Marţi îmi cădea sub ochi un articol interesant, evident preluat din media internaţională. Aflam atunci că Hillary Clinton are 90% şanse să îl învingă pe Donald Trump, potrivit unei cercetări Reuters/Ipsos, cu câteva ore înaintea deschiderii oficiale a secţiilor de votare din SUA. Un sondaj care seamănă a manipulare, deoarece proiecţia pornea de la un 45-42% în intenţiile de vot, cei doi candidaţi fiind deci în marja de eroare. Mă rog, dacă ar fi să căutăm explicaţii, ar trebui să ne gândim la modul pro-Clinton în care se implicaseră în campanie autorităţile şi mediul de business din Germania... Îmi amintesc însă de sondaje la fel de sigure înaintea Brexitului, care dădeau ca şi respins referendumul din vară.
JP Morgan avea chiar un studiu pe baza sondajelor dinaintea votului care arăta că Brexitul nu se va produce, un sondaj YouGov comandat de publicaţia The Times (ce poate fi mai serios în Marea Britanie?) arăta la fel. Şi cu toate astea...
Cea mai la îndemână explicaţie şi totodată cea mai comodă este că gruparea pro-Brexit, în vară, precum Donald Trump, acum, a beneficiat de votul "ascuns", de cei care nu aveau suficient curaj să îşi asume o poziţie contrară tendinţelor conturate de media oficială, atunci când erau întrebaţi pe cine vor pune ştampila, dar, în cabinele de vot, îşi recăpătaseră tupeul şi votaseră "Gică-contra". Aş înghiţi pe nemestecate explicaţia asta, dacă n-aş fi observat cât de partizan s-a comportat media de peste ocean în campanie. Prea mare sincronizarea celor care doreau să mâne turma electorală într-o direcţie prestabilită pentru a da credit total explicaţiei privind calibrarea greşită a institutelor de sondare. În cu totul alt context, de o suspectă calibrare greşită a tuturor institutelor de sondare ne-am lovit şi în România, când, la ultimele alegeri prezidenţiale, distanţa dintre cei doi candidaţi era de 1-2 procente în exit-poll-uri, iar, în final, a fost de 10%. Dar, câtă vreme nimeni din clasa politică n-a contestat rezultatele, trebuie să păstrăm doar această explicaţie...
Câteva menţiuni privind scăderile din pieţele de capital, cu aurul urcând viguros, acţiunile scăzând in corpore, peso-ul la minim istoric faţă de dolar, etc. Corecţiile nu sunt cauzate atât de posibilele consecinţe ale alegerii lui Donald Trump ca preşedinte al SUA, cât din efectul de pendul dat de pariurile în marjă. Mulţi s-au luat după sondaje şi campania furibundă din media pro-Hillary, au crezut că ea este aleasa "sistemului" şi au deschis poziţii "long" (de cumpărare), fiind previzibilă o urcare a burselor cum se întâmplase, de altfel, în zilele dinaintea votului. Numai că, surpriză! Destui au fost luaţi pe nepregătite de apeluri în marjă, alţii s-au grăbit să lichideze deţineri pentru a nu păţi aşa ceva, iar multe contracte de cumpărare din piaţă şi-au schimbat sensul devenind unele de vânzare, prin închiderea poziţiilor. Iar când "shortul" (vânzarea ) domină, vedem "roşu" (scădere) la bursă. Evident, cu aurul este mişcarea inversă - optimiştii îl vindeau înaintea alegerilor (aurul având de regulă o mişcare contrară pieţelor de acţiuni), iar acum îl cumpără, pentru a închide poziţii, de aici, urcarea sa. Probabil că vom vedea curând o revenire în pieţele de capital, pe măsură ce optimiştii îşi iau pierderile acasă, iar bursele ating un minim, de la care revenirea este inevitabilă.