Enigma Mircea Abrudean

Nimeni nu se aştepta. Nimeni nu a prevăzut că, la capătul unei schimbări de guvern lipsite de peripeţii, dincolo de scurtcircuitul generat de greva dascălilor, va interveni intempestiv un grav accident. Care poate răsturna totul. Premierul refuză să-l numească în poziţia de secretar general al Guvernului pe Mircea Abrudean. Liberal livrat, după cum ni se spune, de către Emil Boc. Acest incident este o buturugă mică, care ar putea răsturna carul mare. Care sunt motivele reale avute în vedere de Marcel Ciolacu?

Aparent, motivul invocat de acesta nu stă în picioare. Marcel Ciolacu pretinde că nu există avizul serviciilor pentru nominalizarea lui Abrudean în poziţia de secretar general al Guvernului. Motivul invocat este scandalos în sine. De unde până unde serviciile s-ar putea pronunţa în ceea ce priveşte nominalizarea unui demnitar guvernamental? Şi care servicii, mă rog? Referirea nu poate fi făcut decât la SRI. Dar ce treabă are SRI? Are doar în ipoteza în care persoana în cauză este suspectată. Cu indicii temeinice în spate. Cum că ar fi terorist. Sau spion. Dacă aşa ar sta lucrurile, se pune în mod logic întrebarea cum a fost posibil ca un prezumtiv terorist sau spion să îndeplinească până de curând importante funcţii în stat, inclusiv cea de secretar general adjunct al Guvernului. Dacă Mircea Abrudean a fost curat şi cinstit ca secretar general adjunct al Guvernului, de ce nu ar fi bun şi promovat în poziţia de secretar general? Această întrebare de logică formală poate fi punctul de plecare al unor analize. Cozmin Guşă a făcut o asemenea analiză şi a ajuns la concluzia că Abrudean, ca parte a grupului de la Cluj, ar fi de fapt o săgeată a lui Florian Coldea. Analistul nu duce însă raţionamentul mai departe. Să admitem că aşa stau lucrurile. Dar nu a fost omul lui Coldea şi înainte, când era secretar general adjunct? Care este diferenţa? Am să vă spun eu ceea ce nu vă spune Cozmin Guşă. Abia în calitate de secretar general are un control cvasi-total asupra regiilor statului. Poate face şi desface. Poate tăia şi spânzura. Le poate oferi colegilor liberali o serie întreagă de poziţii cheie, toate cu acces la banii statului. Îi creează concurentului un indiscutabil avantaj. Pe de-o parte PNL, prin pierderea poziţiei de premier, se plasează cumva în umbră, iar pe de altă parte obţine avantaje materiale cheie în actualul Executiv.

Dacă acesta este adevăratul motiv de refuz, atunci este obliatoriu să răspundem cumva la alte două întrebări. De ce atunci când, în urmă cu câteva zile, s-a negociat algoritmul împărţirii puterii, PSD nu a insistat pentru a obţine postul de secretar general, oferind la schimb altceva? Şi a doua întrebare este: dacă algoritmul nu se schimbă, cum se face că un alt reprezentant PNL, admiţând că PNL îşi schimbă opţiunea, va proceda altfel de cum ar proceda Abrudean? De fapt nu sunt întrebări care nu pot primi pe moment un răspuns. Sunt doar enigme.

La fel cum o enigmă rămâne şi faptul că, exceptându-l pe Abrudean, Marcel Ciolacu a înghiţit cu undiţă cu tot, fără a ridica măcar dintr-o sprânceană, rând pe rând, toate ofertele PNL pentru Executiv, unele extrem de discutabile, iar altele de-a dreptul jalnice.