Trump vrea să reducă taxele vamale pentru China: implicaţii economice globale

Administraţia Trump pare să pregătească terenul pentru o reducere a tarifelor vamale impuse Chinei, după o perioadă prelungită de aşteptare a unor concesii din partea Beijingului.

În contextul în care autorităţile chineze au tratat cu rezervă negocierile comerciale - inclusiv prin ironii în spaţiul online şi prin refuzul de a se angaja serios în discuţii forţate - presiunea exercitată asupra Casei Albe de către liderii industriali americani şi marile grupuri de investitori a crescut.

Aceştia au semnalat clar că, în actualele condiţii, economia americană ar putea avea mai mult de pierdut decât cea chineză din acest război comercial prelungit.

Actuala rată a tarifelor, de 145%, ar putea fi redusă la un nivel mai sustenabil, posibil între 40-50%. O astfel de măsură ar putea fi justificată de administraţie prin argumentul că negocierile comerciale sunt de durată şi că este nevoie de tarife mai echilibrate pe termen lung.

Cu toate acestea, oficialii americani continuă să transmită public ideea că partea chineză ar fi presată să ajungă la un acord - o naraţiune care contrastează cu realitatea din teren, unde interesul Chinei pentru un compromis major rămâne limitat.

În lipsa unui acord substanţial, noile tarife reduse ar putea rămâne în vigoare pentru o perioadă îndelungată.

Această situaţie nu este favorabilă nici pentru SUA, nici pentru China. Având în vedere interdependenţa economică dintre cele două ţări, comerţul bilateral va continua, însă preţurile mai mari ale produselor chinezeşti ar putea diminua puterea de cumpărare a consumatorilor americani. Pe termen lung, China ar putea beneficia de această dinamică prin investiţii sporite în inovare şi tehnologii de vârf, diminuând astfel dependenţa de piaţa americană.

De altfel, ascensiunea economică a Chinei, susţinută de o tradiţie îndelungată de muncă şi inovaţie, nu poate fi oprită prin măsuri protecţioniste izolate.

În trecut, timp de milenii, China a fost una dintre cele mai prospere şi avansate civilizaţii, dominând comerţul şi ştiinţa mondială până la începuturile revoluţiei industriale europene.

Odată cu deschiderea economică iniţiată în anii 1970, China şi-a reluat traiectoria ascendentă, consolidându-şi poziţia ca actor economic global de prim rang.

Principala provocare pe care o ridică ascensiunea Chinei nu este de natură economică, ci politică, având în vedere absenţa unui regim democratic. Prosperitatea Chinei poate reprezenta o ameninţare la adresa valorilor democratice globale. Din această perspectivă, o strategie eficientă pentru contracararea influenţei chineze ar trebui să fie consolidarea alianţelor între statele democratice. În schimb, politica externă a administraţiei Trump - marcată de impunerea de taxe şi asupra aliaţilor tradiţionali şi de declaraţii controversate privind teritorii precum Groenlanda sau Canada - a avut efectul invers: a slăbit coeziunea blocului democratic şi a întărit, indirect, poziţia Chinei.

În concluzie, redresarea echilibrului economic şi politic global pare să depindă mai degrabă de cooperarea între democraţii şi de politici economice coordonate, decât de măsuri tarifare unilaterale.