Condiţiile impuse de FMI pentru acordarea împrumuturilor

Încheierea unui acord cu Fondul Monetar Internaţional (FMI) ar putea aduce ţării noastre, pe lângă finanţare, şi condiţii stricte pe care Fondul le-ar putea impune în ceea ce priveşte politica bugetară şi fiscală, aşa cum a făcut-o şi în cazul celorlalte ţări din regiune pe care le-a împrumutat, se arată într-un documentar realizat de Newsin.

• Bugete de austeritate pentru Ungaria şi Letonia

În contextul crizei economice mondiale, Ungaria şi Letonia au fost primele ţări membre UE care au solicitat sprijin financiar extern. Cele două ţări au obţinut fonduri în urma încheierii unor acorduri comune cu Banca Mondială, Comisia Europeană şi FMI.

La data de 28 octombrie 2008, Ungaria a primit de la cele trei instituţii o sumă totală de 20 miliarde euro, din care 12 miliarde de la FMI. Anterior, Ungaria mai obţinuse cinci miliarde euro de la Banca Centrală Europeană (BCE).

La rândul său, Letonia a obţinut 7,5 miliarde euro în luna decembrie a aceluiaşi an, 1,6 miliarde euro fiind de la FMI.

Potrivit regulilor actuale, fondurile din care Comisia Europeană poate ajuta o ţară membră din afara zonei euro în caz de dificultăţi financiare sunt limitate la 12 miliarde euro. În noiembrie 2008, Comisia a propus, iar Parlamentul European a aprobat suplimentarea acestui fond de la 12 la 25 miliarde de euro.

În urma acordului încheiat cu instituţiile internaţionale, Guvernul de la Budapesta s-a angajat să reducă cheltuielile bugetare, să scadă deficitul bugetar sub nivelul de 3% din PIB şi să implementeze o serie de reforme structurale, printre care şi o reformă a sistemului fiscal.

În februarie 2009, premierul ungar Ferenc Gyurcsany a anunţat o serie de măsuri, printre care majorarea taxei pe valoare adăugată (TVA) de la 20 la 23%, începând cu 20 iulie 2009, şi relaxarea politicii fiscale pe piaţa forţei de muncă. De asemenea, măsurile au inclus schimbări semnificative în sistemul asigurărilor sociale şi de pensii.

Reforma pensiilor presupune creşterea vârstei de pensionare de la 62 la 65 de ani.

Impozitul pe profit a crescut de la 16% la 19%, dar a fost eliminat "impozitul pe solidaritate", introdus în 2006 şi care era de 4%.

În cazul Letoniei, FMI a cerut reducerea salariilor din sectorul public cu 15%, menţinerea unui nivel constant al cursului de schimb, creşterea taxelor şi reducerea drastică a cheltuielilor publice.

Printre măsurile luate de Guvernul de la Riga s-au numărat creşterea TVA de la 18% la 21%, reducerea salariilor bugetarilor cu 15% şi diminuarea cheltuielilor publice cu 1,5 miliarde de euro. Măsurile de austeritate au provocat nemulţumiri în rândul populaţiei, care au culminat cu violenţe de stradă. În ianuarie 2009, în Riga, capitala Letoniei, au avut loc puternice confruntări între poliţie şi mai mulţi protestatari. Violenţele, cele mai grave din capitala Letoniei de la obţinerea independenţei în 1991, au izbucnit după un miting paşnic, în care peste 10.000 de persoane au cerut demisia guvernului de centru-dreapta condus de Ivars Godmanis şi organizarea de alegeri anticipate.

• Ucraina şi Belarus: bani contra liberalizare a pieţelor şi restricţii fiscale

În noiembrie 2008, Ucraina a încheiat un acord stand-by cu FMI, pentru doi ani, în valoare de 11 miliarde drepturi speciale de tragere (DST). Măsurile de politică monetară prevăzute în program vizează adoptarea unui regim flotant al cursului de schimb, care să permită o mai bună absorbţie a şocurilor externe, sporirea independenţei băncii centrale şi înăsprirea politicii monetare, pentru atingerea obiectivului privind nivelul de 17% al inflaţiei în 2009. În sectorul financiar, FMI a cerut măsuri precum creşterea plafonului de garantare a depozitelor la aproximativ 20.000 de euro, de la sub 7.000 de euro.

Şi Belarus a încheiat un acord stand-by cu FMI, pentru un împrumut de 1,62 miliarde DST, pe o perioadă de 15 luni. Programul prevede o politică fiscală restrictivă, care să limiteze creşterea cererii interne. Politicile de austeritate fiscală sunt direcţionate către încetinirea investiţiilor şi a consumului. Creşterile salariale din administraţie vor încetini în 2009, atât cele bugetare, cât şi cele nebugetare, iar investiţiile publice vor fi restricţionate.

Programul mai are în vedere creşterea rolului sectorului privat, prin reducerea distorsiunilor taxelor şi a poverii fiscale asupra companiilor private, precum şi continuarea procesului de privatizare.

În total, FMI a aprobat în ultimele şase luni împrumuturi de 55 miliarde dolari pentru statele în dificultate, majoritatea din Europa de Est.

Pe lângă ţările menţionate FMI a mai aprobat împrumuturi de 2,1 miliarde dolari pentru Islanda, 7,6 miliarde dolari pentru Pakistan şi 516 milioane dolari pentru Serbia.

• România şi Turcia, în negocieri cu FMI

Turcia se află în negocieri cu FMI pentru un astfel de împrumut, în timp ce autorităţile din ţara noastră au început ieri, la Bucureşti, discuţii cu o delegaţie a Fondului despre un posibil program al FMI pentru România, "parte a unui pachet multilateral de finanţare", la care să mai ia parte UE şi Banca Mondială.

Marţi, cotidianul Financial Times a relatat că România ar putea primi un pachet de salvare de circa 20 de miliarde de euro din partea FMI.

Surse apropiate negocierilor au declarat că pachetul de finanţare externă pe care România îl negociază cu Comisia Europeană, FMI şi alte instituţii financiare internaţionale cuprinde mai multe scenarii, în funcţie de care suma totală variază între nouă şi 20 miliarde euro.

• Istoria relaţiilor României cu FMI

România a încheiat până în prezent cu FMI zece acorduri stand-by, dintre care trei înainte de 1989, iar şapte după această dată.

Ţara noastră a devenit membru cu drepturi depline al FMI la 15 decembrie 1972, fiind, la acel moment, cel de-al 125-lea stat membru.

üPrimul acord cu Fondul a fost aprobat în 1975 şi finalizat un an mai târziu, când România a primit 95 de milioane DST, iar cel de-al doilea în 1977, atunci când s-au primit 64,1 milioane DST.

üPatru ani mai târziu, în 1981, a fost încheiat cel de-al treilea acord, reziliat la 30 de luni după semnarea lui, după ce România a tras de la FMI suma de 817,5 milioane DST.

üDupă căderea comunismului, primul aranjament cu Fondul a fost încheiat în aprilie 1991, pe o durată de 12 luni, pentru 380,5 milioane DST. Acesta avea ca scop accelerarea reformei economice şi a fost orientat în special pe reforma sistemului financiar-bancar.

Memorandum-ul încheiat cu guvernul român viza o stabilizare graduală a economiei, prin liberalizarea treptată a preţurilor, reducerea inflaţiei, devalorizarea cursului de schimb şi introducerea unei rate de schimb flotante, eliminarea dobânzilor real-negative, instituirea unor impozite şi taxe corelate cu veniturile încasate, stimularea procesului de economisire şi a investiţiilor.

üÎn mai 1992 a fost încheiat un nou acord cu FMI, pe o durată de 10 luni, pentru o sumă de 314 milioane DST. Obiectivele acordului vizau diminuarea inflaţiei, încheierea mişcării corective a preţurilor şi liberalizarea cursului de schimb al leului, menţinerea deficitului bugetar la un nivel care să poată fi finanţat fără consecinţe inflaţioniste, redresarea poziţiei externe a ţării prin ameliorarea situaţiei balanţei de plăţi externe şi creşterea rezervelor valutare.

üAl treilea aranjament stand-by cu FMI de după 1989 a fost semnat în mai 1994, pentru 301,5 milioane DST, care a inclus şi o facilitate de transformare sistematică, facilitate acordată ţărilor aflate în tranziţie şi care se confruntă cu dificultăţi în echilibrarea balanţei de plăţi.

Măsurile se refereau de această dată la devalorizarea substanţială a cursului valutar oficial, eliminarea subvenţiilor acordate de stat, stabilirea unei rate a dobânzii real-pozitive, stabilirea unor obiective de restructurare a sistemului financiar-bancar şi în domeniul privatizării.

üUn nou acord cu FMI a fost încheiat în aprilie 1997, pentru 13 luni şi o sumă de 301,5 milioane DST. Printre obiectivele aranjamentului se numărau menţinerea deficitului bugetar la un nivel rezonabil, reducerea ratei inflaţiei, liberalizarea pieţei valutare şi a preţurilor utilităţilor, creşterea rezervelor BNR sau sistarea creditelor discreţionare.

üDoi ani mai târziu, în august 1999, a fost aprobat următorul acord cu Fondul, pentru 400 milioane DST. Erau vizate atunci diminuarea deficitului de cont curent, scăderea inflaţiei, consolidarea fiscală şi restricţionarea creşterii salariilor, creşterea rezervelor valutare ale BNR, reducerea pierderilor întreprinderilor publice şi implicarea mai puternică a pieţei de capital în procesul de atragere a capitalurilor străine.

üÎn octombrie 2001 a fost încheiat următorul aranjament cu FMI, în sumă de 300 milioane DST. Programul a vizat susţinerea procesului de dezinflaţie şi menţinerea deficitului de cont curent, concomitent cu accelerarea reformelor structurale şi întărirea perspectivelor de creştere economică.

üUltimul acord a fost încheiat în iulie 2004, de 250 milioane DST, acesta fiind un acord stand-by de supraveghere preventivă, care a cuprins angajamentele luate de România în privinţa politicilor macroeconomice pentru perioada 2004-2006. Acesta a prevăzut accesul la fondurile FMI numai în cazul apariţiei unor crize economice neprevăzute. Acordul a fost suspendat în 2005, ca urmare a divergenţelor dintre FMI şi partea română cu privire la evaluarea performanţelor şi a căilor de acţiune macroeconomică. (N.I.)