Dreptul la replică

Articolul intitulat "Asociaţia Societăţilor de Leasing din România-ASLR, pe cale să se desfiinţeze" aduce în discuţie două aspecte de bază pentru industria leasingului din România:

- reprezentarea asociativă a industriei leasingului în România;

- încadrarea legislativă a leasingului.

Faptul că există (încă) două asociaţii dedicate leasingului financiar (ALB şi ASLR) şi o asociaţie dedicată leasingului operaţional (ASLO) este o realitate amintită corect în acest articol. Incorect este faptul că ASLR - pe cale să se desfiinţeze (conform articolului semnat de Alexandra Oancă) ar reprezenta 62% din întreaga piaţă de leasing din România. Această cotă de piaţă nu poate fi susţinută nici dacă luăm ca şi criteriu de analiză numărul total al membrilor asociaţi în ASLR şi nici volumul total al bunurilor finanţate în leasing financiar. Este corect să menţionăm faptul că ALB reprezintă, din punctul de vedere al membrilor săi, o majoritate de aproape 90% din totalul societăţilor de leasing financiar tip IFN înregistrate în Registrul Special al BNR şi 91% din punctul de vedere al volumului bunurilor finanţate în leasing financiar la finele lui septembrie 2013.

Această stare de fapt indică încă o dată abordarea corectă, proprudenţialitate financiară, din punctul de vedere al politicilor de creditare şi al bunelor practici în cadrul Asociaţiei Societăţilor Financiare - ALB România.

Este poate util să menţionăm faptul că o parte din membrii fondatori ai ALB România au fost membrii fondatori ai ASLR, din care au plecat din motive ce ţin de decizia de a susţine o reglementare prudenţială a leasingului financiar şi de impunere a leasingului financiar ca obiect principal de activitate unic în cadrul reglementării. Această abordare nu a fost susţinută de acei jucători din piaţa de leasing financiar care au rămas în ASLR în 2004 şi care nu s-au regăsit niciodată, din punctul de vedere al volumului finanţat şi al cifrei de afaceri, în Registrul Special al BNR. Mulţi dintre aceştia au renunţat la momentul 2006, când a fost legiferată reglementarea lesingului financiar ca IFN să se autorizeze sub umbrela de reglementare a Băncii Naţionale a României. Atunci, piaţa de leasing a trecut testul de maturitate impus de Legea 93, test care a continuat pe întreaga perioadă a crizei financiar - economice printr-o evidenţă transparenţă a celor 3 Registre ale BNR: Special (prudenţialitate bancară), General (autorizare şi monitorizare a BNR) şi Radiate (acele IFN-uri care au ales să renunţe la activitatea de creditare). Această alegere istorică este poate cea care stă la baza declaraţiei preluată de jurnalist conform căreia "...segmentul de leasing financiar este dezastruos pentru membrii ASLR". Este, încă o dată, un moment în care prudenţialitatea, cu costurile sale, indică faptul că protejează pe aceia care-i respectă regulile şi aplică bunele practici de creditare. Creditul neperformant este un cost mult mai scump şi cu final mult mai greu de gestionat decât costul prudenţialităţii, cost pe care unii jucători din leasingul financiar au refuzat să îl asume.

Piaţa de leasing financiar nu este un "segment dezastruos", aşa cum se afirmă în articol. Leasingul financiar finanţează, chiar şi în perioada de criză, circa 1,5% din PIB-ul României, iar statisticile corecte referitoare la acest "segment" de activitate de creditare sunt concentrate atât la BNR, cât şi de Asociaţia Societăţilor Financiare - ALB România.

ALB România este o instituţie permanent orientată spre promovarea bunelor practici şi în acest sens a promovat asumarea, de către membrii săi, a Codului de Bune Practici ca instrument de relansare a finanţării economiei româneşti prin reconstrucţia parteneriatului finanţator - utilizator pe încredere reciprocă şi transparenţă contractuală.

ALB România este membră în cadrul Federaţiilor Europene Leaseurope şi Eurofinas.