CORESPONDENŢĂ DIN LONDRA: Marea Britanie s-a ales cu o Scoţie instabilă

În articolul meu de ieri am scris despre cele mai recente statistici din alegerile din Marea Britanie care au avut loc Joi, 6 mai 2021, înainte să continui prezentând o analiză a consecinţelor pe care le au rezultatele asupra politicii Marii Britanii. Desigur, nu vorbim de alegeri generale, aşa că înainte să comentez rezultatele voi discuta care era obiectul votului.

CONSILIILE LOCALE BRITANICE: 143 consilii şi 5,000 de locuri

PARLAMENTUL SCOŢIAN:129 locuri

PARLAMENTUL ŢĂRII GALILOR: 60 locuri

COMISARI DE POLIŢIE: 39 LOCURI

ADUNAREA LONDONEZĂ: 25 locuri

PRIMARI ALEŞI DIRECT:13 primari

ALEGERILE SPECIALE DIN HARTLEPOOL: 1 loc în Westminster

Per ansamblu, Partidul Conservator aflat la guvernare sub conducerea lui Boris Johnson a avut victorii masive în Anglia dar nu a reuşit sa progreseze deloc în Scoţia unde Scottish National Party (Partidul Naţional Scoţian) continuă să câştige locuri şi să facă presiuni pentru independenţă. În mod crucial pentru partidul laburist, Conservatorii au câştigat alegerile speciale în Teeside, un loc care se afla în mâinile Partidului Laburist (Labor) încă de la crearea acestuia. Aceasta l-a făcut pe Sir Kier Starmer să-şi reorganizeze principalele poziţii din cabinetul său. Cele mai semnificative două schimbări au fost îndepărtarea "Ministrului Finanţelor din Umbră"- Annalise Dodds şi înlocuirea ei cu Rachael Reeve, o decizie bună după părerea mea.

Şi-a înlocuit de asemenea chief whip-ul Nick Brown şi vechi prieten al lui Jeremy Corbyn (Whip - literalmente bici - este un oficial al unui partid politic a cărui sarcină este să asigure disciplina partidului în forul legislativ).

Astfel că rezultatul net este că Boris e mai puternic în parlamentul din Westminster şi are o majoritate de 82 de locuri.

Aşa că să revenim la Scoţia. Cu Partidul Naţional Scoţian având 64 de locuri şi cu aşa-numitul Partid Verde (Green Party) având 8 locuri, ceea ce înseamnă 72 de locuri din 129, cu alte cuvinte partidele în favoarea independenţei au o majoritate clară.

În Parlamentul Scoţian Verzii vor vota întotdeauna cu Partidul Naţional Scoţian (SNP) aşa că acum, liderul lor va cere un vot în Parlamentul scoţian pentru un referendum cu privire la independenţa scoţiană.

Pentru că vor câştiga, ea va începe să organizeze un referendum fără permisiunea Parlamentului din Westminster.

Există dificultăţi constituţionale majore în ce priveşte poziţia Scoţiei, pentru că au nevoie de aprobarea Westminsterului pentru a organiza un referendum. Aprobarea înseamnă că la Westminster trebuie să se organizeze un vot în Parlament şi că o majoritate a parlamentarilor din Londra trebuie să voteze pentru referendum. Acest lucru este evident imposibil deoarece partidele Conservator şi Laburist din Westminster sunt împotriva independenţei Scoţiei.

Aşa că Nicola Sturgeon are o singură opţiune: să emită o Declaraţie Unilaterală de Independenţă ["UDI"] la fel ca Rhodezia în anii 1960.

În cazul în care Parlamentul din Westminster ar da permisiunea pentru un referendum - cunoscut sub numele de "Indyref2" - şi scoţienii ar vota să rămână în Regatul Unit, problema s-ar tranşa definitiv. Un referendum pentru independenţă a avut loc în 2014 şi Scoţienii au votat să rămână în Marea Britanie. Acest lucru ar fi trebuit să rezolve problema pentru totdeauna, dar Partidul Naţional Scoţian susţine că Brexit-ul a schimbat situaţia aşa că au dreptul la un referendum.

Principalul element de pe agendă pentru o Scoţie independentă este să se alăture Uniunii Europene, deoarece 62% dintre Scoţieni au votat să rămână în UE. Scoţienii nu par să sesizeze ironia în poziţia pe care o au de a vrea să plece dintr-o jurisdicţie, pentru a intra sub influenţa altei jurisdicţii mai mari.

O altă consecinţă sigură a independenţei Scoţiei este că cei 29 parlamentari ai Partidului Naţional Scoţian (SNP) îşi vor pierde locul şi Partidul conservator va pierde cele şase locuri din Scoţia aşa că partidul lui Boris Johnson va avea o majoritate de 128 de locuri şi sunt slabe şanse ca Partidul Laburist să mai ajungă vreodată la putere şi Partidul Conservator va rămâne la putere mulţi ani.

Deci, pe scurt:

Alegerile locale au fost un succes pentru Conservatori, ceea ce înseamnă că nu- şi vor schimba politicile capitaliste şi de piaţă liberă deoarece par să aducă succes. Alegerile pentru primari şi comisari de poliţie au rămas la fel ca mai înainte, cu foarte puţine modificări. Alegerile n-au adus schimbări în ce priveşte Parlamentul Ţării Galilor. Consecinţele votului scoţian sunt că acum începe un război constituţional între Scoţia şi Westminster care e complet echilibrat. Sondajele de opinie arată că dacă ar avea loc azi un referendum, 50% ar vota pentru independenţă şi 50% contra.

Boris Johnson ar putea fi ultimul Prim-Ministru al Marii Britanii.

Consecinţa alegerilor speciale este că Partidul Laburist va trebui să se schimbe sau riscă să dispară.

• Consecinţele alegerilor pentru Partidul Laburist

Keir Starmer, şeful laburiştilor, operează schimbări mari în echipa opoziţiei. Membrii partidului îi cer capul

Sir Keir Starmer, şeful Partidului Laburist, i-a demis ieri seară pe Anneliese Dodds, ministrul de finanţe al Opoziţiei, pe Nick Brown, şeful de grup parlamentar şi pe Angela Rayner, coordonatoarea campaniei electorale, după dezastrul din alegerile de săptămâna trecută. Rayner deţinea inclusiv funcţia de şef adjunct al Laburiştilor şi era persoana favorită să devină preşedinte al Partidului.

Deja într-o parte a partidului lui Starmer se vorbeşte despre nevoia rearticulării unei viziuni mai de stânga şi mai apropiate de cea a predecesorului său James Corbyn, conform The Guardian. Corbyn a fost forţat totuşi să plece în 2020 după o rundă de alegeri în urma căreia laburiştii au ajuns la cea mai mică reprezentare parlamentară din 1935.

Partidul Laburist este practic în război civil, scrie publicaţia The Sun, care notează că mişcările lui Starmer vin să calmeze vocile care cer vinovaţi pentru rezultatul alegerilor.

Problema este că demiterea Angelei Rayner a cauzat o şi mai mare nemulţumire în partid. Planurile lui Starmer pentru eliminarea acestor persoane din poziţiile cheie pe care le deţineau în Partidul au ajuns de altfel, pe surse, în media britanică, complicându-i negocierile şi eforturile, mai notează The Sun.

"Este un act de o laşitate teribilă", a afirmat parlamentarul britanic din Liverpool Kim Johnson, citat de The Sun. Fostul ministru de interne Diane Abbot a spus şi ea că demiterea lui Rayner este "şocantă", adăugând că nu a auzit "nicăieri în ţară de cineva spunând că nu au votat Partidul Laburist din cauza Angelei Rayner".

"Partidul Laburist trebuie să fie partidul care să îmbrăţişeze cererea pentru schimbare din ţara noastră. Asta va necesita idei curajoase şi o concentrare neîncetată asupra priorităţilor poporului britanic. Aşa cum pandemia a schimbat ce este posibil şi ce este necesar, aşa trebuie şi Partidul Laburist să se schimbe", a spus ieri Sir Keir Starmer.

Alţi membrii ai Laburiştilor au afirmat pentru The Telegraph că liderul lor trebuie să înceapă un proces de reflecţie: "Pare că nu este în controlul propriei persoane. Pare că a pierdut orice control cu privire la conducerea unui partid politic".