CORESPONDENŢĂ DIN UK A visa visul imposibil - Don Quijote şi morile lui de vânt

Toţi cei 25.000 de delegaţi care vin la Glasgow în această săptămână, inclusiv 120 de şefi de stat, intenţionează să salveze lumea. Potrivit activistului de mediu de renume mondial, Sir David Attenborough, această conferinţă este ultima şansă de a remedia "urgenţa climatică".

Activiştii privind schimbările climatice care opresc în prezent traficul pe drumurile majore din Marea Britanie, lipindu-se cu clei de suprafaţa drumurilor, susţin că dovezile ştiinţifice sprijină cazul lor că, în patru ani, în afară de cazul în care guvernele lumii acţionează urgent, media anuală a temperaturii se va ridica la niveluri care provoacă inundaţii şi o asemenea căldură încât miliarde de vieţi vor fi pierdute.

Pretenţia lor este că numai guvernele pot emite legi pentru a forţa populaţiile să-şi schimbe comportamentul.

Evident, acest lucru nu se va întâmpla. Prim ministrul Australiei a declarat deja în public că nu va cere australienilor să-şi schimbe radical modul lor de viaţă şi, mai mult, el nu-şi poate imagina o situaţie în care Australia îşi va reduce dependenţa de cărbune pentru energia sa foarte repede şi a declarat, de asemenea, că Australia nu va ajunge la "Net zero" înainte de 2050.

Mult noroc cu suporterii lui Donald Trump din statele sudiste, care refuză să poarte măşti sau să se vaccineze, ei nu vor renunţa la vehiculele lor care consumă benzină.

Înainte să aprofundăm problema schimbărilor climatice, să analizăm o serie de termeni, o serie de termeni deseori folosiţi în discuţiile privind schimbările climatice.

"Net Zero" înseamnă "o ţintă care constă în neutralizarea completă a cantităţii de gaze cu efect de seră produse de activitatea umană care trebuie realizată prin reducerea emisiilor şi implementarea de metode de absorbţie a dioxidului de carbon din atmosferă" (Oxford Dictionary)

Altfel spus, înseamnă că emisiile de CO2 absorbite de copaci şi oceane sunt egale cu cele emise în atmosferă prin arderea de combustibili fosili de către om.

1,5 grade - aceasta este considerată creşterea maximă a temperaturii atmosferei Pământului înainte să se producă evenimente cataclismice peste tot în lume. În prezent, aceasta este în curs de a fi depăşită, ceea ce duce la termenul folosit în prezent pentru a descrie problema - "urgenţă".

În prezent, toate guvernele admit că aceste crize sunt provocate de oameni şi de stilul lor de viaţă, mai ales de "aventura" lor cu combustibilii fosili.

Drept urmare, logica dictează că adevărata soluţie pentru a rezolva criza climatică este reducerea numărului de emiţători (oameni).

Imaginaţi-vă două mere într-un castron, unul are un vierme care îl mănâncă şi celălalt 10 viermi. Care măr va fi ros primul? În acest caz, mărul este un eufemism pentru Pământ şi resursele sale finite.

Autorul articolului are experienţă directă cu această realitate în Noua Zeelandă. Ţara este doar cu 30.000 de mile pătrate mai mare decât Marea Britanie, dar are o populaţie de 4,5 milioane comparat cu Marea Britanie, care are o populaţie de 70 de milioane. Nu există poluare la un nivel măsurabil, şi când sunt doar 15 grade Celsius, eşti nevoit să foloseşti cremă de protecţie solară, deoarece există o cantitate mică de poluare care ajunge în atmosferă şi razele UV ale Soarelui ating direct solul şi oamenii. Aerul său este pur şi după doar două săptămâni poţi să simţi efectele pozitive ale unui aer mai bun pentru respiraţie. Noua Zeelandă le-a oferit cetăţenilor un stimulent financiar pentru a cumpăra autoturisme electrice şi generează 15%-20% din energia electrică din sursele geotermale (apă fierbinte) de la uriaşe bazine cu apă caldă. Ca urmare, emisiile sale de CO2 pe persoană sunt de 2,68 tone/an, comparativ cu o medie de 6,10 tone pentru primele 20 de ţări emitente.

Deci, sarcina urgentă este de a inversa creşterea populaţiei şi acesta este un subiect care este cumva prea sensibil pentru liderii noştri. În mod ideal, populaţia Pământului ar trebui să fie de aproximativ 3,5 miliarde, jumătate din nivelul actual. Aceasta este o chestiune de educaţie şi politică guvernamentală, (amintiţi-vă de China şi politica "un copil pe familie").

Nu există speranţă pentru o reducere serioasă a emisiilor de CO2 până în 2050, dar o reducere uriaşă a populaţiei mondiale poate fi realizată într-o singură generaţie.