De ce nu avem mai multe obligaţiuni legate de indici de referinţă?

UniCredit îşi va lista la BVB o nouă emisiune de obligaţiuni, scadentă în 2027, care leagă dobânda oferită investitorilor de indicele Robor la 6 luni, adăugând o primă de 1,05%.

UniCredit mai are o emisiune listată în acest moment şi scadentă în 2024. De fapt, era vorba de un întreg pachet de obligaţiuni scoase la vânzare în 2017, unde dobânda prinsă în prospect era cuprinsă între 0,6-0,7% plus Robor la 6 luni pentru cele scadente în 2020, 0,8-0,9% pentru cele scadente în 2022 şi 1-1,10% pentru cele scadente în 2024.

Vorbim de emisiuni destinate în special investitorilor instituţionali, valoarea nominală pentru o obligaţiune din ultima emisiune fiiind de 500.000 lei, dar modelul ar putea fi preluat şi de emitenţii care ţintesc retailul şi, poate, chiar de stat pentru programul Fidelis.

Mai ales că în curând vom vorbi de un trend descendent pentru inflaţie, iar lansarea unor obligaţiuni cu un cupon de 10-11% în lei şi cu scadenţa mai lungă de 3 ani ar putea să fie costisitoare pentru un emitent din zona privată.

În plus, potenţialii investitori se uită la randamentul titlurilor de stat pentru populaţie şi preferă să piardă 1-2% la dobândă, dar se bucură de siguranţă maximă astfel încât aceştia ar trebui tentaţi şi cu altceva decât dobânda.

O referinţă legată de un indice relevant, fie Robor, fie Euribor ar diminua şi pierderile din portofoliii în cazul în care inflaţia mai urcă la un moment dat (cotaţiile obligaţiunilor scad la bursă când dobânzile urcă şi urcă la o scădere a randamentelor) şi ar oferi totodată şansa unei lichidizări a plasamentului.

Să ne uităm, de pildă, la titlurile de stat mai vechi listate, când dobânzile erau 3-4%. De pildă, emisiunea R2410A (scadentă în octombrie 2024), cu un cupon de 3,75%, listată în octombrie 2021. Cei care ar dori să renunţe acum la obligaţiuni ar încasa sub 94% din valoarea nominală pentru că s-au redus cotaţiile pentru a le oferi noilor cumpărători randamente comparabile cu dobânzile ultimelor emisiuni, care au fost de peste 8%.

Dacă am avea emisiuni de obligaţiuni legate de Robor la lei şi Euribor la euro, cei care cumpără astfel de titluri nu ar trebui să se teamă foarte mult de scăderea valorii nominale dacă se retrag înainte de scadenţă pentru că cei doi indici sunt destul de bine corelaţi cu dobânzile bancare la termen, iar dobânzile cupoanelor ar fi astfel mai mereu la zi, fără să fie nevoie de ajustări ale valorii nominale.

Cel puţin dacă ne referim la titlurile de stat listate şi la emisiunile băncilor sau companiilor foarte mari. Pentru că în zona companiilor antreprenoriale mai mici deja discounturile nu mai au legătură doar cu evoluţia dobânzilor, ci şi cu exemplele nefericite gen Vivre Deco sau Nemo Express (companii în insolvenţă sau reorganizare, care se tranzacţionează acum cu 15-20% din valoarea nominală) ce au avut un impact puternic asupra percepţiei asupra riscului asociat obligaţiunilor negarantate.

Vezi obligaţiuni care aveau din plecare cupoane generoase de 9%, precum în cazul emisiunii Agroland Business Systems, scadentă în 2025 şi care oferă acum cu tot cu discunt un randament de peste 11%.

Sau emisiunea Best Jobs, scadentă în 2026, care oferă un randament de peste 12% în euro, deşi purta iniţial un cupon de 5,8%. Dar aici e un caz mai special (reţinerea investitorilor e legată de acţionariatul comun cu Vivre Deco).

În concluzie, interesul investitorilor pentru emisiunile de obligaţiuni corporative ar putea reveni la o legare a dobânzilor de Robor sau Euribor (pentru cele în euro), iar cel pentru emisiunile de tilturi de stat ar putea creşte mai mult.