Criza apei a devenit o realitate pentru un sfert din populaţia lumii

Criza apei a devenit o realitate. Nu mai este vorba despre previziunile pe termen lung ale specialiştilor, ci de constatările autorităţilor. Practic, un sfert din populaţia lumii, care trăieşte în 17 ţări, este în situaţia de penurie de apă gravă, aproape de "ziua zero" în care nicio picătură de apă nu va mai curge de la robinet, informează un raport.

Harta stabilită de World Resources Institute (WRI), măsoară riscurile penuriei de apă, ale secetei, ale inundaţiilor fluviale. "Agricultura, industria şi municipalităţile absorb 80% din suprafaţa disponibilă şi din apele subterane în cursul unui an mediu", în cele 17 ţări vizate, situate în principal în Orientul Mijlociu şi în nordul Africii, afirmă raportul. Acestea sunt Qatarul, Israelul, Libanul, Iranul, Iordania, Libia, Kuweitul, Arabia Saudită, Eritreea, Emiratele Arabe Unite, San Marino, Bahreinul, Pakistanul, Turkmenistanul, Omanul, Botswana şi India, a doua ţară cea mai populată din lume. "Penuria de apă este cea mai mare criză, despre care nimeni nu vorbeşte. Consecinţele sale iau forma insecurităţii alimentare, a conflictului, a migraţiei şi a instabilităţii financiare", a indicat Andrew Steer, preşedinte al WRI. "Când cererea rivalizează cu rezervele, chiar mici episoade de secetă - care vor creşte odată cu schimbarea climatică - pot provoca consecinţe teribile", precum recentele crize de la Cape Town, Sao Paulo şi Chennai, detaliază institutul. Alte 27 de ţări figurea-ză pe lista statelor care prezintă o "penurie hidrică ridicată". Pe lista întocmită de World Resources Institute, care cuprinde 164 de ţări, ţara noastră figurează pe locul 70, între Coreea de Nord şi SUA.

Pe de altă parte, un raport publicat în 2018 de Agenţia Europeană de Mediu (AEM), informează că doar 40% din totalul lacurilor, râurilor, estuarelor şi apelor costiere din UE se află într-o stare ecologică "foarte bună", iar un altul, al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), anunţă că până în 2050 circa cinci miliarde de oameni vor trăi în zone cu acces redus la apă. Calculele Organizaţiei Naţiunilor Unite indicau că până în 2020, consumul de apă va creşte cu 40%, iar până în 2025, doi din trei oameni vor trai în condiţii de "stres" din cauza lipsei apei. Audrey Azoulay, director general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), apreciază că trebuie acţionat urgent: "Dacă nu facem nimic, până în 2050 circa cinci miliarde de oameni vor trăi în zone cu acces redus la apă". Pentru a gestiona cererea din ce în ce mai mare de apă, raportul ONU recomandă "lucrul cu natura, mai degrabă decât împotriva ei" în vederea unei utilizări mai eficiente, mai rentabile şi mai sănătoase a apei, atât pentru populaţie cât şi pentru mediul înconjurător.

Raportul ONU conţine nişte date, legate de trecut, prezent şi viitor, îngrijorătoare. Începând din anul 1900, aproximativ 64 - 71% din suprafaţa zonelor umede ale lumii au fost distruse ca urmare a activităţilor umane. Circa 80% din apa reziduală industrială şi municipală este eliberată în mediul înconjurător fără a fi tratată, aceasta reprezentând un factor major în procesul de deteriorare a calităţii apei la nivel global, cu impact nociv asupra sănătăţii şi a ecosistemelor. La nivel mondial, 3,6 miliarde de persoane trăiesc în zone cu risc de acces limitat la apă, timp de cel puţin o lună pe an, aproape trei sferturi dintre acestea fiind în Asia. Cifra ar putea ajunge la 4,8 miliarde - 5,7 miliarde de persoane până în 2050. Aproximativ 30% din populaţia globală locuieşte în zone afectate în mod obişnuit, fie de inundaţii, fie de secetă. Numărul persoanelor expuse riscului de inundaţii se estimează că va creşte de la 1,2 miliarde în prezent la aproximativ 1,6 miliarde în 2050. Aproximativ 1,8 miliarde de persoane sunt afectate de degradarea terenurilor, de deşertificare şi de secetă. În ultimii ani, aproximativ 70 de râuri importante din întreaga lume au secat din cauza sistemelor de irigare şi a consumului excesiv.