De ce prelungeşte Europa agonia Greciei?

Grecia a votat ieri sub teroare, la fel ca şi luna trecută. Bombardamentul mediatic a încercat să-i convingă pe greci că nu există altă soluţie decât alegerea unui guvern dedicat continuării planului de "salvare", care a inclus cu atâta "generozitate" şi restructurarea datoriilor publice.

Bursa de la Atena a organizat chiar o mică "petrecere" la sfârşitul săptămânii trecute, când indicele ASE a crescut accelerat, deoarece "sondaje de opinie secrete arătau o probabilitate ridicată pentru formarea unui guvern favorabil planului de salvare internaţional", după cum scrie Reuters.

Sondajele puteau să arate, la fel de bine, că majoritatea populaţiei din Grecia se pronunţă pentru abolirea legii gravitaţiei. Într-o societate angajată ferm pe calea dezintegrării totale, sub povara unor datorii uluitoare, nu mai contează câteva săptămâni sau luni de relativă stabilitate, oferite de speranţa deşartă a unor soluţii.

În cartea "De ce eşuează naţiunile" (n.a. "Why Nations Fail", Crown Publishers, 2012), profesorii Daron Acemoglu şi James Robinson arată că "ţările diferă din punct de vedere al succesului economic din cauza instituţiilor diferite, a regulilor care influenţează modul de funcţionare al economiei şi a stimulentelor care îi motivează", iar "ţările sărace sunt sărace deoarece cei care deţin puterea aleg politici care creează sărăcie".

Instituţiile statului pot fi "extractive", atunci când sunt construite astfel încât să faciliteze transferul bogăţiei către elite în detrimentul maselor, sau "inclusive", când sunt bazate pe respectarea dreptului de proprietate, statul de drept, furnizarea nediferenţiată a serviciilor publice şi libertate economică.

Doar un stat cu instituţii inclusive poate motiva cetăţenii să se perfecţioneze continuu şi să facă investiţii pentru acumularea capitalului, iar aceasta va conduce la creşterea productivităţii şi a avuţiei, mai arată cei doi profesori de la MIT şi Harvard, pentru care "sărăcia nu este un accident istoric".

După căderea regimului militar din 1974, politicienii Greciei, reuniţi în jurul familiilor dinastice Karamanlis şi Papandreou, au ales să construiască un stat "extractiv", pe fondul unei iluzii a bunăstării, iluzie care s-a amplificat după intrarea în zona euro.

Grecia ne oferă nu doar exemplul unei naţiuni care a eşuat, ci şi calea pe care a urmat-o pentru a ajunge în ceea ce pare o fundătură a istoriei. Dar dacă şi fundătura nu este decât o iluzie, generată de construirea haotică a "zidurilor" UE? Poate că este suficientă spargerea acestor ziduri pentru a permite speranţei să revină.

Grecia ne arată că integrarea europeană nu reprezintă în niciun fel o garanţie a reformării statului şi a introducerii unor instituţii care să asigure dezvoltarea. Europa Unită nu a oferit decât o aşa-zisă creştere economică, dar şi aceasta s-a dovedit artificială, fiind mai mult o orgie a consumului peste posibilităţi, alimentată de politica banilor ieftini a Băncii Centrale Europene.

După ce au permis Greciei să intre în UE şi zona euro fără respectarea criteriilor de performanţă, autorităţile europene au închis ochii şi la jongleriile financiare menite să ascundă datoria publică.

Încă din 2003 revista Risk a scris despre "tranzacţiile swap gigantice" folosite de Grecia, cu ajutorul Goldman Sachs, pentru a atinge ţintele cerute de UE pentru datoria publică.

Mario Draghi a fost vicepreşedinte şi director executiv la Goldman Sachs International între 2002 şi 2005, adică tocmai într-o perioadă marcată profund de tranzacţiile swap intermediate de Goldman Sachs, care au avut ca scop ascunderea adevăratei dimensiuni a datoriei publice a Greciei.

"Se cunoaşte acum pe larg că, din 1996, Trezoreria Italiei a utilizat în mod regulat tranzacţiile swap pentru reducerea optică a datoriei publice raportate şi a ţintelor de deficit bugetar", mai arată Risk în acelaşi articol din 2003. Mario Draghi a fost directorul general al Trezoreriei Italiei între 1991 şi 2001. Oare nu apare cam des numele actualului preşedinte al BCE în contextul operaţiunilor de "reducere optică" a datoriilor suverane?

În urmă cu doi ani, Bloomberg News a cerut în instanţă publicarea unor documente ale BCE despre tranzacţiile swap ale Greciei. "Publicul are dreptul să ştie dacă autorităţile UE au permis Greciei să-şi ascundă deficitul, unul dintre factorii care au ajutat la declanşarea crizei datoriilor suverane din Europa", a declarat Matthew Winkler, editor-şef la Bloomberg News.

Se pare că publicul nu are, de fapt, niciun drept. Şi în prezent Banca Centrală Europeană îi refuză accesul la informaţii. Legile transparenţei publice sunt sfidate deschis, pentru că situaţia a devenit foarte serioasă, iar aceasta permite autorităţilor europene să mintă cu neruşinare, după cum ne învaţă Jean-Claude Juncker, premier al Luxemburgului şi preşedinte al Eurogrupului.

Acum, BCE consideră că publicarea informaţiilor despre modul în care s-au utilizat instrumentele swap pentru ascunderea datoriilor Greciei poate "inflama criza care ameninţă viitorul monedei unice", dar totul nu pare decât o încercare de acoperire a vinovaţilor şi responsabilităţilor.

Mai pot fi acuzate pieţele şi investitorii că acţionează iraţional, când lipsa transparenţei nu face decât să amplifice gradul de incertitudine şi să inducă o paralizie care poate fi fatală Europei Unite?

Bloomberg mai scrie că "documentele cerute pot ajuta la dezvăluirea rolului jucat de autorităţile UE, timp de peste zece ani, în procesul de mascare a deficitului". În aceste condiţii, se mai poate arunca vina exclusiv asupra poporului grec? Trebuie acesta să fie condamnat la o suferinţă nesfârşită?

Este greu de crezut că responsabilitatea cea mai mare o are poporul. Acesta nu a făcut decât să răspundă la stimulentele oferite de instituţiile statului, în condiţiile în care mecanismele de autoreglare ale economiei au fost blocate prin injectarea permanentă a drogului numit bani ieftini.

În cazul Greciei, "traficantul" principal a fost Lucas Papademos, guvernator al Băncii Greciei din 1994 până în 2002 şi vicepreşedinte al BCE din 2002 până în 2010. "Adevărul teribil este că Dl. Papademos este mult mai responsabil pentru criza disperată cu care se confruntă naţiunea Greciei decât oricare altă persoană publică", scria, în urmă cu câteva săptămâni, Ambrose Evans-Pritchard în cotidianul britanic The Telegraph. Acelaşi Papademos străbate acum Europa propovăduind apocalipsa pentru Grecia, dacă nu se supune cerinţelor impuse de "salvatorii" săi.

Fără garanţiile implicite ale Uniunii Europene şi ale Băncii Centrale Europene, costurile de finanţare ale Greciei ar fi crescut cu mult timp în urmă şi ar fi determinat ajustarea economică şi financiară.

Acum Grecia a depăşit de mult momentul în care mai era posibilă angajarea pe calea unei ajustări graduale, în ciuda promisiunilor aberante ale politicienilor dedicaţi programului impus de creditorii externi. "Datoriile vor fi tot prea mari, competitivitatea tot prea scăzută, intenţiile de investiţie la fel de slabe, iar ajustările incomplete", scrie Sean Corrigan, economist la Diapason Commodities Managerment.

Soluţiile nu mai pot fi decât radicale, indiferent dacă sunt adoptate de noul guvern de la Atena sau sunt generate de o explozie socială. Iar Europa nu mai poate continua să-i pedepsească pe greci, doar în scopul acoperirii responsabilităţii pentru dezastrul din Grecia a unor importante figuri "europene".

"Cei care ajung la putere, oriunde şi oricând, caută să obţină controlul complet asupra guvernului, subminând progresul societăţii pentru propria lăcomie. Ţineţi acei oameni sub control printr-o democraţie eficientă sau priviţi cum vă eşuează naţiunea", scrie Simon Johnson, fost economist-şef la FMI, într-o notă pe marginea cărţii "De ce eşuează naţiunile".

Pe fondul creşterii dramatice a deficitului de democraţie în Uniunea Europeană, autorităţile de la Bruxelles şi din principalele capitale europene încearcă să-şi asume puteri tot mai mari, în numele realizării unei uniuni perfecte. Această uniune va oferi fiecărui european raţia zilnică de libertate, zahăr, ulei, margarină şi energie verde pentru o eternă fericire, dar numai dacă nu sunt puse la îndoială ideile măreţe care stau la baza primului imperiu neimperial din istoria omenirii.

Grecia a eşuat ca naţiune, pe fondul ajutorului "dezinteresat" acordat de Uniunea Europeană. Oare când va începe reconstrucţia? Sau în acest moment istoric nu mai este posibilă decât schimbarea suveranului şi a relaţiilor de vasalitate?

Notă: Articolul reprezintă punctul de vedere al autorului, nu reflectă sau implică opiniile instituţiei unde acesta îşi desfăşoară activitatea şi nu reprezintă recomandare de investiţie.

•

"Publicul are dreptul să ştie dacă autorităţile UE au permis Greciei să-şi ascundă deficitul, unul dintre factorii care au ajutat la declanşarea crizei datoriilor suverane din Europa". (Matthew Winkler, editor-şef Bloomberg News)

Opinia Cititorului ( 11 )

1. 50-50%
(mesaj trimis de toxy în data de 18.06.2012, 03:14)
Primul imperiu neimperial este unica posibilitate de a rezista in fata Asiei si Americii Latine, singura posibilitate de a beneficia de O ratie zilnica. Chestia e ca astfel de articole ma fac sa ma gandesc la asa-zisii rebeli, neconformisti. Daca peste noapte s-ar inversa regulile jocului, ei ar fi primii care ar cere ordine.
1. 1.1. Punctul pe i ! (răspuns la opinia nr. 1)
  (mesaj trimis de emil în data de 18.06.2012, 08:41)
  Aratati foarte bine motivul pentru care asa zisul imperiu de carton rezista eroic la destramare , in momentul indexarii Americii Latine si a Asiei ca posibili "agresori" ! Desigur alta va era intentia dar , fara sa vreti , ati facut o delimitare clara intre incompetenti , lenesi si hoti , oamenii imperiului si inteligenti , harnici si muncitori , oamenii celor doua continente ! Dupa destramarea "imperiului neimperial" doar citeva tari isi vor puncta existenta ca natiuni , Germania, Olanda si inca citeva , printre care si Grecia !! Cei mai desperati de un asemenea scenariu , scenariu care se va materializa foarte curind , sunt cei din banda de idioti nativ , clica securisto-comunista , conducatoare in spatiul carpato-danubiano-pontic ! Acesti imbecili , dejectii ale umanitatii , cam 12,5 milioane de suflete , nu isi vor mai putea primi "tainul" pentru salarii si pensii nemuncite !! Jidano-americanii , care si ei vor fi in mare dificultate , nu le vor putea asigura tiganilor resursele necesare ca plata pentu deveselu , kogalniceanu , inchisori secrete si participarea la agresiunea unor tari suverane ! Tot acestor nemernici le vor lipsi posibilitatile de cistig din contrabanda si trafic de persoane ! Articolul , citit cum se cuvine , nu arata colapsul Greciei ci al tiganilor . Un oarecare idiot viziteaza un asa zis "lagar" in speranta desarta ca jidanii il vor putea ajuta cumva material !
2. fără titlu
(mesaj trimis de Tudor Vasiliu în data de 18.06.2012, 11:25)
Adevărul se poate sparge în diverse opinii de presă dar niciodată nu se poate reconstitui din acele fragmente de către un neavizat.
Asistăm la crearea unui solid centru de putere: Europa.
Aşa cum războaiele nu se declanşează democratic ci în urma unei îndelungate pregătiri mediatice şi mai ales economice, nici transformarea frumoasei şi săracei Grecii nu s-a petrecut uşor.
Ea încă se petrece. A fost iniţiată de americani, când Grecia a simţit după secole de ajunare cum e să fii bogat. Azi, cu şiretenie binevoitoare, UE o presează să fie harnică şi oarecum cinstită pentru a-şi putea susţine singură bogăţia, adică libertatea de mişcare, de exprimare şi de gândire a grecilor.
Totul se petrece sub ochii noştri, cu referendumuri, alegeri şi răs-alegeri, în aşa fel încât opţiunea finală pentru o Grecie Frumoasă, Bogată şi Cinstită să fie asumată popular.
Singura problemă care apare când o astfel de operaţie se lungeşte peste măsură e că se consumă enorm de mult sânge cu grupa BCE şi că peste ocean tremură de nerăbdare foarte mulţi donatori cu grupa FED gata de debarcare.
Tudor Vasiliu
1. 2.1.  De ce Romania nu este Grecia! (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de Virgil Bestea în data de 18.06.2012, 12:12)
  Stimate domnule Vasiliu,
  meritul ziarului Bursa este ca reuseste sa aduca in casele oamenilor problemele stringente cu care se ocupa Europa si prin implicarea SUA datorita indemnului de a urgenta procesul de salvare a zonei euro a intregii lumii. Urmaresc de ani de zile evenimentele economice si sociale ale planetei noastre si am avut ocazia de cateva ori sa dau peste numele tarii noastre in diferite publicatii cotidiene, saptamanale sau studii complexe. Ce am retinut din acestea este faptul ca in decursul istoriei cazurile in care Romania a fost amenintata de default se pot enumera pe degetele de la o singura mana. In ceea ce priveste respectarea creditorului si plata acestuia, fara ca el sa sufere pierderi sau derogari pe termen lung de la datele de rambursare a dobandei sau principalului ar putea sa ne aseze din punct de vedere economic pe unul din primele locuri in ceea ce priveste seriozitatea si cinstea, daca este sa o privim la nivel supraeconomic. Au existat in decursul istoriei numeroase tari a caror capacitate de rambursare a fost infinit superioara tarii noastre, insa au preferat sa-si devalorizeze enorm moneda pentru a ajunge mai usor sa-si plateasca datoriile. Astfel luand in calcul o metoda mai indirecta de a spune populatiei ca poate fi protejata au combatut prin metoda inflatiei incapacitatea industriei , a economiei in general, creand astfel premizele a ceea ce astazi se poate observa cu ochiul liber. Poate ca domnul Rechea in afara sfaturilor ce nu trebuie sa facem sa ne dea si o solutie cam ce ar face dansul cand economia este pe cale sa o ia la vale. Las cursul valutar sa o ia razna, iau credit de la institutiile internationale "fara dobanda" , cum titreaza revistele austriece, imi imbunez electoratul erijandu-ma in Robin Hood al celor multi si saraci sau incerc sa-i conving ca luand masuri care sa reformeze relatia salariat-patronat-stat sa-i creez siguranta ca ma interesez pentru cei care au indurat masurile de austeritate si acum pot sa am drepturi. In Germania se spune la fiecare colt de strada ca doamna Cancelar este singura cu politica ei de austeritate si ca succesele Germaniei nu pot fi aplicate restului Europei pentru ca nu au cum sa impuna altor state un model care este valabil numai pentru acest stat. Sa fie oare intr-adevar singurul? Cresterea de 2.5% din 2011, intrarea in ramele deficitului de sub 3%, reformele in invatamant si piata muncii au insemnat toate acestea praf in ochii alegatorilor. De ce au ales guvernele trecute aceasta politica? Pentru ca doreau singure sa fie inlaturate de la guvernare? Cu ce vom defila de acum inainte? Ne vor asalta investitorii ca sa pompeze banii necesari pentru dezvoltare? Vom fi mai feriti de socurile financiare daca vom avea aderarea la Euro in 2015 drept doar un vis de vara. Cati dintre dumneavoastra le-ati spus domnilor investitori in fata ca ar trebui sa-si mai polizeze obrazul cand vorbesc de poporul brutelor din Romania. Sau cati dintre dumneavoastra considerati ca am avea mai mult de castigat cand le-am arata oamenilor ca sunt mult mai mult decat notiunea de personal contractual si nu angajat in asa fel incat sa poata intr-adevar profita de cadrul protectiei sociale. Sa fie muncitorul unei filiale din Romania o zecime ca valoare fata de unul din afara granitei. Raspunsul pot sa-l dea acele persoane care stiu ca atunci cand un vis ramane neimplinit este poate si o cauza a faptului ca refuzam sa fim si altceva decat ceea ce incearca unele persoane de bine sa ne convinga si sa vada probleme acolo unde profitul capitalului propriu scade sub nivelul de 53,4%.
  2.2.  Remanenţa ne omoară! (răspuns la opinia nr. 2.1)
  (mesaj trimis de Tudor Vasiliu în data de 18.06.2012, 15:23)
  Stimate Domnule Virgil Beştea,
  în pofida frazelor stufoase, uşor prolixe şi a finalului opac, bunele D-stră intenţii, căutarea disperată a adevărurilor fixe în acest iureş de evenimente şi grohotiş de răspunsuri ce ni se aruncă din goana pneurilor, şi mai ales pentru că mi-aţi pus întrebarea personal, mă simt obligat să vă răspund:
  Ce i se întâmplă azi României şi nu i se va întâmpla niciodată Greciei decurge din procentele câştigate de Stalin la Yalta (Moscova, de fapt) prin criminala lipsă de viziune a lui Churchill - 90% influenţă bolşevică în România, 10% în Grecia.
  Lucrurile sunt în mişcare, e drept, nu mai suntem în 1997 când occidentul s-a retras de pe pieţele din Rusia şi România considerându-le identice (asta pentru că generoasa noastră gazdă e "Bursa" şi cititorii săi înţeleg ce afirm).
  România e în NATO, în UE... Dar românii sunt? Aşa cum comuniştii de import s-au bazat la început pe specialiştii "burghezi" pentru a înregistra "succesuri", tot aşa specialiştii bolşevici sabotează, la aceste noi începuturi, integrarea noastră în sistemul occidental. Remanenţa ne omoară!
  Vi se pare că Ceauşescu a plătit datoriile? Le-a plătit din buzunarul lui tac-su? Le-a plătit din caloriferele noastre, din exportul pâinii noastre de toate zilele, din roadele smulse pământului smuls proprietarilor de drept. Uneori a fi onest cu ai tăi înseamnă a-ţi amâna plăţile. Învăţaţi de la greci!
  Păreţi, domnule Virgil Beştea, un om onest. Începeţi prin a vă renegocia datoriile.
  Cu stimă,
  Tudor Vasiliu
  2.3.  Important e cat poti sa incasezi :-) (răspuns la opinia nr. 2.2)
  (mesaj trimis de Virgil Bestea în data de 18.06.2012, 16:17)
  Stimate domnule Vasiliu,
  va multumesc pentru raspuns si ma simt onorat sa ma declarati a fi onest. Daca prin intermediul frazelor mele asa zise stufoase, prolixe si prin fraza de incheiere vi se pare prea opaca ati reusit sa vedeti bunele mele intentii, aceasta chiar ma bucura, aprecierea venind din partea unei persoane care nu doreste sa-si pastreze anonimatul. In decursul intregii noastre istorii am fost mereu la indemana marilor puteri si intreaga noastra folcloristica in diferite perioade ale timpului a fost intotdeauna insotita de un procent esential de aleatoriu universal pe care am reusit mai mult sau mai putin sa-l punem in slujba noastra. Fiecare din acesti ani postrevolutionari am cautat sa gasim adevarul in spusele celor care incearca intotdeauna sa ne vrea binele. Cu foarte , foarte mult in timp in urma in clasa primara intr-o serbare organizata a trebuit sa reprezentam tricolorul. Culoarea galbena mi-a fost atribuita mie si imi aduc aminte ca si cum ar fi fost ieri ca aceasta reprezinta graul de pe ogoare. Probabil ca aurul in acea perioada nu constituia telul unei natiuni care milita pentru o societate bazata pe munca si nu pe acumulare de capital. Era si mai este in continuare o teorie falsa va las pe dumneavoastra sa judecati. Prin fraza ca presedintele Ceausescu a platit datoriile din buzunarele proprii cu siguranta ca nu faceti decat sa formulati o intrebare retorica. Aici insa imi permit sa va spun ca nici un creditor nu este interesat din ce punct vin banii. Important este ca el sa-si poata contabiliza investitia facuta fara a da frisoane celor care la randul lor l-au finantat. Demersul meu in comentariul pe care ati avut bunavointa sa-l evaluati isi dorea ca scop crearea unui alt tip de constiinta nationala in care cuvantul corupt sa aiba numai valenta invidiuala. Nu iti poti permite despre o natie sa o numesti corupta doar pentru ca niste elemente singulare inteleg in mod gresit cuvantul democratie. Am ajuns la o exacerbare a unor resentimente cu ajutorul carora ne gandim ca putem sa ne faca a ne simti mai bine daca folosim epitete de genul grea mostenire, regim sau nenorociti nu mai deunazi intr-un interviu la televizor.
  Ideea dvs. referitor la renegocierea datoriilor este chiar benefica si ajuta si in scop macroeconomic la clarificarea unor detalii. Ce ati spune daca scorul pe care il aveti pentru a va fi calculata credibilitatea bancara nu este cel care il considerati dumneavoastra? Nu mai platiti ratele sau incercati sa explicati ca ceea ce este pe hartie nu este in concordanta cu realitatea. Fiecare neplata inseamna un motiv in plus ca societatea sa te expulseze din randul celor care au dreptul de a hotari asupra propriilor destine. Cand cineva ma intreaba de unde vin ii spun din tara lui Dracula, pentru a-l constientiza sa aiba grija de portmoneul sau. Mai apoi ii spun ca am crescut in tara in care parintii si bunicii mei au avut de suferit. Eu am putut sa ma bucur de o educatie gratuita si a stat doar in puterea mea de a face ceva pentru a putea sa ma intretin pe propriile picioare. Am mai invatat ca trebuie sa iau viata asa cum este si ca am avut norocul sa ma nasc pe continentul european si nu in Africa asa cum ne mai incurca coordonatele domnul Mobius. Iar daca scriu aceste randuri le fac pentru ca am considerat important sa intelegem ca a fi un invingator nu inseamna a putea sa lovesti, ci mult mai mult a invata sa incasezi iar cand adversaul a obosit sa-l intrebi: ASTA ESTE TOT CE POTI? :-)
3. fără titlu
(mesaj trimis de daniel în data de 18.06.2012, 13:48)
dle. Rechea
Dintre oiliticienii greci "doar" Lucas Papademos este vinovat ?
Toti ceilalti politicieni si partide pe care i-au reprezentat in ultimii 10-15 ani nu au nici o vina ?
Societatea civila din grecia nu are nici o vina ca nu a atras atentia poporului ca se merge pe o directie gresita ?
Poporul insusi nu si-a pus problema cum de le-a crescut atat de mult nivelul de trai dupa ce au intrat in UE ?
Sint mai multi vinovati de starea de fapt a grecilor. Concluzia care trebuie trasa este ca nu este viabil sa traiesti pe ermen mediu-lung din credite. Aici e marea diferenta intre Grecia si Germania.
Nu este bine sa te intinzi mai mult decit iti permite plapuma.
Romania este pe drumul bun pentru a repeta soarta Greciei intr-un viitor destul de apropiat ca de altfel inca cateva state Europene din flancul sudic mai ales.
1. 3.1.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de cr în data de 18.06.2012, 14:31)
  Nici pe departe. Poate am amintit prea 'in trecere' de cele doua dinastii politice. Societatea civila? Probabil ca a fost cumparata ieftin cu fonduri europene. Cat despre popor, inca nu am auzit de precedente istorice in care popoarele sa analizeze atent cauzele cresterii nivelului de trai. Vinovatii se cauta doar cand acesta scade.
  3.2.  asa este (răspuns la opinia nr. 3.1)
  (mesaj trimis de daniel în data de 18.06.2012, 17:44)
  Pai tocmai sint trasi la raspundere politicienii ultimilor 10 ani din Grecia.
  Cred ca pana la urma este chestiune de optica. Cine este vinovat ? Cel care da mita sau cel care ia mita ? Din articolul dvs am dedus ca principala vina o are UE pentru ca i-a lasat pe greci sa fure. Eu cred ca cel mai vinovat e cel care a furat/promis ceea ce era constient ca nu poate fi realizat in mod normal.
  Adica politicienii care, la fel ca si la noi, au promis majorari de pensii si salarii pentru bugetari fara nici un fel de acoperire. Majorari pentru care s-au imprumutat bani. Bani pe cae tot cei carora li se majorau venturile urmeaza sa le plateasca.
  Va rog sa verificati : din 1999 pana in 2012 cate .... luni (din pacate nu putem vorbi despre ani) s-a intimplat ca Romania (ca si tara) sa produca mai mult decit a consumat.
  Din pacate o sa adaugati mai putin de un an. Din aproape 22 de an. Aici e marea problema.
  Majoram cheltuieli doar in limita majorarii excedentului. Altfel spus pe baza excedentului de productie putem majora unele cheltuieli. Doar ca asa ceva nu s-a intimplat niciodata in Romania.
  Istoria se va repeta daca nu luam masuri.
  3.3.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.2)
  (mesaj trimis de cr în data de 18.06.2012, 20:39)
  Din pacate nu sunt deloc trasi la raspundere. Noua Democratie a condus Grecia ultima oara intre 2004 si 2009, iar dupa venirea socialistilor la putere a inceput sa apara adevarata dimensiune a datoriilor Greciei si a inceput dezintegrarea. Asta nu inseamna ca socialistii au fost imaculati. Dimpotriva. Pe Samaras l-am vazut caracterizat undeva drept un sarpe cu clopotei care nici macar nu avertizeaza inainte sa atace. Autoritatile UE sunt vinovatii principali deoarece au permis indatorarea peste orice limita a statului grec. Sau poate ca asta a fost obiectivul?
  Tocmai am citit 'Greek agony drags on as Asphyxiation Bloc wins' in The Telegraph. Credeti ca 'planul' UE, BCE, etc seamana cu 'ceva' aranjat de 'cineva' care urmareste salvarea Greciei?
  3.4.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.2)
  (mesaj trimis de cr în data de 18.06.2012, 20:40)
  Din pacate nu sunt deloc trasi la raspundere. Noua Democratie a condus Grecia ultima oara intre 2004 si 2009, iar dupa venirea socialistilor la putere a inceput sa apara adevarata dimensiune a datoriilor Greciei si a inceput dezintegrarea. Asta nu inseamna ca socialistii au fost imaculati. Dimpotriva. Pe Samaras l-am vazut caracterizat undeva drept un sarpe cu clopotei care nici macar nu avertizeaza inainte sa atace. Autoritatile UE sunt vinovatii principali deoarece au permis indatorarea peste orice limita a statului grec. Sau poate ca asta a fost obiectivul?
  Tocmai am citit 'Greek agony drags on as Asphyxiation Bloc wins' in The Telegraph. Credeti ca 'planul' UE, BCE, etc seamana cu 'ceva' aranjat de 'cineva' care urmareste salvarea Greciei?