Document de poziţie: e-TVA şi extinderea obligativităţii facturării electronice şi a raportării tranzacţiilor în timp cvasireal în scop de TVA

Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR) îşi exprimă profunda preocupare faţă de recentele modificări ale legislaţiei fiscale care vizează eTVA şi extinderea obligativităţii utilizării facturării electronice şi a raportării facturilor în scop fiscal pentru TVA. Aceste măsuri, dacă nu respectă principiul proporţionalităţii, riscă să pună o presiune suplimentară semnificativă pe umerii firmelor mici şi mijlocii, precum şi pe profesioniştii contabili care au sarcina sprijinirii companiilor pentru conformare voluntară, care sunt deja suprasolicitate de cerinţele birocratice existente.

Profesia contabilă, reprezentată de CECCAR, este la curent şi susţine pachetul de legislaţie "Norme în materie de TVA pentru era digitală" care, printre altele, are ca obiectiv modernizarea obligaţiilor de raportare în materie de TVA, prin introducerea unor cerinţe de raportare digitală, care vor standardiza informaţiile ce se impun a fi transmise autorităţilor fiscale de către persoanele impozabile cu privire la fiecare tranzacţie în format electronic. În acelaşi timp, va impune utilizarea facturării electronice pentru tranzacţiile transfrontaliere. Această abordare promite să sporească eficienţa, să reducă birocraţia şi să combată evaziunea fiscală. Se va realiza, astfel, cadrul privind cerinţele de raportare digitală (CRD) la nivelul UE, care să conducă la convergenţa sistemelor naţionale de raportare digitală în interiorul UE.

Această reformă la nivel european este în primul rând despre sprijinirea antreprenorilor în sensul: eliminării birocraţiei, a sarcinilor administrative inutile ţinând cont de principiul proporţionalităţii, creşterii competitivităţii, a eficientei şi impulsionării inovării prin transformarea digitală. Aceasta introduce un nou mecanism de raportare care să-l înlocuiască pe cel existent bazat pe declaraţii recapitulative, neadaptat la realităţile economiei digitale, fiind, totodată, un mecanism care să combată mai eficient evaziunea fiscală în materie de TVA.

La 8 decembrie 2022, după etapa în care s-au realizat evaluări ex-post, consultări cu părţile interesate şi evaluări de impact, Comisia Europeană a propus un pachet de măsuri pentru a moderniza şi pentru a face ca sistemul UE de taxă pe valoarea adăugată (TVA) să funcţioneze mai bine pentru întreprinderi şi să fie mai rezistent la fraudă, prin adoptarea şi promovarea digitalizării. Printre acestea s-a aflat şi propunerea de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce priveşte normele în materie de TVA pentru era digitală https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:52022PC0701

Cerinţele de raportare digitală au reprezentat unul dintre pilonii vizaţi de aceste măsuri, scopul fiind implementarea unui model de raportare tranzacţie cu tranzacţie, în timp real/cvasireal, bazat pe standardul european, care să înlocuiască sistemul existent bazat pe declaraţii recapitulative. Facturarea electronică (e-invoicing) ar deveni metoda implicită de facturare, iar conţinutul standardizat al informaţiilor care trebuie raportate ar avea ca scop realizarea interoperabilităţii sistemelor. Pentru fundamentarea propunerii de directivă s-au luat în calcul mai multe scenarii. În ceea ce priveşte raportarea TVA, opţiunile au variat de la o simplă recomandare de a introduce o CRD la nivelul UE şi de a solicita date într-un format specific, până la introducerea CRD atât la nivelul UE, cât şi la nivel naţional. Conform propunerii de directivă, analiza ştiinţifică a arătat că "cel mai bun echilibru în ceea ce priveşte opţiunile de politică în materie de eficacitate, proporţionalitate şi subsidiaritate ar fi atins prin îmbinarea introducerii CRD la nivelul UE, a unei dispoziţii privind "furnizorul presupus" pentru sectorul serviciilor de închiriere de locuinţe pe termen scurt şi pentru sectorul transportului de persoane şi asocierea dintre extinderea mai largă a OSS, taxarea inversă şi IOSS obligatoriu pentru platforme." Această concluzie nu împiedică însă statele membre să introducă CRD şi la nivel naţional. În aceste condiţii, însă, responsabilitatea statului membru care decide să introducă CRD la nivel naţional este şi mai mare. Acesta trebuie să identifice o soluţie care să nu se afecteze semnificativ raportul win-win dintre obiectivele antreprenorilor şi cele ale autorităţilor fiscale. De asemenea, termenele de implementare au fost stabilite la cinci ani, de la momentul lansării propunerii de directivă şi până la operaţionalizarea efectivă, oferind astfel timp suficient pentru adaptare atât autorităţilor statului, cât şi mediului de afaceri şi profesioniştilor contabili.

Se preconizează că eliminarea declaraţiilor recapitulative ca urmare a CRD va aduce un beneficiu net societăţilor implicate în tranzacţii transfrontaliere. Cu toate acestea, întreprinderile care nu sunt active la nivel transfrontalier (marea majoritate a microîntreprinderilor şi a entităţilor mici) ar suporta costuri legate de introducerea unei CRD.

Raportându-ne la acest cadru european de reformă, considerăm că prevederile ordonanţelor de urgenţă adoptate şi publicate vineri, 21 iunie a.c., în Monitorul Oficial trebuie reevaluate. Considerăm că prevederile actelor normative invocate nu sunt conforme cu principiul proporţionalităţii şi depăşesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor fiscale în materie de TVA.

CECCAR a fost invitat, în data de 26 iunie, la discuţii de către ministrul finanţelor, Marcel Boloş. La aceste discuţii au participat şi funcţionari din executivul ministerului. Propunerile discutate de CECCAR în cadrul întâlnirii au vizat:

1. Analiza oportunităţii de a extinde obligaţia utilizării e-factura şi raportării acesteia şi pentru tranzacţiile B2C cu termen de implementare 1 ianuarie 2025, în condiţiile în care CRD la nivel european, conform propunerii de directivă, vizează extinderea acestei obligaţii de e-facturare DOAR la tranzacţiile intracomunitare B2B şi doar pentru anumite tranzacţii B2C, termenul de implementare propus fiind 1 ianuarie 2028, respectiv 5 ani de la data lansării propunerii de directivă, decembrie 2022. Mai mult decât atât, trebuie analizată redundanţa raportării de date către autorităţile fiscale, având în vedere faptul că la nivel naţional există deja legislaţia care va obliga firmele, de la 1 ianuarie 2025, să realizeze raportarea SAF-T (Standard Audit File for Tax) - un standard internaţional pentru schimbul electronic de date contabile fiabile de la organizaţii către autoritatea fiscală naţională. Toate acestea în condiţiile în care declaraţiile recapitulative în scop de TVA existente rămân în vigoare.

PROPUNEM SĂ SE PROROGE ACEST TERMEN (1 IULIE 2025) PENTRU A SE VERIFICA DACĂ DATELE OBŢINUTE DIN RAPORTAREA SAF-T NU AR FI SUFICIENTE PENTRU ANALIZELE EFECTUATE DE MINISTER. ABIA DUPĂ ACEASTĂ ANALIZĂ EX-POST SĂ SE DECIDĂ DACĂ ESTE NECESARĂ EXTINDEREA LA TRANZACŢIILE B2C.

2. Introducerea instrumentului de precompletare a declaraţiei de TVA şi impunerea obligaţiei justificării de către contribuabil, sub sancţiunea amenzii, a diferenţelor dintre decontul precompletat şi decontul depus, dacă acestea depăşesc un anumit cuantum. Astfel, un instrument identificat de către Comisie prin propunerea de directiva să vină în sprijinul contribuabilului pentru acoperirea costurilor impuse de implementarea CRD - "întreprinderile care nu sunt active la nivel transfrontalier (marea majoritate a microîntreprinderilor şi a entităţilor mici) ar suporta costuri legate de introducerea unei CRD. Aceste costuri ar putea fi parţial reduse prin introducerea unor servicii suplimentare la nivel naţional, cum ar fi precompletarea declaraţiilor privind TVA" - este deturnat în legislaţia română, transformându-se într-o sarcină administrativă birocratică care induce costuri suplimentare prin obligarea contribuabilului la noi sarcini consumatoare de resurse.

PROPUNEM SĂ SE ABROGE ARTICOLUL PRIN CARE SE STABILEŞTE SĂ CADĂ ÎN SARCINA CONTRIBUABILULUI, SUB SANCŢIUNEA AMENZII, ÎNTOCMIREA UNEI NOTE JUSTIFICATIVE ŞI RAPORTAREA NECONCORDANŢELOR DINTRE DECONTUL PRECOMPLETAT DE TVA ŞI CEL DEPUS. DECONTUL PRECOMPLETAT DE TVA SĂ RĂMÂNĂ UN INSTRUMENT DE SPRIJIN PENTRU CONTRIBUABIL. OBLIGAŢIA DE A JUSTIFICA NECONCORDANŢELE SĂ FIE SOLICITATĂ DOAR DUPĂ CE ACURATEŢEA DATELOR DIN DECONTUL PRECOMPLETAT ESTE SUFICIENT DE BUNĂ ŞI ÎN URMA UNEI ANALIZE DE RISC. ACEASTĂ PROCEDURĂ SĂ SE APLICE DUPĂ DATA DE 1 IULIE 2025. ASTFEL, AUTORITATEA FISCALĂ VA PUTEA UTILIZA ÎN ANALIZA DE RISC DATELE DIN RAPORTAREA SAF-T.

3. Termenul de raportare în sistemul e-Factura să fie stabilit conform amendamentului propus de Parlamentul European la propunerea de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce priveşte normele în materie de TVA pentru era digitală, (https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/A-9-2023-0327_EN.html) respectiv termenul de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării în sistemele de contabilitate, respectând-se celelalte termene fiscale. Această propunere are logică, având în vedere că, în realitate, firmele mici nu au resursa umană specializată pentru această activitate. În multe cazuri, această activitate este realizată de persoana care se ocupă şi de ţinerea contabilităţii: fie este angajat cu timp parţial, fie este externalizată către un prestator, iar evidenţa contabilă se ţine lunar, nu zilnic.

4. Diminuarea amenzilor, disproporţionat stabilite. Stabilirea unui prag de semnificativitate al erorilor de la care să se aplice amenzi.

O abordare precipitată riscă să submineze beneficiile teoretice ale e-facturării, transformând ceea ce ar trebui să fie un instrument de simplificare, într-o povară suplimentară. Întreprinderile mici şi mijlocii sunt deosebit de vulnerabile în faţa acestor schimbări abrupte, având resurse limitate pentru a face faţă cerinţelor adesea complexe şi costisitoare. În acest sens, considerăm că este momentul coagulării competenţelor tuturor părţilor interesate pentru a asigura un real succes al reformei raportării în scop de TVA. Specialiştii CECCAR îşi exprimă disponibilitatea de a răspunde pozitiv la orice solicitare de implicare şi dialog venită din partea autorităţii competente în vederea elaborării proiectelor de reglementări.