DREPTUL LA REPLICI Ziarul BURSA: Nu, derobarea este reală

Într-adevăr, Ionel Oprea a demisionat din funcţia de Inspector general al Bursei, cu începere de la 1 septembrie 2006.

Data de 7 aprilie 2004, care apare în mod greşit în articolul nostru, reprezintă ziua listării Rompetrol la BVB, începutul speculaţiilor care au condus la acuzarea a trei comisari CNVM şi la arestarea unor brokeri, evenimente pe care le-am suspectat a avea o anume legătură cu demisia lui Oprea, nemulţumit de modul cum i-a fost conceput rolul de supraveghetor ("Lipseşte un acord între instituţii - CNVM şi Bursa de Valori Bucureşti - pe subiectul supravegherii", a declarat ziarului BURSA domnul Oprea, la momentul demisiei sale, în condiţiile în care, cu doi ani în urmă, semnalase, în timp util, caracterul suspect al tranzacţiilor cu acţiunile "Rompetrol").

Consider că aceas-ta este singura eroare a articolului.

Sunt de acord cu autoarea articolului că CNVM se derobează de obligaţii în dispunerea de măsuri pentru constituirea departamentului de control intern bursei, ceea ce reprezintă substanţa articolului.

Distincţia între supravegherea internă a bursei şi supravegherea pieţei este artificială, pentru că viciile interne ale operatorului pot distorsiona piaţa.

Conceptul de supraveghere nu poate fi întregit, împărţindu-l într-o supraveghere on-line şi alta "inside", însăşi legea prevăzând, pentru inspectorul general, "acces liber în toate incintele, la toate documentele, informaţiile şi evidenţele operatorului de piaţă" (Legea 297/2004, art.135, alin. (3)/c).

Astfel că "deosebiri de substanţă în ceea ce priveşte competenţele reprezentantului compartimentului de control intern şi cele ale inspectorului", după cum se exprimă CNVM în acest "Drept la replică", nu prea există, ci se reduc la subordonări diferite (şi surse de salarizare diferite), focalizare întrucâtva diferită, dar intersecţii şi complementaritate de activitate evidente.

Instituind departamentul de control intern, CNVM creează iluzia că ar fi acoperit domeniul supravegherii (care este obligaţia sa, în primul rând), astfel că afirmaţia că "se derobează" este justificată.

De altfel, instituirea departamentului de control intern, în absenţa inspectorului general (al cărui loc de muncă nu este în sediul CNVM, ci al operatorului de piaţă şi astfel ar putea gira activitatea departamentului de control intern, cu care s-ar coordona) este îndeajuns de caraghioasă: ce vreţi să spuneţi, că departamentul de control intern, subordonat staffului BVB, salarizat de BVB, va raporta abaterile la CNVM?!

Haida, de!

Realismul ne îndeamnă să fim sarcastici cu această ipoteză...

Mă întreb cum va fi ajuns CNVM la concluzia că inspectorul general nu mai este necesar?

Era un potenţial incomod, cum s-a dovedit Ionel Oprea?

Facem supraveghere sau bifăm directive europene?!