EIU: Creşterea rapidă a creditării din România ar putea determina înmulţirea împrumuturilor neperformante

Creşterea rapidă a creditelor în România ar putea conduce la sporirea numărului împrumuturilor neperformante, majorând astfel riscul de credit, în pofida îmbunătăţirii supravegherii bancare, indică un raport al Economist Intelligence Unit (EIU), citat de portalul ipcommunications.tmcnet.com. Chiar dacă cursul de schimb a fost volatil, pentru o perioadă, iar presiunile de creştere a leului au fost însoţite de liberalizarea pieţei de capital din perioada 2005 - 2007, sistemul financiar este totuşi sub-dezvoltat. La finele anului trecut, intermedierea financiară (creditele acordate sectorului privat raportate la valoarea Produsului Intern Brut) s-a ridicat la 25%, comparativ cu media de 40,4% din statele care au aderat la Uniunea Europeană în mai 2005.

De asemenea, a existat o pronunţată trecere de la creditele pe termen scurt la împrumuturile pe termen mediu şi lung, în ultimii ani, acest fapt reflectând o creştere a încrederii creditorilor şi a debitorilor.

Supravegherea bancară s-a îmbunătăţit, potrivit EIU, dar managementul riscului de credit rămâne totuşi o problemă ca urmare a faptului că accelerarea creşterii creditării ar putea conduce la înmulţirea creditelor neperformante.

Pe de altă parte, în privinţa pieţei muncii, România are o tradiţie a unei pieţe agitate, spune EIU. Uniunile sindicale au de mult timp legături strânse cu Partidul Social Democrat, dar Guvernul a reuşit să încheie acorduri anuale cu sindicatele. În anul 2003, piaţa muncii s-a schimbat în linie cu cererile patronilor în vederea unei flexibilizări a pieţei muncii, însă au mai rămas rigidităţi semnificative.

Salariile medii lunare rămân scăzute, la aproximativ 350 dolari, dar au crescut rapid în anii din urmă, astfel că România ar putea începe să-şi piardă atractivitatea pentru investitori dacă salariile îşi vor continua creşterea. Productivitatea muncii a crescut, în ultimii ani, şi se estimează că va creşte în continuare ca urmare a substanţialelor restructurări industriale.

• EIU: Politica salarială generoasă a Guvernului României ameninţă stabilitatea macroeconomică

Politica salarială generoasă a guvernului României ameninţă stabilitatea macroeconomică, mărind dezechilibrele macroeconomice şi încetinind procesul de dezinflaţie, indică un raport al Economist Intelligence Unit (EIU), citat de portalul ipcommunications.tmcnet.com. Principalul risc imediat al stabilităţii economice este creşterea rapidă a cererii interne. Banca Centrală menţine o politică monetară strânsă dar guvernul nu are politici fiscale şi salariale destul de prudente, încurajând astfel consumul excesiv, dezechilibrul balanţei de plăţi şi înrăutăţind competiţiei. Guvernul a relaxat semnificativ politica fiscală şi are o ţintă de deficit bugetar de la 2,8 la sută din valoarea Produsului Intern Brut pe anul 2007 şi de 2,7 la sută pentru anul 2008. Aceste aspecte coroborate cu politica salarială generoasă vor conduce probabil la înrăutăţirea dezechilibrelor macroeconomice şi a procesului de dezinflaţie din acest an.

Riscurile operaţionale se micşorează dar rămân mai ridicate decât media Europeană. Capacitatea redusă a guvernului de implementare a reformelor economice este determinată de birocraţie, de influenţa titlurilor de proprietate şi de corupţia generalizată. În anii 1990, România a înregistrat o serie de dezechilibre macroeconomice repetate, reflectând eşecul abordării problemelor structurale. Stabilitatea economică este încă fragilă, ilustrată de creşterea accelerată a deficitelor externe în perioada 2003 - 2006.

Sistemul financiar s-a dezvoltat şi s-a întărit, dar viteza sporită a convergenţei sectorului financiar şi în particular creşterea rapidă a creditării creează riscuri.

Sistemul legal cere mai multe reforme, rigiditatea pieţei muncii încetineşte afacerile iar calitatea slabă a infrastructurii de transport este un obstacol pentru investitori. În ciuda progreselor din ultimii ani, România încă încearcă să ajungă la o stabilitate macroeconomică, ca urmare a faptului că inflaţia este peste media din ţările de tranziţie, în timp ce deficitul de cont curent este mare şi persistent.