Dobânzile din economia reală nu mai ascultă de băncile centrale

Într-o ţară unde se presupune că mecanismele de transmisie ale politicii monetare mai au oarecare relevanţă, Marea Britanie, s-a înregistrat în ultimele luni o evoluţie îngrijorătoare pentru susţinătorii ideii că băncile centrale mai pot forţa reducerea do­bânzilor din economie.

Bloomberg a scris recent că "britanicii care au revenit pe piaţa imobiliară după redeschiderea economiei au descoperit că nu beneficiază de urma nivelului minim record al dobânzii de politică monetară".

Banca Angliei a redus dobânda de referinţă până la minimul istoric de 0,1% în martie 2020, după menţinerea acesteia la 0,75% din august 2018. Dobânzile pentru creditele ipotecare nu au avut, însă, o evoluţie similară, ba chiar s-au înregistrat creşteri pentru anumite categorii de credite (vezi graficul 1).

Astfel, dobânda medie pentru creditele acordate cu un avans de 10% a crescut cu 72 de puncte de bază, până la 2,66% în iulie 2020, în timp ce dobânda pentru creditele acordate cu avans de 25% a crescut cu numai 5 puncte de bază, până la 1,45%. Spread-ul dintre cele două dobânzi medii a urcat astfel până la cel mai ridicat nivel din ultimii cinci ani.

"Evoluţia dobânzilor reprezintă o altă lovitură pentru tinerii britanici care sunt ţinuţi tot mai departe de piaţa imobiliară", subliniază agenţia de ştiri, fără a aminti că s-a ajuns aici ca urmare a politicii monetare ultrarelaxate a Băncii Angliei din ultimul deceniu.

De ce cresc dobânzile dacă Banca Angliei a anunţat o dobândă aproape de zero şi continuă să transmită semnale privind menţinerea unor condiţii monetare ultrarelaxate pe termen nedefinit?

Deoarece deciziile băncii centrale nu pot schimba percepţia instituţiilor financiare cu privire la riscul asociat debitorilor, care se menţine pe o tendinţă de creştere.

În articolul de la Bloomberg se afirmă că "proprietatea asupra locuinţelor a devenit o obsesie în Marea Britanie", în condiţiile în care "preţurile au crescut de peste patru ori în ultimele trei decenii".

Un oficial al Băncii Angliei, Michael Saunders, a declarat că avansul substanţial al dobânzilor pentru creditele ipotecare reflectă o reducere a ofertelor pentru cele mai riscante produse bancare, după cum scrie agenţia de ştiri americană.

Pe lângă creşterea dobânzilor, băncile aplică şi alte măsuri de restricţionare a creditării ipotecare, cum ar fi respingerea cererilor pentru tinerii care obţin fonduri de la părinţi pentru constituirea avansului sau scoaterea din ofertă a creditelor care sunt contrasemnate de părinţi în calitate de garanţi.

"Aceste măsuri garantează că numai cumpărătorii cu poziţii financiare puternice vor putea obţine credite ipotecare", este concluzia lui Samuel Tombs, economist-şef pentru Marea Britanie la Pantheon Macroeconomics.

Restricţionarea accesului la creditul ipotecar se observă şi pe piaţa noastră, în ciuda noilor măsuri de relaxare monetară şi a reducerii dobânzii de referinţă. Cele mai recente date de la BNR arată creşterea divergenţei dintre dobânda de politică monetară şi dobânda medie pentru creditele ipotecare noi încă de la mijlocul anului 2018, dar şi de la începutul anului curent (vezi graficul 2).

Ultimele două sondaje trimestriale ale Băncii Naţionale privind creditarea companiilor nefinanciare şi a populaţiei arată înăsprirea standardelor de creditare atât în cazul împrumuturilor imobiliare cât şi în cel al creditelor de consum.

"Printre factorii care au contribuit la creşterea restrictivităţii, băncile au raportat deteriorarea perspectivei economice, înrăutăţirea bonităţii debitorilor şi aşteptările privind piaţa imobiliară, precum şi o toleranţă mai scăzută la risc", după cum se arată în sondajul BNR din august 2020.

Aceasta nu împiedică autorităţile guvernamentale să încerce forţarea redresării tot prin mijloace monetare, în condiţiile în care spaţiul fiscal s-a redus până la dispariţie, pe fondul creşterii accelerate a deficitului bugetar şi a datoriei publice.

"Spaţiul fiscal este limitat, dar mai este loc de relaxare pe partea de politică monetară, atât la dobânzi cât şi la rezerve minime obligatorii", a scris ministrul de finanţe, Florin Cîţu, pe contul său de Facebook, şi a mai subliniat că "injecţia de lichiditate în economie de până acum a funcţionat perfect şi trebuie să continuăm".

Din păcate, ministrul de finanţe alege să ignore faptul că reducerea rezervelor minime obligatorii nu are nicio influenţă directă asupra creditării, la fel cum nu mai are nici reducerea dobânzii de referinţă.

"Rezervele nu reprezintă restricţii obligatorii asupra creditării, iar banca centrală nu stabileşte volumul rezervelor disponibile", se arată în buletinul trimestrial al Băncii Angliei din primăvara anului 2014 (n.a. "Crearea banilor în economia modernă"), unde se mai subliniază că "la fel ca în cazul relaţiei dintre credite şi depozite, relaţia dintre rezerve şi credite operează, de obicei, invers decât este descrisă în manuale".

Cum până la sfârşitul anului rămân în vigoare amânări ale plăţii creditelor fără "consecinţe" pentru debitori, cel puţin teoretic, adevărata "faţă" a pieţei creditului va începe să se dezvăluie doar din primele luni ale anului viitor.

Abia atunci vom vedea dacă mai poate continua "creşterea" economiei noastre prin consumul pe datorie şi dacă este suficientă inundarea acesteia cu lichiditate, în ciuda profundelor deficienţe structurale, pentru a menţine speranţa unei redresări sustenabile şi a creşterii bunăstării.