"Creditul ipotecar, gâtuit de comunicarea pe Legea dării în plată"

Reporter: 2016 a fost un an bancar marcat de multiple evenimente - au fost aprobate Legea dării în plată şi Legea conversiei, au fost judecate numeroase procese deschise de clienţi în instanţă, au fost vândute portofolii importante de credite neperformante, au fost modificate condiţiile de creditare etc. Cum au influenţat toate acestea activitatea bancară de la noi?

Sergiu Oprescu: Eu cred că 2016 se anticipa de la început ca fiind un an complex. Vedeam foarte multe influenţe la începutul lui 2016 care puteau să vină şi din factorii interni ai sistemului, dinspre zona de reglementare europeană sau naţională etc., dar şi din zona externă lui, întrucât la începutul anului trecut erau deja mai multe semnale cu privire la influenţele ce urmau să vină în sistemul bancar, unele dintre ele de natură legislativă. La acestea se adaugă şi influenţele venite din zona geopolitică internaţională. Să nu uităm că au fost patru evenimente mari în cursul anului 2016 - Brexitul, alegerile din Statele Unite al Americii, alegerile prezidenţiale din Austria şi referendumul italian.

Toate aceste elemente puteau să aibă o anumită influenţă asupra parcursului economic şi, ca atare, asupra sistemului bancar în 2016. În acest context, care a fost destul de complicat şi complex, cred că sistemul bancar şi-a reafirmat stabilitatea structurală. Şi-a reconfirmat, pe de o parte, nivelul foarte ridicat de capitalizare, indicatorul de solvabilitate fiind de circa 19%, la septembrie 2016, şi, pe de altă parte, lichiditatea imediată, de aproape 38%, aceasta fiind una dintre cele mai mari lichidităţi imediate din zona euro.

Cei doi indicatori arată ceea ce eu numesc stabilitate structurală a sistemului. Aceşti doi indicatori sunt importanţi pentru că arată nivelul de pregătire a sectorului bancar şi pentru a-şi îndeplini mandatul pe care îl are, şi anume de principal finanţator al economiei naţionale. Sistemul bancar este pregătit şi are capacitatea de finanţare necesară.

Anul 2016 a fost, pentru piaţa bancară, primul an de revenire la o profitabilitate operaţională reală, pe care nu o mai avusese de ceva timp, mai ales că, după perioada de criză, am avut o perioadă destul de lungă de "pierdere" în sistem. Chiar dacă această profitabilitate operaţională nu este încă la nivel european din punct de vedere al indicatorilor de rentabilitate, totuşi arată o revenire în teritoriul profitabilităţii, ceea ce este o veste bună pentru domeniu.

Totodată, a fost şi un an al unei comunicări antagoniste, băncile fiind puse în situaţia să comunice mai mult şi să-şi explice activitatea pe care o au. Acest fapt nu face decât să elimine o parte din îndoială, din neîncredere, din lipsa de înţelegere a serviciilor pe care le prestează sistemul bancar.

Până la urmă, una din problemele pe care le avem este şi o problemă de setare de aşteptări. De aceea, rolul sistemului ar fi să aducă mai multă claritate şi mai multă informare, arătând că sunt unele lucruri ce ţin într-adevăr de bănci - şi aici putem să îmbunătăţim lucrurile -, dar şi că sunt alte lucruri unde, de fapt, aşteptările sunt greşite şi soluţionarea lor nu ţine de bănci.

Ca o concluzie, eu cred că sentimentul cu care sistemul bancar a încheiat anul 2016 este unul pozitiv, în general. Iar optimismul cu care sistemul bancar se uită la economie se transferă, ulterior, în economie, prin activitatea de creditare, prin îndeplinirea rolului de principal finanţator al economiei. Este un optimism care se bazează pe încrederea pe care, încet-încet, încercăm să o construim între noi şi clienţi.

2016 a fost şi anul în care a continuat şi s-a accentuat partea de curăţare a bilanţurilor contabile, astfel încât neperformanţa din sistem a scăzut la circa 10%, la sfârşitul lui 2016.

Reporter: Această curăţare a bilanţurilor a fost făcută mai mult prin "write off"-uri sau cu precădere prin vânzări ale portofoliilor de neperformante?

Sergiu Oprescu: Ambele măsuri au fost adoptate pentru derularea acestei acţiuni.

Reporter: Sunt companii de consultanţă şi audit care spun că România este ţara cu cea mai mare dinamică în vânzarea de credite neperformante (NPL). Acest lucru este unul pozitiv sau negativ?

Sergiu Oprescu: În primul rând trebuie spus că a avea un nivel cât mai scăzut al neperformanţei este un lucru pozitiv. Dacă ai un indicator ridicat de neperformanţă, comparativ cu celelalte ţări, atunci înseamnă că ai un volum mare de credite neperformante care îţi permite să faci curăţenie şi, prin astfel de tranzacţii, adică prin vânzare de portofolii de dimensiuni relativ mari. Din punct de vedere al interesului extern, înseamnă că avem dimensiunea portofoliilor cu care să putem atrage investitori instituţionali străini mari, care să fie interesaţi de aceste tranzacţii. Datorită gradului ridicat de NPL - pentru că noi am avut un nivel de neperformanţă de 23% în anul 2014 - România a putut să atragă genul acela de investitori. Vânzarea de portofolii neperformante este benefică sistemului bancar şi economiei pentru că băncile se pot concentra apoi pe creditare. O mare parte din timpul de funcţionare a băncilor, din eforturile lor de funcţionare, din concentrarea managementului, în perioadele în care sistemul are un nivel ridicat de neperformanţă, se duce pe adresarea acestor probleme. Dacă elimini acest neajuns, atunci eliberezi băncile şi le laşi să se redirecţioneze pe ceea ce fac ele în mod normal, respectiv pe creditare şi, de fapt, pe creşterea intermedierii financiare în societatea respectivă.

Primul lucru pe care l-au făcut băncile americane imediat după criză a fost vânzarea de portofolii neperformante şi, astfel, s-a ajuns la scăderea foarte rapidă a nivelului de neperformanţă pe care l-au înregistrat, tocmai pentru ca băncile să se poată concentra pe activitatea lor normală de creditare a economiei.

Neperformanţa trece prin câteva etape: o primă etapă este cea de formare, după care este faza de recunoaştere a creditelor neperfomante şi apoi urmează etapa de adresare a acestei probleme, unde nu există de fapt foarte multe metode. Avem metoda clasică de executare, care ţine foare mult de "adâncimea" pieţei garanţiilor materiale la creditele neperformante. Dacă nu ai o piaţă secundară imobiliară foarte bine pusă la punct şi foarte eficientă, atunci această "adâncime" nu este foarte mare. O altă metodă este "write-off"-ul - atunci când banca a pierdut orice altă formă de rezolvare a neperformanţei, nu a avut garanţii materiale asociate creditelor respective şi a pierdut orice altă formă de a se îndrepta împotriva debitorului în default. În momentul respectiv, nu face decât să recunoască definitiv pierderea, mergând, astfel, mai departe, şi nu îşi mai concentrează timpul şi energia pe acel dosar. Cea de-a treia formă este vânzarea de portofolii, astfel încât activitatea de recuperare de creanţe incerte se transmite unor companii specializate.

Reporter: În ultimii ani, au avut loc şi unele fuziuni între anumite bănci. Va continua acest trend şi în 2017?

Sergiu Oprescu: Acum vorbim despre tranzacţii de portofolii performante, care vin din cu totul altă direcţie - din direcţia de consolidare a pieţei. Sunt bănci care au adoptat o strategie de creştere - fie organică, fie prin achiziţie - şi una dintre formulele de creştere prin achiziţie este şi cumpărarea de portofolii performante. Acest lucru înseamnă că băncile ce au avut o astfel de strategie, într-un moment oportun, au găsit acele portofolii performante la băncile care aveau intenţia să iasă din piaţa noastră. Aceste mişcări fac parte din activitatea normală de consolidare a pieţei bancare.

Răspunsul meu la întrebarea dacă va continua acest trend este că trebuie să ne aşteptăm şi pe viitor la o consolidare a pieţei bancare. Vor fi instituţii financiare care vor aplica strategia de creştere numai pe baze pur organice, dar vor fi şi altele care vor aborda o strategie mixtă, şi anume de achiziţionare fie de bănci, fie de portofolii performante ale unor bănci, cuplată cu o strategie de creştere organică.

Există oportunităţi de consolidare, ceea ce înseamnă că avem un excedent de bănci de dimensiuni nu foarte ridicate din punct de vedere al cotei de piaţă. Ca să poţi să ai o activitate comercială sustenabilă, trebuie să ai o anumită masă critică. Şi probabil că sunt încă bănci care sunt sub această masă critică şi la care rezolvarea ecuaţiei de viitor nu poate să fie făcută decât fie prin adoptarea de strategii rapide de creştere, fie prin adoptarea unor strategii de cumpărare a unor portofolii de la alte bănci care vor fi obligate să recunoască faptul că trebuie să iasă din piaţă.

Reporter: Consideraţi că sistemul bancar mai este în pericol ca urmare a adoptării Legii dării în plată şi a Legii conversiei?

Sergiu Oprescu: Este o întrebare complicată şi este destul de devreme ca să ne pronunţăm. Nu numai impactul asupra sistemului bancar, ci si impactul asupra întregii economii este de discutat. La prima vedere, impactul pe care noi îl putem considera în clipa de faţă asupra sistemului sau asupra economiei în anul 2016 încă nu a fost cuantificabil la adevărata lui mărime pentru că, în primul rând, casele care au fost date în plată nu au fost repuse în circuitul economic, întrucât sunt blocate în diverse faze procedurale în instanţă. Acestea vor afecta, din punct de vedere economic, numai când vor reintra în circuitul comercial şi atunci vom putea evalua şi noi care sunt efectele reale ale Legii dării în plată. În cel de-al doilea rând, volumul de notificări privind darea în plată, care a fost comunicat de BNR, nu a fost acela estimat iniţial (nici de o parte, nici de cealaltă), ci mult mai redus.

Decizia Curţii Constituţionale a clarificat deja foarte mult, pentru că a făcut trimitere la impreviziune şi a trimis înapoi în instanţă toate aceste situaţii, ceea ce se reflectă şi în numărul relativ scăzut de dosare.

Noi am spus de la început că soluţia pe fond la toate aceste probleme este legată de mai multă comunicare, de la caz la caz, între bancă şi clientul sau. De fapt, dacă ne uităm pe mai multe paliere, fiecare bancă şi-a adresat cazurile sociale de care discutăm.

Reporter: Legat de comunicare, ce au făcut băncile şi ce vor continua să facă pentru a recâştiga încrederea clienţilor?

Sergiu Oprescu: Noi am introdus trei piloni principali cu ceea ce avem de făcut şi vom continua să facem în acest sens. Un prim pilon este transparenţa mai mare, respectiv să venim în faţa dumneavoastră cu tot mai multe informaţii şi cu tot mai multe elemente legate de piaţă. Cel de-al doilea pilon este comunicarea, şi ea are loc pe mai multe nivele - pe cel direct, la nivelul reţelelor şi al front office-ului nostru, în relaţia cu clientul angajat într-o operaţiune, dar are loc şi la nivelul publicului larg, adresând majoritatea tăcută. Al treilea pilon este cel care ţine de educaţia financiară din ţara noastră. Aceasta se situează pe unul din locurile codaşe, la nivel mondial - respectiv pe poziţia 123 din 143 de ţări - şi pe ultimul loc în UE. De aceea, trebuie să facem mult mai mult pe acest segment. Aici este important şi rolul nostru, dar şi rolul presei, al instituţiilor statului, mediului academic, şi rolul învăţământului din România, pentru că, în mod evident ceva ne lipseşte.

În acest sens, am făcut paşi foarte mari în 2016 la nivelul ARB. Am reuşit pentru prima dată să aducem la aceeaşi masă reprezentanţi din întreaga industrie financiară, nu numai din zona bancară, şi să pornim proiecte împreună cu ceilalţi reprezentanţi ai industriilor financiare care să conducă la o creştere a culturii în domeniul financiar. Vorbim atât de educaţia clienţilor, cât şi de training-ul profesional la nivelul personalului bancar, astfel încât aceştia să aibă o interacţiune completă cu clientul. Această interacţiune este, de fapt momentul-cheie dintre noi şi clienţi.

Trebuie să menţionez că, deşi la nivel de ţară nu avem un indicator de satisfacţie a clientului în relaţia pe care o are cu banca sa, de tipul Net Promoter Score (NPS), totuşi, la băncile mari care îşi calculează un astfel de indicator, acesta nu are valori disproporţionate în România comparativ cu cel înregistrat în alte ţări unde acea bancă regională operează. De aceea, trebuie să renunţăm la mentalitatea că noi suntem altfel decât alte ţări.

Potrivit unui studiu GFK de anul trecut, din 2011 până în 2016 nivelul de încredere ridicată pe care îl are clientul în sistemul bancar a crescut de la 33% la 40%. Şi pentru noi a fost o surpriză, în condiţiile în care studiul era efectuat într-un moment de criză maximă şi ne aşteptam să avem un impact emoţional mai puternic. De asemenea, dacă ne uităm la creşterea nivelului de depozite în sistemul bancar, atunci este clar că există mult mai multă încredere acum decât a existat în trecut. Sistemul bancar a cunoscut una dintre cele mai puternice dinamici pozitive de creştere a econonomiilor populaţiei în sistem, sub formă de depozit.

Reporter: Cum vă explicaţi că au crescut depozitele, în condiţiile în care dobânzile au scăzut aproape la zero?

Sergiu Oprescu: Sunt mai multe explicaţii. O explicaţie este că omul începe să aibă nevoie din ce în ce mai mult de serviciile pe care sistemul bancar le pune la dispoziţie, de siguranţa pe care o are prin accederea la astfel de servicii bancare, de faptul că poate să facă plăţi prin mobile banking, prin internet banking, de faptul că poate să interacţioneze cu alţi provideri de servicii bancare având un cont în sistem, de faptul că întreaga piaţă se digitalizează şi băncile încep să ofere soluţii în această zonă digitală, iar oamenii fac tot felul de operaţiuni prin bancă. Utilizarea serviciilor bancare de către populaţie creşte într-un ritm susţinut şi, astfel, creşte şi incluziunea financiară.

Reporter: Aşadar, când vorbim de depozite, luăm în calcul inclusiv conturile curente, salariile etc., nu doar depozitele la termen şi economiile populaţiei?

Sergiu Oprescu: Luăm în calcul toţi banii din sistemul bancar, pentru că oamenii încep să utilizeze tot mai multe servicii financiare.

Reporter: Cum a evoluat creditarea, în ultimul an?

Sergiu Oprescu: Creditarea a avut o creştere moderată în cursul anului 2016. Curăţarea contabilă de anul trecut are impact pe volumul brut de credite. Creşterea moderată pe care o avem s-ar putea să aibă în spate o accelerare a originării de credit, o creştere a creditului nou acordat. Majorarea creditului neguvernamental nu este foarte mare, dar dacă ne uităm din punct de vedere al intrărilor şi ieşirilor, în cursul anului 2016, s-ar putea să descoperim că originarea de credit a luat un avans destul de important. Creşterea de credit nou acordat s-a întâmplat pe două paliere, cel puţin. În primul rând vorbim despre persoanele fizice, mai ales de segmentul de consum, pentru că a fost mai puţin afectat din punct de vedere legislativ şi comunicaţional. S-a continuat o accelerare pe acest segment, fără ca prin această accelerare a creditului de consum să inducem în sistem un risc suplimentar. Am crescut creditarea în zona creditului de consum cu aceleaşi filtre de risc.

Creditul ipotecar a cunoscut, din păcate, o gâtuire care a fost generată de întreaga comunicare cu privire la Legea dării în plată. Reacţia normală a băncilor a fost să se uite la criteriile de calificare, unul din elemente fiind şi nivelul avansului. Acest lucru nu a făcut decât să ţină deoparte de o posibilă calificare un segment din cererea de credite ipotecare, segment care, anterior, era calificabil. După creşterea avansului, acest segment a devenit necalificabil. Ulterior deciziei CCR, sistemul a făcut o revenire, dar nu totală şi nu la nivelul primei iteraţii. S-a făcut o revenire către niveluri mai acceptabile de avans. Puţine bănci cred că s-au mai întors acolo de unde au plecat, deci s-a pierdut o parte din capacitatea de finanţare.

În acelaşi timp, s-ar putea să se fi câştigat în zona de neperformanţă, în sensul că acel cost al riscului pe viitor s-ar putea să fie mai bun. Poate că a fost şi un element de resetare în sens pozitiv a dimensiunii avansului, la nivelul întregii societăţi şi a întregii pieţe.

2016 a fost un an în care creditarea societăţilor comerciale a fost destul de puternică. Creditul neguvernamental acordat societăţilor comerciale a crescut, o creştere interesantă având loc şi pe segmentul creditului de investiţii. Pe măsură ce piaţa oferă condiţii din ce în ce mai bune, anteprenorii ajung la concluzia că trebuie să investească din ce în ce mai mult în capacităţi de producţie, în creşteri de capacitate, în majorarea cotei de piaţă, în introducerea unor produse noi etc.

Când antreprenorii ajung la astfel de concluzii, atunci au nevoie fie de cash-ul pe care l-au economisit pentru un astfel de moment, fie de angajarea de credite pentru realizarea importurilor tehnologice necesare, a liniilor de producţie, pentru creşterea eficienţei anumitor utilaje etc. Toate acestea sunt importuri de tehnologii şi de maşini pe termen mediu şi lung şi finanţarea lor nu se face din capital de lucru. Atunci când începi să decelezi şi să simţi o creştere a nivelului creditului neguvernamental adresat investiţiilor, este momentul în care îţi dai seama că există un confort, cel puţin psihic, la nivelul anteprenorilor cu privire la predictibilitatea mediului economic, la aşteptări, la o anumită încredere în viitor. Eu sper ca această încredere să continue şi în 2017 şi ca nivelul de încredere pe care mediul de business îl are în economie să crească, pentru că abia atunci vom putea vorbi de creditare accelerată pe segmentul respectiv.

Reporter: Cum apreciaţi faptul că fondurile pentru Programul Prima Casă au fost suplimentate, în condiţiile în care se spunea că acest program ar fi pe final?

Sergiu Oprescu: Programul Prima Casă a fost suplimentat, dar să nu uităm contextul - el se suplimenta în momentul în care avansurile crescuseră şi creditarea pe produsele standard era diminuată. Programul Prima Casă a fost exclus din Legea dării în plată. În acest context, vorbim despre un fel de suplimentare de tip supapă la momentul respectiv.

Reporter: Pe segmentul creditare, la ce vă aşteptaţi în 2017?

Sergiu Oprescu: Sistemul bancar are o anumită robusteţe şi are o stabilitate structurală care îi permite să îşi îndeplinească mult mai puternic mandatul de finanţator. În acelaşi timp, începem să sesizăm că e nevoie de creditare. Vorbim despre factori care sunt benefici pe ambele direcţii - pe de o parte, sistemul are cu ce şi are şi de ce şi pe de altă parte, piaţa are nevoie. Eu cred că nu trebuie intervenit în această perioadă optimă, de reluare a creditării mai ales pe palierul creditării persoanelor juridice. În acest context, în anii următori aş pune accentul pe creditarea persoanelor juridice şi, în principal, pe cea a persoanelor juridice în scopuri investiţionale, cu scopul de creştere a capacităţii de producţie, de satisfacere a unei cereri de consum domestic în creştere.

Să nu uităm că România creşte la nivel european şi începe să devină o piaţă cu un anumit interes şi cu o anumită vizibilitate în Europa. Pe acest fundal, ar fi interesant ca investitorii străini să înceapă să reloce capacităţile de producţie în România, acest lucru urmând să aibă un dublu rol - pe de o parte să ajute la exporturi şi, pe de altă parte, să asigure o desfacere pe piaţa locală, ceea ce va conduce la eliminarea importurilor. Acesta ar fi un motor foarte puternic de creştere economică în România.

Reporter: Cum apreciaţi textul Directivei Europene care prevede impozitarea profitului în ţara unde acesta este realizat, în condiţiile în care reprezentanţii ANAF au spus că există şi bănci care utilizează anumite metode, cum ar fi introducerea de credite performante în portofoliile de împrumuturi neperformante şi vânzarea lor în grup, pentru diminuarea profitului realizat la noi?

Sergiu Oprescu: Nu doresc să comentez pe subiectul acesta până când nu văd cum va fi transpusă directiva despre care discutăm şi care va fi opţiunea naţională de transpunere a directivei. Din punctul meu de vedere, lucrurile se pot schimba în mod major. Problema este una de opţiune naţională. Nu am informaţii legate de presupusele cazuri despre care spuneţi că ar şti ANAF, prin urmare nu pot să comentez nici această informaţie.

Reporter: În prospectul de listare a MedLife se regăseşte informaţia potrivit căreia am avea nevoie de un nou acord de împrumut cu FMI. Cum comentaţi această afirmaţie?

Sergiu Oprescu: Eu am o poziţie privilegiată, derivată din experienţa mea anterioară în piaţa de capital, în sensul că ştiu cum se scrie un astfel de prospect. De aceea, aş privi acest aspect cu mult mai multă înţelegere, întrucât prospectul se scrie cu logica de a evita cumva riscurile ce pot să fie generate de nereprezentarea acestora în prospect. În momentul în care scrii un prospect, trebuie să fii exhaustiv în identificarea potenţialelor riscuri, până la punctul în care să introduci lebede negre pe care tu ţi le poţi imagina. Pentru că, dacă se materializează vreun astfel de risc, chiar şi cu probabilitate foarte mică de materializare, atunci investitorul îţi poate spune că tu, care ai fi putut să ai cunostinţe despre el, nu l-ai prevăzut în prospect.

Reporter: Dar avem acum nevoie de FMI?

Sergiu Oprescu: Din punctul meu de vedere, nu cred că avem o astfel de îngrijorare, pentru că România, astăzi, are una din cele mai bune imagini macroeconomice.

Reporter: Anul trecut vorbeaţi despre o colaborare între piaţa de capital şi sistemul bancar, în vederea realizării unui sector financiar coagulat. Aţi întreprins ceva în acest sens?

Sergiu Oprescu: Primul pas pe care l-am făcut a fost introducerea BVB şi a Asociaţiei Brokerilor în platforma de educaţie financiară. Am găsit acel context în care conlucrarea noastră se poate realiza în mod natural şi benefic. Eu cred că mai sunt câteva zone unde ar trebui să cooperăm şi să colaborăm mai bine, inclusiv în reprezentarea noastră la nivel instituţional, la nivel de piaţă financiară. Este adevărat că sistemul bancar reprezintă 90% din intermedierea financiară din România, dar piaţa de capital, dacă este să ajungă la o intermediere de 25-30% - cotă de piaţă în România -, s-ar putea să aibă gradientul de creştere cel mai mare, asta dacă reuşim să corelăm lucrurile. Trebuie să avem un program care să ia în calcul şi schimbările necesare pe piaţa de capital. Noi ne-am implicat anul trecut, la nivelul ARB, inclusiv prin suportul nostru şi prin susţinerea pe care am acordat-o pentru introducerea României pe lista de monitorizare a agenţiei de rating FTSE Russel pentru promovarea pe care ar putea să o obţină ţara noastră de la statutul de piaţă de frontieră la unul de piaţă emergentă. Este adevărat că nu putem să alergăm cursa lor, dar eu sper că ei ne văd ca pe nişte parteneri şi ne simt că suntem în imediata lor susţinere, pentru că şi noi am trimis scrisori în susţinerea pieţei de capital şi am avut toată deschiderea pentru a coopera împreună cu aceasta. Am avut parte inclusiv de susţinerea necesară la nivel european ca să putem să aducem contribuţia noastră, destul de importantă de altfel, ca să repoziţionăm România pe acest watch list pentru promovare de statut.

Reporter: Cât de pregătiţi suntem să intrăm în Uniunea Bancară Europeană?

Sergiu Oprescu: Poziţia ARB a fost de susţinere a intrării României în Uniunea Bancară Europeană. Pe de o parte, robusteţea sistemului de care discutăm arată că am fi un partener solid şi un punct de stabilitate, nu un obstacol pentru dezvoltarea unei astfel de structuri.

Un al doilea element pe care trebuie să îl luăm în calcul este faptul că deja structura sistemului bancar din România arată că noi suntem cvasiintegraţi în Uniunea Bancară Europeană, pentru că 75% dintre activele bancare din România aparţin unor bănci sistemice europene şi, în mod implicit, aproape 70% din capital aparţine acestor bănci. Aproape implicit, sistemul bancar românesc este deja ancorat în Uniunea Bancară Europeană. Cred că este important ca noi să stăm în "bucătărie" atunci când se prepară felurile acestea de mâncare, pentru că vom vedea ce va fi servit din punct de vedere al reglementărilor şi care va fi impactul asupra subsidiarelor care operează în România. Cred că aici BNR are o poziţionare inteligentă - decât să stea în afară şi să vadă ce i se serveşte, mai bine se uită înăuntru şi urmăreşte cum se construieşte. Intrarea în Uniunea Bancară Europeană mai are un rol, care nu trebuie neglijat - elimină o mare parte din potenţialul risc de contagiune. Pentru că abordarea la momentul respectiv este o abordare pe grup, pe cluster, pe întreg grupul financiar, inclusiv cu implicaţiile "cross border" pe care grupul financiar le poate avea la momentul respectiv.

Reporter: Dar nu preluăm şi problemele băncilor-mamă?

Sergiu Oprescu: În general, atâta timp cât vorbim de societăţi bancare româneşti cu capital deţinut de alte bănci comerciale, noi ne supunem reglementării şi supravegherii băncii centrale din România. Ca atare, nivelul de capital - şi aici vorbim de solvabilitatea sistemului bancar românesc, care este una din primele în Europa la ora actuală - şi lichiditatea sistemului bancar românesc sunt destul de importante astfel încât să protejeze băncile de la noi de riscurile de contagiune. BNR a avut politica să nu lase ca astfel de riscuri de contagiune să se poată răspândi în România.

Reporter: Mulţumesc!