Banca Naţională a României (BNR) este implicată adânc în integrarea României, economic şi instituţional, în Uniunea Europeană, potrivit domnului Daniel Dăianu, membru în Consiliul de Administraţie al BNR, care subliniază că este incorectă teza celor care spun că banca centrală nu doreşte intrarea ţării noastre în zona euro sau că această instituţie are o atitudine "conservatoare" vizavi de uniunea bancară.
Daniel Dăianu a declarat ieri, în cadrul unei conferinţe:
"BNR a fost şi este implicată adânc în integrarea României, economic şi instituţional, în Uniune. Este incorectă teza unora că BNR nu doreşte intrarea României în zona euro sau că are atitudine conservatoare vizavi de uniunea bancară".
Oficialul BNR a subliniat că trebuie să facem distincţie între abordări, declaraţii politice şi decizii politice, fiindcă intrarea în zona euro nu poate fi pusă pe pilot automat. Daniel Dăianu a menţionat că va exista o decizie politică în ţară şi una a partenerilor europeni, respectiv o analiză onestă, lucidă a precondiţiilor economice şi instituţionale de aderare ce includ funcţionarea zonei euro.
"A judeca beneficii şi costuri face parte din procesul raţional de decizie. Aşa se face peste tot unde există abordare raţională", a afirmat Daniel Dăianu, adăugând: "Dezbaterile privind reforma zonei euro, a guvernanţei Uniunii, privind viitorul Uniunii, arată că deciziile implică analiză, alternative cu trade-offs, compromisuri, abordări cât mai raţionale în condiţiile date. La BNR se fac analize aşa cum se fac la toate băncile centrale din ţările candidate la aderare, aşa cum se fac analize la Banca Centrală Europeană, la Comisia Europeană şi la organismele financiare internaţionale. La BNR există un comitet de aderare la zona euro de mai mult timp, de ani de zile, la care participă oficiali ai Ministerului Finanţelor, ai Ministerului Afacerilor Externe, ai altor instituţii ale statului şi Comitetul funcţionează de mai mult timp".
Conform domniei sale, pentru o aderare optimă, sunt esenţiale două precondiţii: o masă critică de convergenţă reală şi structurală ex-ante, care include finanţe publice solide, capacitate de a genera competitivitate prin creşteri de productivitate, precum şi reforma unor instituţii şi mecanisme ale zonei euro, inclusiv instrumente de absorbţie a şocurilor asimetrice, despre care vorbesc în ultimii ani tot mai mulţi oficiali europeni.