CORESPONDENŢĂ DE LA ATENA Viitorul Greciei, în mâna cetăţenilor

Devine ziua de 5 iulie una istorică pentru Grecia?

Săptămâna trecută, cetăţenii Greciei şi-au lăsat problemele personale la o parte, ca să se implice în politică. Autoportretele şi bancurile au dispărut de pe reţeaua de socializare Facebook, fiind înlocuite aproape în totalitate de articole şi analize politice.

În metrou - oameni care se deplasau către locurile de proteste, turişti străini la cozi la ATM-uri, elevele mele la orele de educaţie artistică, dansatori - în culisele unui festival la care am participat sâmbătă, prieteni, nimeni nu discuta altceva decât despre vot; era imposibil să vorbeşti despre altceva.

Pentru prima oară, poporul simte că hotârarea fiecăruia are greutate. Nu este oare tocmai acesta principiul democraţiei?

Potrivit unora, momentul alegerii unui referendum este total nepotrivit, din cauza urgenţei cauzate de expirarea acordului de finanţare, care a avut drept rezultat închiderea băncilor. Poate este adevarat, însă la fel de adevărat este că pentru prima oară poporul Greciei are de ales. Guvernele antecedente au semnat contracte, au trecut legi la limita constituţiei, au ignorat luni întregi de proteste pe care oamenii şi le-au petrecut în corturi în faţa Parlamentului, au închis televiziunea de stat de pe o zi pe alta, au falsificat datele economiei interne pentru a fi aceptaţi fraudulos în zona euro. Susţinătorii Nea Dimokratia şi PASOK consideră totuşi că acestea au fost acte de curaj. Cetăţeanul de rând nu poate înţelege conceptele macroeconomiei, nu poate decide că micşorarea salariului sau pensiei este de dorit în comparaţie cu falimentul ţării. Încet, încet, oamenii au început să nu mai asculte ştirile, să nu se mai implice în politică, să nu mai creadă în propria putere de a influenţa lucrurile. Acum, situaţia s-a răsturnat. Polarizarea extremă şi controversele intense ale discuţiilor oamenilor de rând arată că deodată s-au simţit implicaţi. Ei se simt acum responsabili pentru că guvernul a decis să-i trateze în sfârşit drept responsabili.

Sondajele de opinie publicate anterior referendumului nu sunt concludente. Dar, voi relata comentarii pe care le-am auzit personal, la desfăşurarea referendumului.

"Suntem oameni şi avem drepturi ca toţi ceilalţi. Dreptul la un acoperiş de-asupra capului, la mâncare, la muncă. Este dreptul meu să nu vreau să văd oameni nevoiţi să doarmă pe străzi şi să mănânce din gunoaie. Dacă asta înseamnă apartenenţa la Europa, atunci nu vreau să-i aparţin", declară un informatician de 30 de ani, angajat într-o companie privată.

Alţi susţinători al răspunsului "Nu" compară situaţia actuală cu acel "Nu" istoric, spus de Grecia contra invaziei italienilor în al doilea razboi mondial.

Pe de alta parte, reprezentanţi din domeniul afacerilor s-au plasat imediat de partea răspunsului "Da". Motivul - în primul rând conştientizarea deplină a pericolului unui faliment şi a consecinţelor acestuia. În al doilea rând, faptul că în ultimele luni, lucrurile păreau optimiste şi economia începuse să fie mai sigură.

De asemenea, îngheţarea importurilor încă nu a fost simţită de populaţie, în general, ci numai de cei implicaţi în comerţ.

Nu pot să nu remarc schimbarea de opinie a unei cunoştinţe de-a mele de la "Da" la "Nu", în ultima clipă. Pensionară, la 60 de ani, a lucrat în domeniul privat toată viaţa şi reuşise să aibă suficiente depuneri la bancă pentru ca să trăiscă o bătrâneţe uşoară, dar şi să lase moştenire copiilor. Pentru domnia sa, pericolul iminent al unei situaţii ca a celei din Cipru o îndemna clar spre "Da". Mi-a relatat următoarele: "Am votat «nu», după o discuţie intensă cu fiul meu. Uitasem ce înseamnă pasiune. Acest vot aparţine generaţiei următoare, iar Tsipras a fost singurul capabil să inspire tinerilor speranţa unui viitor mai bun. Nu am inima să le distrug speranţa, orice ar fi".