DINESCU ŞI PRIETENII SĂI DIN SPATELE MICULUI ECRAN Legende vii la discount

Mircea Dinescu îmi aminteşte de Grigore Leşe.

Pare normal, ei doi fac parte din juriul unui concurs de muzică populară organizat de televiziunea publică, amândoi sunt artişti - unul e poet, celălalt cântăreţ şi folclorist - şi mai au în comun că se îmbracă ţărăneşte.

Grigore Leşe se îmbracă a la Lică Sămădău, personajul jucat de Geo Barton, în filmul "Moara cu noroc" (regizor Victor Iliu, prin 1956), ecranizare după nuvela lui Ion Slavici.

Este costumaţia de porcar, cu pantaloni negri în cizme, cămeşoi alb şi pălărie rotundă săsească.

Aşa umbla el prin oraş, e legendă vie-n mintea lui.

Cu cizme şi pălărie rotundă la Piaţa Victoriei, cauţi din ochi hanul "Moara cu noroc" şi turmele de porci din urma lui.

Găseşti clădirea Guvernului.

Mircea Dinescu îmi aminteşte de Grigore Leşe, deoarece Leşe a venit la Dinescu acasă, la Calafat sau unde o avea el moşia, pentru una din emisiunile alea în care Dines-cu găteşte - bleah! - sarmale de peşte din Dunăre, un lautar chior cântă cu voce spartă, iar Leşe face şi el acelaşi lucru, scrâşneşte cântece rudimentare.

Câinele meu - un ciobănesc bucovinean uriaş, crescut în living - urlă ca la cutremur (Leşe îi atinsese o coardă sensibilă).

A trebuit să-l dau afară ca să alerge după pisici.

Câinele unui prieten de-al meu a găsit în curte un arici.

Dinescu şi Leşe îşi dădeau ochii peste cap extaziaţi. Desprins direct din Eschil, momentul trebuia să fie memorabil, dar cred că ei şi-au luat paralele şi l-au uitat de mult şi numai eu mi-l mai amintesc.

Vorba lui Groucho Marx: "Am avut o seară minunată. Dar nu a fost aceasta".

În ocazie, Leşe a ţinut să coboare şi mai jos, povestind ce pregătiri a făcut Dinescu, că, "Iată, vine Grigore Leşe la Mircea Dinescu!"

Parcă recita Mioriţa.

Apus de soare, nu alta!

De aia spun, Leşe e legendă vie-n mintea lui.

Dinescu este şi el legendă vie-n mintea lui.

Sigur, el are avantajul că este o legendă a Revoluţiei, dar suferă din pricina definiţiei eroului: "Eroul este acela care a trăit prea puţin ca să mai devină şi trădător".

Dar Dinescu a trait încă 30 de ani de atunci şi a ajuns la 68 de ani.

Nu mă refer la faptul că revoluţionarul s-a făcut moşier, ci la felul în care îşi tolerează inconsecvenţele.

El a scris " Dar să nu-mi cereţi artă pentru ceai..." şi totuşi o face când i se cere, partricipă la talk-show-uri pe subiecte politice, fără un minim efort de documentare şi fără dor de adevăr, doar dor de clisă.

Citez din acelaşi Groucho Marx: "Acestea sunt principiile mele, şi dacă nu vă plac ... în regulă, am şi altele"; ca să ilustreze această rânduială, joi, Mircea Dinescu a fost la TVR1, la emisiunea intitulată "Româ-nia 9". Este un joc de cuvinte subtil, pe gustul generaţiei Facebook.

Extraordinar, nu?!

"Nouă" este numărul dintre opt şi zece, dar şi adjectivul "nou" la feminin şi pronumele personal "noi" la dativ şi chit că numărul nouă n-are nimic a face nici cu adjectivul nouă, nici cu pronumele personal nouă şi nici cu România, totuşi...ha!, extraordinar!

Că dacă îi zici România 10, ce e aia "10"?

Cât de tineresc şi deconstructivist!

O mai întrece în spirit doar titlul emisiunii "Voi cu Voicu", de la Antena 3. Ionuţ Cristache s-a transferat la TVR 1 de la Antena 3.

Dacă o transferi şi pe Voicu la TVR1 de la Antena 3, îţi iese "Voi cu nouă".

Genial!

Deci, "România 9" este emisiunea lui Ionuţ Cristache, un adept declarat al gigantului în jurnalism Marius Tucă (de unde se vede că Tucă nu este legendă vie doar în mintea lui, ci şi în mintea lui Cristache, ba chiar şi Cris-tache e legendă vie-n mintea lui, pentru că doar legenda vie se revendică de la un guru, adică s-a ajuns şi fiind celebritate, se cere o explicaţie, că cum am ajuns să fiu ceea ce sunt, păi, uite aşa, călăuzit de o mare lumină din Caracal).

Marius Tucă este din Caracal, - informaţie care nu este relevantă în nici un caz, nici în cazul Caracal, nici în cazul Marius Tucă, dacă am avea vreunul.

Marius Tucă vorbeşte repede, - informaţie care este relevantă deoarece şi Ionuţ Cristache vorbeşte repede.

Aceasta este cea mai evidentă influenţă a jurnalismului practicat deTucă asupra jurnalismului practicat de Cristache, vorbesc amândoi repede, pentru că lipsa de cultură şi lipsa de bun simţ care lipsuri le sunt comune, nu ţin de vreo influenţă, ci de educaţie.

Adică tot de o lipsă.

Felul agresiv, enervant, cum Cris-tache îşi intrerupe invitaţii ca să spună prostii repede, exact când era mai interesant, se regăsea pe timpuri şi la maestrul Tucă, dar discipolul îşi întrece mentorul cu vârf şi îndesat.

Ionuţ Cristache seamănă cu Groucho Marx.

Groucho Marx a spus:

"În afara câinelui, cartea este cel mai bun prieten al omului. În interiorul câinelui, este prea întuneric pentru lectură".

Ionuţ Cristache nu a spus nimic.

Din interiorul câinelui nu se aude decât lătratul, când aleargă după pisici şi urletul, când îl ascultă pe Leşe.

Ionuţ Cristache seamănă cu Groucho Marx doar la sprâncene şi numai când Groucho Marx este deghizat.

Aş fi zis că Grucho Marx s-a deghizat în Ionuţ Cristache, dacă primul n-ar fi murit cu 12 ani înainte să se nască al doilea şi cred că a murit ca să poată spune "Nu uit niciodată o faţă, dar în cazul tău mă voi bucura să fac o excepţie".

În această emisiune fericită de joi, revoluţionarul moşier Mircea Dines-cu a pupat-o-n fund pe Viorica Dăncilă, pe toate părţile, unde, Viorica Dăncilă are fund, adică chiar şi acolo unde ar trebui să fie conştiinţa ei de sine.

Că de unde noi o credeam aşa, mai mediocră (nu, Dinescu n-a făcut-o chiar proastă şi nici mediocră, Iulian Fota este cel care a făcut-o mediocră, cu eleganţă, pe un alt canal TV, la aceeaşi oră), ia te-te-te!, ce deştept a rezolvat Dăncilă criza cu Tăriceanu, cum i l-a luat ea pe Meleşcanu şi cum îl înfruntă şi pe Iohannis! (iar celălalt invitat în emisiune îl asculta cu plăcere, aprobativ).

Că Tăriceanu, prostul, s-a sinucis politic, iar ea, inteligenta, îl ajută şi-i mai bagă un cuţit (iar celălalt invitat în emisiune râdea încântat).

Şi cât de rapid, în trei minute, a dat-o afară pe Androneasca, a spus aia ceva cu fetiţele care să le înveţe părinţii să nu mai fie violate şi a şi dat-o afară, a dat-o afară pe Androneasca, he-he-he! (iar celălalt invitat în emisiune râdea şi el că era acolo).

Dăncilă e foarte curajoasă şi hotărâ-tă şi e genială; nu, Dinescu n-a făcut-o chiar genială, dar marele revoluţionar poet l-a pastisat pe iscusitul Mihai Fifor, care declanşase public sezonul pupăturilor în fund, declarând că Viorica Dăncilă e micuţă, fragilă şi frumoasă şi că debordează de sinceritate; celălalt invitat al emisiunii era totul un zâmbet.

Haideţi să refacem scena:

1. La televiziunea publică, care se cuvine să nu se subordoneze Guvernului, pentru că e finantata de la contribuabili,(indiferent că unii ar fi orbi);

2. În emisiunea "România 9" a lui Ionuţ Cristache, căruia o parte din salariaţii TVR îi cer demiterea şi des-fiinţarea emisiunii din cauza partizanatului explicit în favoarea PSD;

3. Revoluţionarul moşier Mircea Dinescu descoperă calităţi-surpriză la marioneta Viorica Dăncilă, înscăunată premier de un infractor aflat la pârnaie;

4. Într-un moment când gesturile teleghidate ale premierului sunt controversate, atât ca legalitate, cât şi ca eficienţă politică (ca să nu pomenim de moralitate);

5. Iar Ionuţ Cristache îşi arată buna dispoziţie, aprobarea, satisfacţia;

6. Ceea ce face şi celălalt invitat al emisiunii.

Aceasta este scena întâmplării.

Concluzia este un citat din Groucho Marx: "Secretul vieţii este onestitatea şi relaţiile corecte. Dacă puteţi falsifica asta, atunci aţi izbândit".

A mai rămas de spus cine era celălalt invitat al emisiunii, cel de lângă Mircea Dinescu, care n-a făcut decât să de din cap "da, da", ca nevasta zâmbitoare a amabsadorului chinez din filmul "Dictatorul" al lui Sacha Baron Cohen, care, biata de ea, înţelegea din engleză un singur cuvânt: "Yes, Yes".

Era Doru Buşcu surâzător.