Duplicitate: România nu se grăbeşte să aplice sancţiunile UE împotriva Rusiei

La peste 30 de luni de la agresiunea declanşată ilegal de Federaţia Rusă în Ucraina, Guvernul şi Parlamentul de la Bucureşti nu au încă legislaţie necesară - cu o mică excepţie în privinţa atribuţiilor Ministerului Finanţelor şi ANAF - pentru a implementa cele 14 pachete de sancţiuni adoptate de Uniunea Europeană la adresa Kremlinului. Cu alte cuvinte, reprezentanţii ţării noastre au votat cu ambele mâini la Bruxelles pentru cele 14 pachete de sancţiuni economice şi financiare, dar când s-a trecut la implementare s-a constatat că avem de-a face cu zicala lui Ion Creangă din basmul Harap-Alb: "la plăcinte înainte, la război înapoi".

Mai exact, OUG 202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale nu conţine dispoziţii referitoare la autorităţile centrale şi instituţiile publice menite să vegheze punerea în aplicare a acestor sancţiuni. Mai grav este că, din martie 2022 când s-a aprobat primul pachet de sancţiuni europene la adresa Federaţiei Ruse şi până acum, OUG 202/2008 nu a fost încă modificată pentru ca ţara noastră, stat membru UE, să pună efectiv în aplicare sancţiunile adoptate la Bruxelles şi cu care a fost de acord.

Abia în 27 august 2024 pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe a apărut în consultare publică un proiect de modificare a OUG 202/2008, dar de aproape două luni a rămas tot în consultare, deşi în nota de fundamentare se spune că este nevoie de o decizie urgentă a guvernului de la Bucureşti.

(Nota de fundamentare a proiectului de OUG: "România riscă să nu poată aplica întregul set de măsuri restrictive impuse la nivel european, ceea ce ar putea duce la acuzaţii de neconformare cu obligaţiile asumate prin tratatele Uniunii Europene")

Preambulul proiectului de modificare a Ordonanţei de urgenţă nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale reflectă un cadru geopolitic extrem de tensionat, influenţat în mod direct de războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. Potrivit textului citat, acest conflict a avut efecte profunde nu doar asupra securităţii internaţionale, dar şi asupra economiei globale, obligând Uniunea Europeană să adopte cel mai amplu pachet de sancţiuni împotriva Federaţiei Ruse din istorie. Uniunea Europeană a impus sancţiuni care vizează sectoare esenţiale precum cel financiar-bancar, transporturile, energia, comerţul cu tehnologii şi produse sensibile, dar şi sancţiuni directe asupra persoanelor şi entităţilor responsabile de sprijinirea agresiunii. Aceste sancţiuni includ măsuri de îngheţare a fondurilor şi resurselor economice, precum şi restricţii de călătorie. România, ca stat membru al Uniunii Europene, are obligaţia de a implementa în mod eficient aceste sancţiuni, însă cadrul legislativ actual nu oferă toate instrumentele necesare pentru punerea în aplicare a acestora la nivel naţional.

Proiectul de ordonanţă subliniază faptul că războiul din Ucraina nu afectează doar securitatea globală, ci şi economia naţională, având un impact semnificativ asupra pieţei muncii şi a altor sectoare economice. În acest context, se impune acordarea unor derogări de la regimul sancţionator, acolo unde este permis de dreptul Uniunii Europene, pentru a reduce efectele sociale negative ale sancţiunilor.

Aceste derogări sunt considerate esenţiale pentru a atenua impactul măsurilor restrictive asupra economiei interne, în special în sectoarele afectate de sancţiuni. Este un echilibru delicat între nevoia de a respecta obligaţiile internaţionale şi necesitatea de a proteja anumite sectoare economice cheie care pot suferi efecte colaterale.

Preambulul proiectului de modificare a OUG 202/2008 atrage atenţia că fără amendarea cadrului juridic actual, România ar risca să nu poată aplica întregul set de măsuri restrictive impuse la nivel european, ceea ce ar putea duce la acuzaţii de neconformare cu obligaţiile asumate prin tratatele Uniunii Europene. Această conformitate este esenţială nu doar pentru credibilitatea României pe scena internaţională, ci şi pentru evitarea unor posibile sancţiuni asupra statului român în cazul în care nu şi-ar respecta obligaţiile de drept european.

Dat fiind caracterul urgent al situaţiei, proiectul de ordonanţă este formulat în termeni care subliniază necesitatea unei intervenţii rapide. Elementele expuse în preambul indică faptul că această reglementare este considerată o problemă de interes public major, care constituie o situaţie extraordinară. În lipsa unei intervenţii legislative imediate, există riscul ca România să nu poată gestiona corespunzător implementarea sancţiunilor internaţionale, afectând astfel securitatea economică şi politică a ţării.

• Ministerul Economiei, Ministerul Energiei, ASF şi BNR - printre principalele instituţii cu atribuţii în domeniul respectării sancţiunilor

Proiectul de ordonanţă propune o serie de modificări şi completări la cadrul legislativ existent pentru a asigura punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale. Iată principalele modificări:

1. Modificarea denumirii şi atribuţiilor Ministerului Economiei

Una dintre primele modificări notabile este înlocuirea denumirii "Ministerul Economiei" cu "Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului" în toate articolele relevante. Această schimbare reflectă extinderea atribuţiilor ministerului şi aliniază legislaţia cu structura actuală a guvernului.

2. Clarificarea şi actualizarea termenilor-cheie (Articolul 2)

Textul ordonanţei clarifică termenii esenţiali precum:

- Sancţiuni internaţionale - includ restricţiile impuse de Organizaţia Naţiunilor Unite, Uniunea Europeană, sau decizii unilaterale ale altor state pe care România decide să le implementeze.

- Persoane şi entităţi desemnate - guvernele, entităţile nestatale sau persoanele fizice şi juridice care sunt supuse sancţiunilor internaţionale.

- Fonduri şi resurse economice - includ activele financiare şi economice ce pot fi îngheţate pentru a împiedica utilizarea lor în scopuri ilegale.

3. Îngheţarea fondurilor şi resurselor economice (Articolele 7 şi 21)

Modificările aduc precizări suplimentare privind îngheţarea fondurilor şi resurselor economice ale persoanelor şi entităţilor desemnate, stabilind mecanisme clare pentru notificarea autorităţilor competente atunci când o persoană sau o entitate are date despre astfel de fonduri. Noile articole includ şi măsuri care obligă autorităţile să îngheţe bunurile şi să prevină utilizarea acestora pentru tranzacţii financiare sau comerciale.

În plus, modificările prevăd că orice solicitare de înregistrare în registrul comerţului a bunurilor supuse sancţiunilor internaţionale va fi respinsă până la ridicarea sau modificarea măsurii de îngheţare.

4. Derogări de la aplicarea sancţiunilor (Articolele 8 şi 81)

Un aspect important îl constituie mecanismul de acordare a derogărilor pentru anumite tranzacţii sau sectoare afectate de sancţiuni. Aceste derogări sunt necesare în special pentru funcţionarea reprezentanţelor diplomatice sau pentru scopuri umanitare, cum ar fi furnizarea de ajutor medical sau alimente. Cererile de derogare vor fi analizate de autorităţile competente în termen de 15 zile lucrătoare, iar în cazuri umanitare urgente, în 10 zile.

De asemenea, derogările de la îngheţarea fondurilor pot fi emise de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), cu avizul autorităţii competente. Dacă derogările sunt necesare pentru activităţi financiare, autoritatea financiară relevantă va emite puncte de vedere fundamentate în termen de 5 zile lucrătoare.

5. Sistemul de supraveghere specială (Articolul 81)

Persoanele juridice aflate sub controlul unor persoane sau entităţi desemnate, ale căror fonduri au fost îngheţate, pot solicita instituirea unui sistem de supraveghere specială. Această măsură permite ca fondurile şi resursele economice să fie dezgheţate sub supravegherea autorităţilor naţionale, asigurându-se că acestea nu vor fi utilizate în mod ilegal.

Acest mecanism este esenţial pentru a asigura continuitatea activităţilor economice fără a compromite securitatea naţională sau obligaţiile internaţionale.

6. Obligaţiile autorităţilor naţionale competente (Articolul 12)

Noile modificări stabilesc clar responsabilităţile autorităţilor naţionale competente pentru supravegherea aplicării sancţiunilor internaţionale. Ministerul Afacerilor Externe, ANAF, Ministerul Economiei, Ministerul Transporturilor şi alte instituţii au roluri bine definite în implementarea şi monitorizarea sancţiunilor. Aceste autorităţi sunt obligate să colaboreze şi să asigure publicitatea măsurilor adoptate prin publicarea lor pe paginile de internet oficiale sau în Monitorul Oficial.

7. Sancţiuni şi contravenţii (Articolele 26 şi 261)

Modificările introduc un nou set de sancţiuni pentru încălcarea măsurilor restrictive. Contravenţiile sunt sancţionate cu amenzi de la 10.000 lei la 100.000 lei şi, după caz, confiscarea bunurilor folosite în comiterea contravenţiei. De asemenea, autorităţile de supraveghere financiară, precum Banca Naţională a României şi Autoritatea de Supraveghere Financiară, pot aplica sancţiuni administrative entităţilor supravegheate care nu respectă regimul sancţiunilor internaţionale.

8. Sisteme de evidenţă şi raportare (Articolul 15 şi Articolul 18)

Modificările propun crearea şi administrarea de către autorităţile competente a unor sisteme de evidenţă cu date despre implementarea sancţiunilor internaţionale. Persoanele fizice şi juridice sunt obligate să raporteze măsurile de punere în aplicare a sancţiunilor şi să adopte proceduri interne pentru a asigura respectarea acestora. Raportarea include informaţii detaliate despre tranzacţii, persoane şi bunuri implicate.

• 14 pachete de sancţiuni decise de UE la adresa Federaţiei Ruse

Începând din februarie 2022, Uniunea Europeană a adoptat 14 pachete de sancţiuni împotriva Rusiei, ca răspuns la invazia militară asupra Ucrainei, potrivit site-ului Comisiei Europene. Aceste sancţiuni sunt concepute să slăbească economia şi capacitatea militară a Rusiei, vizând sectoare precum energie, finanţe, comerţ şi apărare. Cele mai recente măsuri includ restricţii asupra gazelor naturale lichefiate (LNG), interzicerea exportului de tehnologii avansate, sancţionarea persoanelor şi entităţilor implicate în susţinerea războiului şi măsuri împotriva eludării sancţiunilor prin ţări terţe.

Sancţiunile aprobate de Uniunea Europeană sunt:

1. Restricţii energetice: Începând cu pachetele iniţiale, UE a impus restricţii asupra importurilor de energie din Rusia, incluzând un embargo asupra petrolului şi cărbunelui. În pachetele ulterioare, au fost incluse şi restricţii asupra gazului lichefiat (LNG) şi asupra infrastructurii de gaz naturale care susţine exporturile energetice ruseşti.

2. Sancţiuni financiare: Rusia a fost exclusă din sistemul SWIFT, ceea ce a blocat accesul băncilor ruseşti la pieţele financiare internaţionale. În plus, băncile şi instituţiile financiare din UE au fost interzise de a avea relaţii comerciale cu anumite entităţi financiare ruseşti. S-au aplicat şi restricţii asupra utilizării criptomonedelor pentru a evita sancţiunile.

3. Restricţii comerciale şi tehnologice: UE a introdus interdicţii stricte asupra exporturilor de tehnologii critice, inclusiv echipamente avansate în domeniul dronelor, componentelor electronice şi software-ului, care ar putea fi folosite de complexul militar-industrial rus. În plus, au fost impuse restricţii asupra importurilor de produse din oţel, aluminiu şi alte metale din Rusia.

4. Listele de sancţiuni: Peste 1400 de persoane şi 171 de entităţi au fost incluse pe lista de sancţiuni. Printre acestea se numără oficiali ruşi de rang înalt, oligarhi, companii din sectorul militar şi persoane implicate în diseminarea dezinformării şi propagandei pro-Kremlin.

5. Măsuri împotriva eludării sancţiunilor: UE a introdus mecanisme de combatere a eludării sancţiunilor prin ţări terţe, adăugând entităţi şi indivizi din China, Turcia şi alte ţări la lista celor care sprijină direct războiul Rusiei.

6. Sancţiuni asupra industriei de apărare: Fiecare pachet de sancţiuni a inclus măsuri suplimentare pentru a împiedica accesul Rusiei la tehnologii militare şi materiale sensibile. În special, sancţiunile au vizat companiile care furnizează componente pentru drone şi alte echipamente militare utilizate în conflict.

7. Interdicţii privind dezinformarea şi propaganda: Mai multe instituţii media din Rusia, precum RT şi Sputnik, au fost interzise în UE din cauza rolului lor în propagarea dezinformării şi justificarea războiului împotriva Ucrainei.

Pe lângă cele menţionate anterior, alte 7 tipuri de sancţiuni impuse de UE împotriva Rusiei includ:

- Sancţiuni asupra transportului: Interdicţia accesului în porturi şi restricţii pentru vehiculele de transport ruseşti.

- Interdicţii asupra serviciilor financiare şi bancare: Îngheţarea activelor şi restricţionarea tranzacţiilor financiare.

- Sancţiuni asupra investiţiilor: Interdicţii privind investiţiile directe în diverse sectoare.

- Sancţiuni asupra industriilor culturale şi sportive.

- Interdicţii privind produsele culturale furate din Ucraina.

- Măsuri de protecţie pentru operatorii UE afectaţi de sancţiuni.

- Restricţii asupra drepturilor de proprietate intelectuală.

Aceste măsuri urmăresc izolarea economică şi tehnologică a Rusiei. Din păcate, prea puţine din aceste sancţiuni sunt aplicate efectiv în ţara noastră. Să ne mai mirăm în aceste condiţii că Rusia are încă resurse financiare pentru a continua războiul declanşat ilegal în Ucraina?