aşteptăm sfârşitul campaniei electorale pentru analizarea unui scenariu recesionist, derulat pe fondul creşterii costurilor de finanţare şi a restrângerii accesului pe pieţele externe? Degeaba condamnăm atitudinea agresivă a Rusiei şi căutăm refugiu sub umbrela UE şi a Americii, dacă între cei "aleşi" să protejeze interesele României nu se găsesc şi oameni care să "calculeze măcar următorul pas".

Oare chiar nu poate să înceteze circul suburban în care s-au angajat "autorităţile" statului, iar "energiile" să fie îndreptate către găsirea căilor de navigaţie în apele internaţionale tot mai tulburi şi mai zbuciumate?