Curtea de Justiţie a UE pune sub semnul întrebării clauzele pentru protecţia investitorilor

Clauzele ISDS (Investor-State Dispute Settlement) reprezintă un element major al tratatelor comerciale bilaterale şi multilaterale.

ISDS a fost şi motivul prelungirii negocierilor din jurul celor mai importante tratate comerciale multilaterale din ultimele decenii, CETA (Acordul de liber schimb dintre UE şi Canada) şi TTIP (Parteneriatul transatlantic pentru comerţ ş i investiţii dintre UE şi SUA).

Acum legalitatea clauzelor ISDS este pusă sub semnul întrebării de o decizie recentă a Curţii de Justiţie a UE (CJUE) în procesul dintre o firmă de asigurări din Olanda, Achmea, şi statul slovac.

"Clauza de arbitraj referitoare la protecţia investiţiilor din cadrul acordului dintre Olanda şi Slovacia nu este compatibilă cu legea UE", se arată în comunicatul de presă de pe site-ul CJUE, din 6 martie 2018.

Cehoslovacia şi Olanda au semnat, în 1991, un acord privind încurajarea şi protecţia investiţiilor (BIT), care prevede că "disputele dintre unul dintre statele semnatare şi un investitor din celălalt stat trebuie rezolvate pe cale amiabilă sau prin apelarea la un tribunal de arbitraj".

După dizolvarea Cehoslovaciei în 1993, Slovacia a preluat drepturile şi obligaţiile acordului BIT, iar deschiderea pieţei asigurărilor din Slovacia, în 2004, a permis companiei olandeze Achmea să deschidă o subsidiară care oferea asigurări de sănătate.

După doi ani, Slovacia a inversat parţial procesul de liberalizare a pieţei asigurărilor, după cum se arată în comunicatul de presă al CJUE, şi a interzis distribuirea profiturilor generate de asigurările de sănătate.

În 2008, Achmea a chemat statul slovac în faţa unei curţi de arbitraj din Germania considerând că noua reglementare i-a cauzat prejudicii financiare. În 2012 curtea de arbitraj a decis în favoarea companiei olandeze şi a obligat statul slovac la plata unor despăgubiri de 22,1 milioane de euro.

Slovacia a făcut apel în faţa Curţii Federale de Justiţie din Germania, susţinând că "procedurile de arbitraj din BIT încalcă mai multe prevederi din Tratatul Uniunii Europene", iar tribunalul german a cerut opinia CJUE referitoare la compatibilitatea clauzelor de arbitraj cu tratatele europene.

În comunicatul de presă al CJUE se mai arată că Cehia, Estonia, Grecia, Spania, Italia, Cipru, Letonia, Ungaria, Polonia, România şi Comisia Europeană au trimis observaţii în favoarea argumentelor aduse de Slovacia, în timp ce Germania, Franţa, Olanda, Austria şi Finlanda au susţinut că astfel de clauze plus clauze similare utilizate în cele 196 de acorduri dintre statele membre ale UE sunt valide.

"Curtea constată că tribunalul de arbitraj reprezintă o excepţie pentru jurisdicţia curţilor din Olanda şi Slovacia, deci nu face parte din sistemul juridic al Olandei sau Slovaciei", se mai arată în decizia CJUE, care mai precizează că "tribunalul de arbitraj nu poate fi clasificat drept curte sau tribunal al unui Stat Membru, conform articolului 267 din Tratatul de Funcţionare al UE".

În aceste condiţii, CJUE ajunge la concluzia că "Slovacia şi Olanda au convenit asupra unui mecanism de soluţionare a disputelor care nu poate asigura rezolvarea acestora într-o curte din sistemul judiciar al UE şi doar o astfel de curte este capabilă să asigure eficienţa completă a legilor UE", iar "clauza de arbitraj din cadrul BIT are un efect advers asupra autonomiei legilor UE, deci este incompatibilă cu legile UE".

Decizia CJUE a stabilit astfel un precedent important privind protecţia investiţiilor, deoarece investitorii din UE, cât şi investitorii externi care operează în UE prin intermediul subsidiarelor, nu mai pot chema în judecată ţările UE în tribunale internaţionale de arbitraj.

Decizia finală a CJUE în cazul C-284/16 este disponibilă şi în limba română la adresa http://curia.europa.eu/juris/documents.jsf?num=C-284/16.