Destinaţie finală - Brexit

După mai bine de trei ani şi jumătate de dezacorduri şi întârzieri, cortina a coboarât asupra ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană.

Într-un referendum din 23 iunie 2016, care a fost precedat de zeci de ani de argumente împotriva Europei, 52 % din britanici au votat pentru a deveni prima naţiune care părăseşte blocul UE.

Liderul conservator David Cameron, care a mizat pe o campanie pro UE pierde şi demisionează a doua zi din funcţia de prim-ministru. El este înlocuit de Theresa May, ministrul de interne, care de asemenea a susţinut aceeaşi campanie.

Theresa May a declanşat formal procesul de ieşire pe 29 martie 2017, trimiţând o scrisoare de notificare la Bruxelles, care dă timp Marii Britanii până la 29 martie 2019, să iasă din alianţă.

După mai bine de un an de discuţii aprige, negociatorii britanici şi UE ajung la un acord de divorţ pe 13 noiembrie 2018. Cu toate acestea, premierul britanic se confruntă cu o reacţie furioasă din partea propriului său partid. Mai mulţi susţinători ai Brexitului considerau că acordul propus ar fi putut lăsa Marea Britanie să fie dependentă de normele comerciale ale UE.

La 15 ianuarie 2019, parlamentarii britanici votează împotriva acordului în cea mai mare înfrângere guvernamentală din istoria parlamentului britanic. Bruxelles-ul refuză renegocierea. Camera Comunelor din Marea Britanie respinge din nou acordul pe 12 martie şi pentru a treia oară pe 29 martie.

UE este de acord să întârzie Brexit-ul până pe 22 mai şi apoi până la 31 octombrie 2019. În felul acesta, Marea Britanie a fost obligată să organizeze alegerile pentru Parlamentul European din 23 mai, care au fost câştigate de partidul populistului anti-UE Nigel Farage.

Înfrângerea în alegerile europene şi refuzul Parlamentului de a sprijini acordul cu privire la Brexit o obligă pe Theresa May să renunţe la funcţia de lider al partidului conservator pe 7 iunie. Pe 23 iulie, membrii partidului îl aleg pe Boris Johnson, ca nou lider, iar a doua zi devine prim-ministru.

Sprijinit de Farage, Johnson promite să scoată Marea Britanie din UE la 31 octombrie, cu sau fără un acord. El îşi publică propunerile "finale" pentru Brexit pe 2 octombrie.

La 22 octombrie, parlamentarii britanici aprobă, în principiu, un nou acord Brexit, încheiat cu zile în urmă cu UE. Însă ei resping oferta lui Johnson de a grăbi aprobarea finală înainte de 31 octombrie. Pe 28 octombrie, membrii UE sunt de acord să amâne Brexit-ul pentru încă trei luni până la 31 ianuarie 2020.

Câştigarea răsunătoare a lui John­son la alegerile generale din 12 decembrie, a netezit trecerea proiectului de lege Brexit prin parlament pe 9 ianuarie 2020. Regina Elisabeta a II-a îşi dă acordul oficial pentru ca Marea Britanie să părăsească UE pe 23 ianuarie. Boris Johnson merge la Bruxelles a doua zi şi semnează, impreună cu alţi doi oficiali de top, acordul Brexit.

Textul urmează să meargă pentru ratificare în Parlamentului European miercuri, 29 ianuarie, iar diplomaţii din statele membre UE vor aproba acordul în scris a doua zi.

Divorţul este stabilit pentru vineri, 31 ianuarie, ora 11:00 în Marea Britanie.

Până la 31 decembrie 2020, a fost convenită o perioadă extinsă de tranziţie, în cursul căreia o mare parte din relaţie nu se va schimba. În acest moment, se aşteaptă discuţii mai dure des­pre viitorul parteneriat UE-Marea Britanie.