Cea mai scumpă campanie îşi numără voturile şi banii

Cea mai scumpă campanie de pâ­nă acum, sus­ţin consultanţii politici.

În Capitală, sumele vehiculate se învârt în jurul a trei milioane de euro, în medie, pentru un candidat la Primăria Capitalei şi cam 1 milion de euro la Primăriile de sector, cu tot cu sumele neînregistrate în contabilitatea electorală.

Nu vom şti probabil niciodată care au fost sumele reale cheltuite de partide sau de candidaţii independenţi, inclusiv cele asigurate de sponsorii informali, nepublicaţi niciodată în Monitorul Oficial.

Preşedintele a crescut miza acestor alegeri, la finalul campaniei electorale, încercând să dezmorţească populaţia plictisită de promisiunile ultimilor optsprezece ani: 20 de miliarde de euro.

Acestea vor fi fondurile europene ce vor fi gestionate de oamenii aleşi ieri sau peste două săptămâni, susţine preşe­dintele.

Dar, pe lângă aceste sume uriaşe de la Uniunea Europeană, mai sunt fondurile publice din bugetul fiecărei localităţi.

Doar Capitala stă în acest an pe un buget de aproape 1,2 miliarde de euro.

Toate aceste sume - care întrec bugetele multor companii mari din România- au scumpit costul campaniilor electorale.

Sumele vehiculate pe piaţa imobiliară au crescut şi ele semnificativ miza alegerilor de ieri.

Mulţi dintre candidaţi şi-au finanţat bună parte din campanie din propriul buzunar, susţin sursele noastre, ceea ce ne arată că o candidatură este privită ca o investiţie de afaceri, ca oricare alta. Pe lângă terenuri sau acţiuni la bursă, unii îşi diversifică portofoliul preferând să-şi investeacă banii în campaniile electorale.

Ce pot ei spera?

Dacă sunt candidaţi, atunci speră să-şi multiplice averea. Nici nu ne trebuie dovezi ca să înţelegem că aşa stau lucrurile. Trebuie doar să privim modul în care s-a construit în ultimii ani, cum s-au dat, de fapt, autorizaţiile de cons­trucţii sau să vedem câte terenuri din extravilan au trecut în intravilan, în ultimii patru ani.

Cu tot acest bănet, am asistat între întâi mai muncitoresc şi ziua copilului la cea mai nesărată campanie din ultimii optsprezece ani.

Deci, pe de o parte, am avut cea mai scumpă campanie electorală şi cu cea mai mare miză financiară, iar pe de altă parte, am văzut o campanie complet anostă.

Însuşi preşedintele s-a trezit acuzând blaturile din această campanie. Dar şeful statului a vorbit doar de blaturi politice. Or, la atâta bănet, blaturile sunt, mai degrabă, pe bani.

România seamănă tot mai mult cu o societate pe acţiuni. Dar una în care acţionariatul se consolidează prin preluări de acţiuni de la acţionarii difuzi- cetăţenii, la cei puţini- politicienii şi prietenii lor.

Optsprezece ani au fost aproape suficienţi ca fiecare să facă afaceri cu fiecare. Astfel că au ajuns să-şi împartă între ei dividendele, care sunt tot mai mari, de la an la an. Cei care au rămas încă pe afară sunt singurii care mai ţipă, sperând astfel că vor fi şi ei invitaţi la masa acţionarilor anonimi. Cu mici excepţii unii mai strigă doar din patriotism.

O privire atentă prin Registrul Comerţului ne dezvăluie faptul că tot mai mulţi politicieni sunt asociaţi între ei în diverse afaceri. Multe dintre ele au fost devoalate de presă. Cu mici excepţii, politicienii s-au ferit să acuze vreo afacere a unui oponent politic.

Alianţele politice sau rupt ori s-au desfiinţat, dar interesele de afaceri s-au consolidat. Multe afaceri care câştigă contracte publice pe bandă rulantă au acum acţionariat anonim, în care cel care vine la putere îşi poate strecura discret interesele, prin interpuşi.

Sunt tot mai multe afaceri mari- de construcţii, de mediu, de salubritate, cu sediul în paradisuri fiscale, aproape imposibil de aflat numele patronilor reali.

Cum să mai faci campanie electorală în aceaste condiţii, altfel decât lipind afişe pe străzi?

Lupta anticorupţie trăieşte şi ea în plină schizofrenie: deşi numărul dosarelor penale ale politicienilor au crescut ameţitor, numărul celor condamnaţi tinde tot către zero.

O propunere de concluzie: deşi politic ne facem că vrem să construim o societate cât mai deschisă, economic "România SA" tinde să devină o societate pe acţiuni de tip închis, în care intrarea se face pe baza dreptului de preferinţă - devine tot mai greu să mai faci parte din rândul celor care primesc dividende din banii publici.

Prezenţa tot mai scăzută la vot, de la o campanie la alta, ne arată că marea majoritatea a populaţiei se simte exclusă din mecanismul democratic de guvernare a ţării.

Dar mai ales, populaţia se simte exclusă de la dividendele care i se cuvin.

Cum va fi următoarea campanie?