Coşmarul cu ochii deschişi!

1. Actele de putere şi demersurile politice de confiscare a suveranităţii pe care le-a comis şi în care, zelos - din anul 2009 încoace - s-a cantonat Puterea au împins România în impas şi deznădejde. Eşuarea democraţiei şi a statului de drept într-o autocraţie abjectă care pute a totalitarism a devenit o realitate tristă care constată eşecul politic total al "politicului" - economic, financiar, fiscal, bugetar, social şi cultural. Sunt deja restaurate şi coabitează într-o contiguitate mult mai profundă toate auspiciile care au amorsat... explozia "străzii" în '89! S-au adăugat corupţia "fără corupţi" care s-a coagulat inter-partinic, grupurile de interese anti-naţional înhăitate şi afluite în jurul Puterii şi curbele de sacrificiu la care Puterea - flagrant contra-constituţional - supune veniturile curente şi de înlocuire ale populaţiei.

2.Suveranul de drept - cetăţeanul - indignat, siderat de meticulozitatea cu care, pe rând, în numele tranziţiei, apoi în numele privatizării şi în fine, de trei ani, în numele reformei statului, i s-au confiscat bunăstarea, dreptul la ocupare, la sănătate, la instruire, la securitate şi, în fine, "perla coroanei" sale - demnitatea, a ajuns la saţietate, a băgat timpul în sac şi, iată, cu ascendenţi şi descendenţi, a ieşit în stradă.

3. Ne-ntoarcem la revoltele din decembrie '89 sperând că vrerea suveranului nu va mai fi confiscată şi nu va eşua, ca atunci, într-o lovitură de stat?

Din păcate, din punct de vedere economic şi financiar, situaţia nu este comparabilă cu cea de atunci. Cele 4,2 milioane de câştiguri salariale lipsă - a se citi, alternativ, 48,5% din locurile de muncă care au dispărut cu tot cu întreprinderile (agenţii economici) care le finanţau - şi cele aproape 5,4 milioane de rente sociale în plată care constată o creştere cu 107,7% a efectivelor faţă de 1989, au schimbat datele problemei. Comparabilă este - doar - starea de precaritate în care a fost ajunsă societatea civilă, în întregul ei. Din păcate, adagiul "divide et impera" a fost atât de distrugător implantat în forma lui machiavellică ("divide ut regnes" = dezbină pentru a domni) încât, în societate, vrajba dintre diferitele grupuri de interese specific constituite în structura comunităţii naţionale a devenit potrivnică re-unificării întregului ca societate civilă renovată.

4. Deşi am explicat - cu subiect şi predicat - faptul că situaţia de colaps se datorează exclusiv politicului şi politicilor iresponsabile pe care şi le-a asumat Puterea, extrem de puţine persoane înţeleg de ce se întâmplă "ce se întâmplă",

- de ce după două decenii de eforturi şi sacrificii, România nu oferă - nici măcar în parte - confortul economic şi securitatea socială la care se aşteptau oamenii ? şi

- de ce toate merg de-a-ndoaselea?!

• Cu un ochi la "ruină"...

5. Pentru omul de pe stradă, "precaritatea tranziţiei", "confiscarea privatizării", "renegocierea post-privatizare a contractelor de privatizare" şi politicile publice lipsite de căpătâi şi finalitate care au destructurat "până la os" capabilitatea şi capacitatea economiei naţionale de a crea bunăstare economică nu sunt decât "ziceri" al căror înţeles rămâne greu de descifrat şi priceput.

- Cine şi cum să înţeleagă faptul că, doar pentru a "mobila" galantarele cu mărfuri de consum, tributul plătit de România în anul 2011 (serviciul/costurile datoriei externe pe termen scurt din care se finanţează "mobilarea") a ajuns la aproximativ 25 miliarde euro ?!

- Cine şi cum să înţeleagă faptul că, în anul 2011, tributul plătit de România la datoria externă totală (rate scadente, rate scadente rostogolite şi costurile curente ale datoriei) a însumat - pentru cele aproape 100 miliarde euro datorate ! - aproape 40 miliarde euro ?!

- Cine şi cum să înţeleagă faptul că, datoria în valută a ţării (publică şi privată, internă şi externă) depăşeşte 130 miliarde euro, că la aceasta se adaugă o datorie internă în lei de aproximativ 150 miliarde lei ?!

- Cine şi cum să înţeleagă faptul că, în proporţie de peste 70%, consumul autohton de mărfuri alimentare şi nealimentare este asigurat din importuri luate pe credit ?!

6. Prea puţini dintre conaţionalii noştri cunosc - şi încă, şi mai puţini realizează faptul că intrarea BNR în "jocul pierzaniei" (regizat şi interpretat de actuala Putere) prin răscumpărarea de titluri de datorie publică din portofoliile băncilor (operaţiuni "repo") a mutat şi expunerea - riscul de insolvabilitate "la purtător" pe care aceste bănci şi l-au asumat odată cu achiziţionarea titlurilor de stat - pe umerii neştiutori ai contribuabilului român (anulând, în fapt, un vector de pro-stabilitate şi de conlucrare guvernat de interesul propriu al băncilor) şi că, modul în care au fost utilizate mecanismele de "open market" (a se citi, de creaţie şi distrugere de monedă!) pe care şi le-a "tras" prin statut Banca Naţională (ca să folosesc limbajul generaţiilor "copy-paste"!) excede legal îndreptăţirii instituţionale cu care a fost mandatată (în termenii statutului "obiectivul fundamental este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor", pe fond, menţinerea stabilităţii financiare prin ţintirea direct a inflaţiei) şi contravin "obiectivului fundamental" (generează inflaţie!).

Faţă de legislatura precedentă (2005-2008), intervenţia BNR prin operaţiuni de "luare in custodie" a titlurilor de datorie publică din portofoliile băncilor comerciale a crescut în actuala legislatură (inclusiv ianuarie a.c.) de aproape 17 ori.

Cumulat, vorbim de o expunere - inter-tempore - a BNR faţă de datoria publică (operaţiunile pereche, "reverse repo" nu sunt evidenţiate !) şi, implicit de o creaţie de monedă "ex nihilo" care a însumat/însumează 221,8 miliarde lei.

7. Pentru omul nostru - îndeobşte, neavenit în lumea cifrelor - situaţiile prezentate pot fi interpretate fie ca o fatalitate, fie - rememorând prin ce a trecut înainte de '89 - ca un alt sfârşit spre un nou avatar.

Pentru cei aveniţi (deţinătorii expertizei în domeniu), situaţia semnifică, îndubitabil, o stare - starea din preajma apocalipsei financiare şi economice a României, "lag"-ul de ultimă etapă dinaintea prapădului: starea şi statutul de "stat eşuat" care ne paşte ! Dar, aceştia - într-o devălmăşie vinovată - ori, tac, ori, în cel mai bun caz, dau din umeri. A neputinţă !

• şi altul... la "rădăcină"

8. Poziţia triumfalistă - pe fond, mai mult decât păguboasă! - adoptată de Putere şi de camarila din dotare cu privire la gestionarea stării de criză, poziţia făţiş şi indecent politizată exersată de Curtea Constituţională care, în loc să clarifice, adaugă la litera Constituţiei, poziţia "afară din joc" în care, decrepit, se complace Curtea de Conturi a României şi poziţia ambiguă - şi de rău augur - în care s-au cazat Banca Naţională, Centrele de expertiză şi contra-Puterea au închis porţile speranţei şi ne sigilează în nemernicia faptului instituţional împlinit cu bună ştiinţă şi rea credinţă, în zădărnicie şi sărăcie.

9. Escamotarea - în continuare - a adevărului cu privire la siluirea financiară şi economică la care este supusă Ţara şi cu privire la costurile insurmontabile la care (doar pentru conservarea nimicniciei Puterii) este supusă populaţia trebuie să înceteze pentru că, altfel, într-un răstimp care nu va depăşi împlinirea solstiţiul de vară, statul va intra în incapacitate de plată, iar so-cietatea românească - în disoluţie.

10. De ce? Pentru că, pe fond, politicile financiare (de finanţare a economiei reale, a economiei sociale şi a economiei publice), politicile economice (de creare, dezvoltare şi distribuire a avuţiei economice)şi politicile sociale (de conservare biologică a persoanei prin ocupare, redistribuire, consum şi servicii de sănătate şi de securizare a fibrei naţionale prin învăţământ şi cultură) derulate în ultimii 7 ani revelă indubitabil o restaurare - într-o formă extremă şi în forţă - a unei speţe vulgar-raptoide de capitalism confiscat, o "craţie" în care statul de drept, democraţia şi cetăţenii de rând - în fapt, Constituţia şi "suveranul" de drept - nu mai au loc.

11. Demonstraţia - la îndemână, prin indicatorii economici, financiari, de ocupare, de bunăstare în consum şi de regularitate bugetară disponibili - este devastatoare.

a) După două decenii de tranziţie, economia naţională - supusă nemernic la o destructurare care, măsurată valoric, depăşeşte pagubele produse României de primul şi al doilea război mondial împreună (inclusiv despăgubirile de război) - funcţionează la nivel de avarie.

b) Pentru a nu-şi închide porţile, economia publică este vascularizată financiar (spre a suplini veniturile bugetare lipsă şi pentru a finanţa deficitele asumate de Putere) din datorie publică internă şi externă şi din resursele bugetare repatriate de diaspora română din surghiunul la care - pentru o pâine mai albă şi mai sigură - s-a auto-condamnat.

Aproape 4/5 din datoria publică externă şi internă (la sfârşitul anului trecut reprezenta aproximativ51% din PIB) a fost acumulată în perioada 2005-2011 !

La adăpostul lipsei de expertiză şi de responsabilitate pe care le emană Parlamentul, manipulând realitatea bugetară prin inginerii contabile de escamotare a prăpădului financiar şi fructificând impasibilitatea crasă a instituţiilor de panoptică responsabile (Curte de Conturi, Parchet, Curte Constituţională, CSAT etc.), Guvernele sapă de 7 ani la securitatea economică şi financiară a suveranului şi a suveranităţii comiţând - dincolo de limita legii - deficite bugetare (excedente de cheltuieli) acoperite exclusiv din datorie publică care relevă o depravare bugetară fără precedent în istoria modernă a Ro-mâ-niei. La sfârşitul actualei le-gislaturi, sinoptica execuţiilor bugetului de stat va arăta - în cel mai bun caz - astfel : (vezi tabel 1)

Comparativ cu rezultatele bugetare generate de politicile publice în legislatura 2005-2008, în legislatura 2009-2012,

- constrângerea consumului intermediar şi final (măsurată prin veniturile bugetare extrase prin fiscalitate) va înregistra o creştere de minim 50% (de la aproximativ 187 miliarde lei, la aproape 290 miliarde lei) ;

- consumul de resurse publice (cheltuielile bugetare = resursele băneşti afluite din produsul fiscal şi din datorie publică) va înregistra o creştere de minim 80% (de la aproximativ 235 miliarde lei, la circa 425 miliarde lei);

- excesul de cheltuieli (deficitul bugetar efectivizat) va înregistra o creştere de minim 180% (de la aproximativ 48 miliarde lei, la aproximativ 136 miliarde lei).

c) Pentru a nu pune lacătul pe uşă, economia reală asigură necesarul de consum al populaţiei şi propriul consum (consumul intermediar) prin rostogolirea creditelor furnizor - cu costurile adiacente (imense !) - care împreună cu creditele pe termen mediu şi lung reprezintă 62% din datoria externă şi circa 44% din datoria internă.

Costurile necesare rămânerii pe linia de plutire a ofertei dedicate consumului final (= supra-costurile suportate de consumatori) au însumat în anul 2011 peste 35 miliarde euro.

d) De când a intrat în Uniunea Europeană, pe fondul incapacităţii instituţinale de absorbţie a fondurilor europene şi a obstrucţionării capabilităţii bugetare de a co-finanţa investiţiile private la care s-a dedat Guvernul, România este finanţator net al bugetului comunitar, asta însemnând că, din 2007 încoace, am vărsat fără echivalent la bugetul UE peste 6 miliarde euro.

e) În urma auditului financiar şi de performanţă şi al acţiunilor de control desfăşurate de Curtea de Conturi ca auditor magistral al formării, administrării şi întrebuinţării resurselor financiare în economia publică din punct de vedere al performanţei, economicităţii, eficienţei economice şi eficacităţii sociale, situaţia centralizată privind descărcarea de gestiune consfinţită prin acordarea de certificate revelă că, începând din anul 2005, în România, administrarea cu responsabilitate şi bună credinţă a banului public s-a deteriorat, devenind - în ultimii ani - o excepţie. (vezi tabel 2)

Pe fond Când din 100 de ordonatori de credite din administraţia centrală şi locală, doar 4,1 sunt descărcaţi de gestiune, când din sde ordonatori de credite din administraţia centrală nici 5 nu primesc certificat de bună purtare (cu banul public) şi când, din 100 de ordonatori de credite din administraţia locală nici 3 nu sunt descărcaţi de gestiune (vezi Raportul Curţii de Conturi pentru execuţia bugetară aferentă anului 2010), cu alte cuvinte, când 95,3% din administraţia centrală şi 97,1% din administralţia locală încalcă în normele financiare în administrarea banului public, când neregularităţiile sunt de asemenea gravitate încât nu poate fi eliberat certificatul de descărcare de gestiune pentru 95,9% din administraţie (numai în anul 2010, sumele implicate au depăşit, cumulat, 80 miliarde lei, adică aproximativ 15% din PIB), se poate conchide că România se află în "stare de necesitate" - un stat în care starea de drept şi democraţia au eşuat (să sperăm, vremelnic !), un stat în care - potrivnic suveranului şi având ca referenţial autoritarismul - Puterea construieşte magistral un stat mafiot şi instituţional o neo-partocraţie.

• În fuga zilei către mâine

12. Ce-i de făcut? În opinia mea, date fiind incapacitatea instituţională (1) pe care a construit-o prin confiscarea funcţiei publice, prin dez-expertizarea ei şi subminarea făţişă a bunăstării economice, fianciare şi sociale a populaţiei şi a ţării (2) pe care o comite prin decizie politică, Guvernul nu trebuie să plece. El trebuie adus! "In integrum". Şi înfăţişat - dimpreună cu întreaga "turmă" de acoliţi montată în instituţiile publice centrale, deconcentrate şi descentralizate - în faţa instanţei supreme în stat (ÎCCJ) spre a da socoteală - administrativ, material şi penal - după rânduiala Constituţiei şi a codurilor juridice şi judiciare instituţionalizate întru funcţionalizarea acesteia.

2 informaţii de ultimă oră: În primele 23 zile din acest an, prin noi emisiuni de titluri de datorie publică vândute de Ministerul de Finanţe pe piaţa interbancară, datoria publică internă - contractată, trasă şi doar în parte asumată de Guvern - a crescut cu 9.428,9 milioane lei (în echivalent, la cursul de schimb aproximativ 2,2 miliarde euro). În aceeaşi perioadă, operaţiunile de luare în custodie a titlurilor de datorie publică derulate de BNR (operaţiuni "repo") au însumat 11.873,5 milioane lei!

Să fie f'o legătură ?! Nu de alta, dar conform calendarului de îndatorare publică, în luna ianuarie se va mai derula încă o licitaţie de titluri de stat (obligaţiuni) !