Creşte percepţia riscului pentru împrumuturile externe ale României

Prima pe care investitorii străini sunt dispuşi să o plătească pentru a cumpăra obligaţiuni guvernamentale româneşti în valută este în creştere raportat la tranzacţiile de la începutul anului, iar vestea proastă este că şi dobânzile de referinţă sunt în creştere, la rândul lor, odată cu schimbarea filosofiei monetare de către BCE şi Fed.

România a împrumutat, la începutul săptămânii, 1,35 miliarde euro din pieţele externe, a patra ieşire a ţării cu bonduri guvernamentale în valută de la începutul anului 2022.

Astfel, Ministerul Finanţelor a împrumutat 600 milioane de euro pe 4 ani şi 750 milioane de euro pe 7 ani, iar randamentul la care acestea au fost cumpărate se exprimă ca rată mid swap (referinţă în spaţiul euro) +2,45% (prima de risc) pentru titlurile pe 4 ani şi cu mid swap +4,05% pentru cele la 7 ani.

Cererea la această nouă ieşire a României a fost mai redusă decât de obicei, pe fondul incertitudinilor legate de întâlnirea Băncii Centrale din SUA aşteptată pentru ziua următoare şi a previzibilelor noi creşteri de dobânzi. Cu toate acestea, s-au atras 1,35 miliarde euro.

La precedentele emisiuni în euro, din ianuarie, Guvernul împrumutase 2,5 miliarde euro prin vânzarea de eurobonduri pe pieţele externe - 1,25 miliarde euro pe 6 ani şi alte 1,25 miliarde euro pe 12 ani.

Costurile împrumutului fuseseră atunci mid swap +2% pentru cele cu maturitatea la 6 ani şi mid swap +3,4% pentru cele la 12 ani.

Cea mai recentă emisiune în dolari a fost în luna mai, când Ministerul Finanţelor a atras 1,75 miliarde de dolari de pe pieţele externe prin două emisiuni de obligaţiuni - 1 miliard dolari pe 5,5 ani şi 750 de milioane de dolari pe 12 ani, iar randamentele obţinute au fost T (referinţa în SUA, dobânda bondurilor guvernamentale cu scadenţă comparabilă) +2,4% (prima de risc) pentru obligaţiunile pe 5,5 ani şi T+3,1% pentru cele pe 12 ani.

Şi în acest caz avem o scumpire a împrumuturilor statului român faţă de datele primei ieşiri cu bonduri guvernamentale în dolari, tot în luna ianuarie. Atunci statul a împrumutat 2,1 miliarde dolari prin intermediul a două emisiuni - prin vânzarea de titluri pe 5 ani a atras 1,35 miliarde dolari, iar prin vânzarea de titluri pe 10 ani - 750 milioane dolari. Obligaţiunile pe 5 ani au fost cotate atunci la T+1,5% iar cele pe 10 ani la T+1,85%.

După cum se vede, prima de risc pe care investitorii o solicitau la începutul anului pentru obligaţiunile româneşti în euro pentru plasamentele pe 12 ani era mai mică decât este prima de risc cerută acum pentru un plasament pe 7 ani (3,4% vs. 4,05%).

Similar, obligaţiunile în dolari cu scadenţă la 5 ani aveau o primă de risc de 1,5% la începutul anului şi una de 2,4% pentru obligaţiunile pe 5,5 ani din luna mai şi probabil că prima de risc ar fi şi mai mare dacă s-ar încerca acum lansarea de noi emisiuni în dolari.

Din păcate, creşterea primei de risc pentru împrumuturile externe se suprapune peste creşterea dobânzilor de referinţă. Băncile centrale din SUA şi Europa sunt la începutul unui proces de creştere mai agresivă a dobânzilor, iar estimările nu sunt deloc liniştitoare, cu o ţinta spre 5% în SUA.

Or, dacă la începutul anului dobânda pentru bondurile americane la 10 ani trecea uşor de 1,5%, acum a ajuns deja la 3,5% (în condiţiile în care rata Fed se plasa la marţi la 2,5%).

Ceea ce înseamnă că, destul de curând, România ar putea să îşi refinanteze împrumuturile în valută la dobânzi totale apropiate de cele la care se refinantează azi în lei (8-9%), ceea ce va reprezenta un efort deloc uşor în condiţiile în care ne apropiem de pragul de 50% datorie publică în PIB (să nu uităm că în 2007, în momentul aderării la UE, datoria publică era de numai 13% din PIB), iar datoriile noi acumulate doar în acest an se plasează în jurul a 80 de miliarde lei.