Economia Germaniei este tot mai apăsată de stagflaţie şi de pierderea competitivităţii

Serviciile trebuiau să aducă salvarea în Germania şi zona euro. Aşa arătau speranţele economiştilor şi politicienilor, care mai credeau că încă există resurse pentru menţinerea consumului populaţiei, chiar şi în condiţiile în care presiunile salariale se vor menţine "rezonabile".

Dar populaţia nu mai vrea să coopereze. De fapt, nu mai poate, mai ales când orizontul se întunecă tot mai rapid, iar preţurile îşi vor relua creşterea accelerată în curând, inclusiv pe fondul majorării taxelor pentru emisiile de CO2.

Tema comună pentru ultimele rapoarte PMI (Purchasing Managers' Index) de la S&P Global, atât pentru zona euro cât şi pentru Statele Unite este accentuarea creşterii costurilor de producţie, ca urmare a creşterii costurilor salariale şi a preţurilor energiei, în condiţiile unei noi temperări a preţurilor pentru produsele finite.

Cu alte cuvinte, stagflaţia pare să fie scenariul optimist cel puţin în Europa, deşi, după cum "merg" lucrurile, realitatea va fi mai apropiată, probabil, de o recesiune inflaţionistă prelungită, ceea ce va avea efecte benefice pentru atingerea ţintelor climatice.

Ultimul raport PMI de la S&P Global arată că activitatea în sectorul privat din Germania a înregistrat în august 2023 cea mai mare contracţie din luna mai 2020.

"Performanţa" a fost determinată de contracţia neaşteptată din sectorul serviciilor, în condiţiile în care contracţia din sectorul industriei prelucrătoare are o "vechime" de 14 luni (vezi graficul).

"Orice speranţă că sectorul serviciilor ar putea salva economia germană s-a evaporat", afirmă Cyrus de la Rubia, economist-şef la Hamburg Commercial Bank, în raportul de la S&P Global, care mai subliniază că "sectorul serviciilor este pe cale să se alăture recesiunii din industria prelucrătoare".

Conform raportului, sectorul industrial şi-a temperat declinul, în condiţiile în care "s-a temperat declinul comenzilor noi pentru export, deşi cererea externă îşi continuă scăderea rapidă".

Speranţa este bună, dar nu este suficientă, mai ales când rata de "evaporare" a speranţei pare să fie tot mai mare în sectorul industrial al Germaniei.

Concluzia apare într-o analiză recentă a Institutului Ifo, preluată de publicaţia Tichys Einblick. "În competiţia pentru cotele de piaţă, poziţia constructorilor germani de echipamente şi maşini industriale s-a deteriorat", scriu analiştii de la Ifo. Circa 40% dintre companiile participante la sondajul realizat de institutul german au evidenţiat lipsa specialiştilor şi a proiectelor pentru noi produse.

"A crescut în special competiţia din partea Chinei pentru sectorul ingineriei mecanice din Germania", se subliniază în raportul de la Ifo, unde se accentuează faptul că "deficitul de specialişti şi lipsa produselor noi restricţionează producţia în sectorul ingineriei mecanice".

Motivul este simplu. Vechea generaţie se apropie de pensie, în timp ce "noua generaţie nu mai vrea să lucreze în schimburi".

În condiţiile în care preţurile mari ale materiilor prime şi energiei pot fi transferate tot mai greu în preţul produselor finite, tot mai multe companii din Germania, inclusiv din sectorul IMM-urilor, îşi mută producţia în alte ţări.

Analiştii de la Ifo consideră că noua tendinţă nu este suficient de puternică pentru a vorbi despre o dezindustrializare a Germaniei, ci, mai degrabă, despre transformarea ingineriei mecanice într-un sector care furnizează servicii de înaltă specializare.

"Dacă vreţi să vedeţi unde ajunge o societate bazată pe servicii nu trebuie decât să vă uitaţi la Marea Britanie", deoarece "o ţară care nu produce nimic este condamnată", a reacţionat furios un cititor al publicaţiei Tichys Einblick, pe marginea ştirii privind pierderea competitivităţii industriale a Germaniei.

În condiţiile în care activitatea economică din zona euro şi-a accentuat contracţia, articole din importante publicaţii financiare internaţionale, cum ar fi Bloomberg sau Financial Times, au început să promoveze ideea unei schimbări de atitudine la nivelul Băncii Centrale Europene.

Chiar dacă nu se va trece direct la reducerea dobânzilor, instituţia monetară a zonei ar putea să facă o pauză la următoarea şedinţă de politică monetară şi să menţină actualul nivel al indicatorilor de referinţă pentru costurile de finanţare.

Dar în ce măsură va fi stimulată economia printr-o reducere a dobânzilor, care încă se află semnificativ sub rata inflaţiei din zona euro, iar presiunile de creştere a preţurilor au început să se manifeste din nou?

Încă nu am văzut explicaţii coerente şi bine fundamentate în ceea ce priveşte necesitatea reducerii dobânzilor acum. O astfel de decizie a băncilor centrale ar alimenta, în cel mai bun caz, tot activităţi speculative, cum ar fi susţinerea preţurilor artificiale de pe pieţele imobiliare rezidenţiale şi comerciale, şi ar stimula creşterea dezechilibrelor sociale, în încercarea de a opri, cu orice preţ, deprecierea activelor financiare.

Atunci, cum ar conduce reducerea dobânzilor la "construirea" unui cadrul economic şi financiar compatibil cu dezvoltarea sustenabilă?

Sau autorităţile nu mai urmăresc decât prelungirea unui status-quo nesustenabil măcar până la următoarele alegeri europarlamentare, fără să ţină cont de subminarea pe termen lung a economiilor europene, pe fondul unui colaps al competitivităţii determinat exclusiv de politicile economice şi energetice iresponsabile aplicate la nivelul întregii Uniuni Europene?