Cum gestionăm finanţele personale şi ce facem ca să economisim?

• Adrian Căruceru: "Mulţi oameni îşi lasă banii în contul curent, unde nu primesc dobândă şi au comisioane de administrare pentru acel cont"

Cei care vor să-şi investească banii trebuie să înţeleagă foarte bine riscurile şi propria toleranţă la risc, subliniază Adrian Căruceru, consultant finanţe personale, opinând că, la un salariu de 1.000 de euro, pensia de stat o să fie doar 300-400 de euro. "Diferenţa trebuie să o compensezi cu o pensie privată, ca investiţie pe termen lung", adaugă specialistul, menţionând că planificarea financiară implică lucruri de bun simţ, care ţin de propria conduită, nu de războaie sau de crize financiare. Prezent, alături de Irina Chiţu, analist financiar, manager Finzoom.ro, la cel de-al 11-lea podcast organizat anul acesta de Centrul pentru Soluţionarea Alternativă a Litigiilor din domeniul Bancar (CSALB), Adrian Cruceru susţine că mulţi oameni sunt deconectaţi de la propria situaţie financiară; unii nu ştiu care sunt veniturile familiei, alţii refuză să-şi vadă obiectiv cheltuielile. "Mulţi oameni îşi lasă banii în contul curent, unde nu primesc dobândă şi au comisioane de administrare pentru acel cont", a conchis domnia sa.

Creditul este bun atunci când te ajută să te dezvolţi, nu când te duci cu el în vacanţă si plăteşti încă doi ani după ce vacanţa s-a terminat, adaugă Irina Chiţu, în interviul realizat de fostul jurnalist Cătălin Bălan, reprezentant CSALB. Veniturile trebuie diversificate; familiile care se bazează pe un singur venit riscă mai mult, mai spune Irina Chiţu, apreciind că economisirea nu ţine de venituri, ci de comportament şi că şi cei cu venituri mici pot apela la un plan de economisire.

Este al patrulea an în care CSALB reuneşte reprezentanţi ai top managementului bancar, jurişti şi jurnalişti cunoscuţi, care dezbat subiecte la zi pe teme financiar-bancare. (E.O.)

Cătălin Bălan: Vom vorbi astăzi despre finanţele personale şi vom încerca să identificăm nişte instrumente pe care le putem folosi în administrarea bugetului familiei. Invitaţii de astăzi sunt doi specialişti în planificare şi educaţie financiară pe care îi voi întreba mai întâi cum să armonizăm cheltuielile cu veniturile noastre? În plus, anul viitor ne-am putea confrunta cu o creştere de taxe şi impozite şi, implicit, cu scumpiri şi inflaţie. Cei care îşi construiesc un buget la ce trebuie să fie atenţi?

Adrian Căruceru: Elementul central al finanţelor personale este bugetul de venituri şi cheltuieri . Cheltuielile sunt multe pentru că nevoile pe care le avem sunt diverse. Pe de altă parte, există o confuzie între dorinţe şi nevoi. De aici începe un întreg proces, care poate deveni complicat la un moment dat pentru că poate duce la imposibilitatea corelării veniturilor cu nevoile sau cu cheltuielile. Bugetul personal ne ajută să conştientizăm aceste diferenţe, vedem clar ce venituri obţinem, pentru că am întâlnit oameni în sesiunile de training pe care le-am ţinut, care nu ştiu ce venituri obţin, ei sau familia lor. Or, dacă nu ştii de unde porneşti, este destul de complicat să ştii unde vrei să ajungi. Am observat că oamenii sunt, într-un fel, deconectaţi de la propria situaţie financiară.

Oamenii îşi doresc să se descurce cu banii, dar au o reală dificultate în a înţelege utilitatea unui buget. De exemplu, unii oameni ajung să-şi construiască un plan, dar descoperă în el lucruri care nu le plac şi renunţă după 1-2 luni. Asta este una dintre marile greşeli, pentru că un aspect important al gestionării finanţelor personale este să fii consecvent, să fac zilnic ceva în această direcţie. Cu alte cuvinte, să-ţi creezi un obicei şi o disciplină.

Irina Chiţu: Când administrezi bugetul familiei trebuie să jonglezi cu veniturile, cheltuielile, economiile, investiţiile şi cu datoriile. Şi trebuie să le ţii pe toate în echilibru. Din păcate, la noi în ţară 70%-80% dintre familii se bazează pe un singur venit. Dacă acela se înjumătăţeşte sau dispare, ai mari probleme în familie. De aceea, în primul rând veniturile trebuie diversificate.

Apoi, trebuie să-ţi cunoşti cheltuielile. La asta te ajută foarte mult bugetul pentru că acolo vezi pe ce cheltuieli mărunte se duc banii în fiecare lună. Realizezi la final de lună că dacă vei înmulţi acele cheltuieli cu 12 luni, într-un an se duc câteva salarii pe o singură subcategorie de cheltuieli. Să zicem că te duci în fiecare zi la fast-food, pentru că nu ai timp să-ţi găteşti. Dacă dai 20 de lei pe zi pentru mâncare, în loc să o găteşti, înseamnă 600 de lei pe lună, adică 7200 de lei pe an. Dar dacă tu câştigi salariul minim pe economie, aceste cheltuieli înseamnă munca ta pe câteva luni.

Cătălin Bălan: Cu alte cuvinte, reţete universale nu există, fiecare om are nevoi diferite şi de aceea aceste calcule se fac în mod individual. Dar cei care au venituri mici, salariul minim, să spunem, mai au ei această flexibilitate în a-şi organiza bugetul?

Adrian Căruceru: Flexibilitatea este limitată în privinţa cheltuielilor. Poţi să le reduci, să le optimizezi, dar este un prag de la care, în jos, nu mai poţi să scazi. Este adevărat că prin eliminare, realizezi că nu aveai nevoie de aproximativ un sfert din cheltuielile făcute într-o lună. Mai mult, acest fapt nu-ţi afectează nivelul de trai într-un mod nedorit. Asta înseamnă că, bugetul reprezintă un instrument de economisare, dincolo de caracterul puternic de planificare. În schimb, la venituri, poţi obţine câte vrei şi cât te duce mintea şi puterea de muncă. Şi aceasta este partea pozitivă, plină de speranţă. Am imaginat un plan de economisire care poate fi experimentat şi de cei cu venituri mici. Se numeşte Provocarea celor 52 de săptămâni. Astfel, în fiecare săptămână a anului poţi pune deoparte o sumă egală cu numprul săptămânii în care te afli. În săptămâna unu, economiseşti 1 un leu, în săptămâna doi, 2 lei, până în săptămâna 52 când pui deoparte 52 de lei. Sau invers: în prima săptămână pui 52 de lei şi în ultima 1 leu. La finalul celor 52 de săptămâni vei economisi 1378 de lei, fără a lua în calcul dobânda.

Irina Chiţu: Mulţi spun - Nu mă ajung cu banii de la o zi la alta, cum să mai şi economisesc? Şi eu tot timpul am recomandat ca economiile să fie făcute la începutul lunii, ca şi cum nu ar exista banii pe care îi pui deoparte. Planificarea financiară ţine 80% de comportament, adică de obiceiul tău, iar 20% ţine de folosirea unor instrumente care te ajută să înmulţeşti acei bani.

Şi atunci când faci un credit ipotecar contează această obişnuinţă a economisirii, pentru că strângi bani pentru avans. Cu cât avansul este mai mare, cu atât rata este mai mică sau perioada de rambursare. Când vorbim de economisire, fondul de siguranţă este vital. Trebuie să pui deoparte trei venituri lunare ca să nu fii nevoit să te împrumuţi ca să mănânci, în caz că nu mai ai venituri, de exemplu. Dacă ai un credit, fondul de rezervă ar trebui să fie pentru 6 luni şi să includă şi ratele pentru această perioadă.

Cătălin Bălan: Creşterile salariale anul acesta au fost de aproximativ 15% în medie. Salariu mediu net este de 5.242 de lei, iar în depozitele bancare oamenii păstrează peste 72 de miliarde de euro. Ce fac românii cu banii câştigaţi şi economisiţi? Îi investesc? Îi ţin la bancă şi atât?

Adrian Căruceru: Depozitele bancare rămân cele mai folosite instrumente de economisire pentru că sunt uşor de accesat. Partea proastă e că unii îşi lasă banii în contul curent, unde nu primesc dobândă şi există comisioane de administrare. Cei care vor să-şi investească banii trebuie să ştie că vorbim de un nivel superior al gestionării finanţelor personale. Presupune mai mult decât a lăsa banii într-un depozit. Aceşti consumatori trebuie să înţeleagă foarte bine riscurile şi propria toleranţă la risc, pentru că în investiţie poţi pierde toţi banii. Apoi să se raporteze la un orizont de timp şi să-şi stabilească obiectivele.

Pensiile private, de exemplu, pot fi considerate investiţii pe termen lung, cu atât mai mult cu cât rata de înlocuire a salariului cu pensia în următorii ani poate ajunge la 30%-40%. Adică, dacă ai un salariu de 1.000 de euro, la pensie o să primeşti doar 300-400 de euro, ceea ce reprezintă o scădere brutală pe care trebuie să o compensezi într-un fel.

Irina Chiţu: Oricâţi bani ai avea, 1.000 sau 10.000 de lei pentru investiţii, important este să diversifici investiţiile în mai multe instrumente. Depozite bancare, titluri de stat care nici nu se impozitează şi au dobânzi mai mari decât depozitele. Apoi sunt fondurile de investiţii unde pun banii la comun mai mulţi investitori şi îi investesc profesionist. Acolo, cu cât randamentul este mai ridicat, cu atât instrumentul este mai riscant, şi invers. În investiţii mai contează şi lichiditatea. Adică cât de repede poţi să beneficiezi de banii investiţi şi de câştiguri. De exemplu, sistemul de pensii private este cel mai puţin lichid, pentru că primeşti ce ai investit doar după 60 de ani. În imobiliare nu poţi să vinzi acel apartament peste noapte sau nu se ştie dacă poţi să-l vinzi.

Cătălin Bălan: Am vorbit despre venituri şi cheltuieli, care reprezintă primii paşi în planificarea financiară. Apoi am trasat câteva direcţii pentru cei care vor să investească o parte din banii pe care îi economisesc. Ce loc ocupă în planificarea financiară creditele sau împrumuturile pe care le contractăm?

Irina Chiţu: Creditarea poate fi văzută ca o formă de investiţie, cum vorbeam anterior. Le recomand celor care vor să contracteze un împrumut să se gândească dacă acei bani luaţi de la bancă îi ajută sau nu să îşi crească veniturile sau să-şi reducă cheltuielile pe termen mediu sau lung! De exemplu, una este să îşi cumperi un telefon de ultimă generaţie pentru că acesta te ajută în jobul tău să câştigi mai bine şi alta este să îl cumperi doar pentru că este la modă. Sau, poate cu o parte din banii împrumutaţi plăteşti nişte cursuri şi certificări. Care, la fel, te ajută în carieră. Deci, investeşti în tine. Pe de altă parte, creditul poate fi util să-ţi reduci cheltuielile. De exemplu, cu creditul îţi cumperi panouri solare cu care înlocuieşti factura la curent. În concluzie, creditul este bun atunci când te ajută să te dezvolţi, nu când te duci cu el în vacanţă si plăteşti încă doi ani după ce vacanţa s-a terminat.

Noi ne dorim de la un credit să avem costuri cât mai mici. Asta putem obţine la începutul creditului, prin compararea întregii oferte de pe piaţă. Apoi, prin refinanţare. Refinanţarea merită să o faci atât timp cât ai ceva de câştigat. Poţi apela şi la rambursarea anticipată prin care îţi reduci rata sau perioada. Tot pentru credite în această perioadă cele mai bune sunt dobânzile fixe. Acum băncile au venit cu dobândi fixe pentru 3-5 ani, de la 4,9% până la 6%. Sunt poate jumătate dintre băncile din ţară care oferă credite cu dobândă fixă. Oamenii ştiu cât au de plătit şi îşi pot programa mai bine viaţa în următorii ani.

Adrian Căruceru: Mă îngrijorează că majoritatea celor care se împrumută nu cunosc detalii din propriul contract de credit. Mai ales că unii consumatori au luat credite de la mai mulţe instituţii financiare. Cred că este necesar să bifăm 6 criterii pentru cei care vor să ştie mai bine cum să-şi gestioneze rata lunară . Rata este în unele cazuri o parte consistentă a cheltuielilor unei familii: în primul rând trebuie să cunoaştem cine este creditorul şi dacă avem un canal de comunicare cu el. Apoi, cât am împrumutat şi ce bani trebuie să returnez. Dacă am dat o parte înapoi, trebuie să cunosc soldul, adică câţi bani mai am de returnat. Urmează apoi dobânda sau costul creditului. Mai departe este scadenţa, adică termenul până la care am obligaţia să rambursez banii. Nu în ultimul rând este importantă valuta în care ne-am împrumutat şi dacă am un împrumut pe termen scurt, de nevoi personale, să zicem, sau un credit ipotecar pe termen lung.

Planificarea financiară sau bugetul personal implică lucruri de bun simţ, până la urmă, care nu ţin nici de războaiele de lângă noi şi nici de recesiune sau crize financiare. Ţin de propria noastră conduită, de a merge într-un fel în viaţă. De aceea, cred că problemele pot fi ţinute sub control şi într-o manieră pozitivă, care să ne dezvolte şi să ne bucure.

Cătălin Bălan: Mulţumesc!