Euro continuă să facă paşi mari pe drumul către irelevanţă

Ponderea plăţilor internaţionale în euro în cadrul sistemului SWIFT a atins un nou minim istoric în martie 2024, de 21,9%, după o scădere de la 23,3% în luna precedentă (vezi graficul)

La mijlocul anului trecut, Bloomberg scria că ponderea dolarului american a ajuns la un nou record în ceea ce priveşte decontarea plăţilor internaţionale, de 46,5% în iulie 2023. Luna următoare ponderea a urcat până la un nou record, de 48%. În martie 2024, ponderea tranzacţiilor în dolari a crescut până la 47,4%, de la 46,6%, şi se menţine în apropierea maximului istoric. În timp ce ponderea tranzacţiilor în euro scade accelerat la nivel global, ponderea tranzacţiilor în yuani creşte încet şi se apropie de 5%.

Acesta este contextul în care preşedintele Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, a găsit de cuviinţă să declare că deciziile de politică monetară, mai precis reducerea dobânzilor, depind doar de datele macroeconomice din zona euro şi nu de politica Federal Reserve.

Doar câteva zile au trecut de la declaraţiile preşedintelui BCE până la apariţia unor declaraţii, la fel de oficiale, cu privire la "independenţa" faţă de deciziile băncii centrale americane.

Robert Holzmann, guvernatorul Băncii Naţionale a Austriei şi membru în Consiliul Guvernatorilor de la BCE, a declarat că marja de manevră a BCE este limitată, dacă tendinţele inflaţioniste din SUA vor forţa Federal Reserve să amâne reducerea dobânzilor, conform unei ştiri Bloomberg.

"Dacă Fed-ul nu va reduce deloc ratele în acest an, ezit să-mi imaginez că noi vom reduce de trei sau patru ori", a declarat Holzmann.

Cu alte cuvinte, nici nu se pune problema "independenţei" BCE, care este promovată doar pentru a crea măcar iluzia unui oarecare control al BCE asupra mersului evenimentelor.

Un alt membru al Consiliului Guvernatorilor, Bostjan Vasle, guvernatorul Băncii Naţionale a Sloveniei, a declarat că "existe limite în privinţa divergenţei dintre BCE şi Fed", chiar şi pe fondul unor condiţii economice diferite.

În opinia sa, "există o probabilitate semnificativă ca factorii care stau la baza unei inflaţii mai mari sau mai persistente în SUA să devină vizibili şi în alte părţi ale lumii, inclusiv în zona euro". În plus, există şi "o mulţime de fluxuri comerciale şi financiare între Europa şi SUA", după cum a mai declarat Bostjan Vasle pentru Bloomberg.

Iar aceste fluxuri comerciale vor amplifica presiunile inflaţioniste la nivelul zonei euro, generate de o depreciere a euro faţă de dolarul american, mai ales când tensiunile geopolitice vor determina creşterea preţurilor hidrocarburilor şi a materiilor prime de bază. Toate aceste creşteri implică o majorare semnificativă a costurilor pentru "tranziţia verde" promovată iresponsabil de autorităţile europene şi, implicit, a suferinţei europenilor.

Iluzia independenţei BCE a fost revelată şi de o declaraţie recentă a lui John Williams, preşedintele Federal Reserve Bank of New York, cea mai importantă bancă din cadrul sistemului Federal Reserve, conform căreia "dacă datele ne spun că am avea nevoie de rate ale dobânzii mai mari pentru a ne atinge obiectivele, atunci, în mod evident, am dori să facem acest lucru". Reacţia pieţelor a fost aproape instantanee, iar dobânzile pe termen scurt pentru titlurile de stat americane au înregistrat o creştere semnificativă.

De parcă moneda unică nu ar avea destule probleme, existenţa ei este ameninţată şi de perspectiva confiscării activelor financiare ale Rusiei. Preşedintele BCE a avertizat recent că orice acţiune în acest sens va submina ordinea internaţională, după cum scrie Financial Times.

Pe fondul reuniunilor de primăvară ale Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi Grupului Băncii Mondiale (BM), la Washington a avut loc şi o întâlnire a miniştrilor de finanţe şi guvernatorilor băncilor centrale din G7, unde Christine Lagarde a subliniat că trecerea de la îngheţarea activelor la confiscarea lor ar reprezenta "încălcarea ordinii internaţionale pe care doriţi să o protejaţi, pe care aţi dori ca Rusia să o respecte".

Opoziţia BCE faţă de confiscarea activelor financiare ale Rusiei este motivată, pur şi simplu, de dorinţa de autoconservare, în condiţiile în care o astfel de decizie ar reprezenta lovitura de graţie pentru euro.

Ulterior a apărut un comunicat de presă în care se arată că "ţările G7 vor menţine activele ruseşti îngheţate până când vor obţine plata din partea Moscovei pentru daunele provocate Ucrainei în timpul operaţiunii militare".

Semnalele transmise de unii oficiali ai BCE referitoare la o posibilă reducere a dobânzilor l-au determinat pe economistul spaniol Daniel Lacalle să se întrebe dacă mai contează obiectivul stabilităţii preţurilor, în condiţiile în care datele de la Eurostat arată inflaţie de peste 3% în 11 dintre cele 20 de ţări membre ale zonei euro.

Din păcate, stabilitatea preţurilor din zona euro este acum o "victimă colaterală" care nu mai contează absolut deloc. Poate că aşa-numitele autorităţi europene ar trebui să caute acum frenetic o soluţie pentru a preveni transformarea euro într-o armă de distrugere în masă pentru Europa, nu doar pentru zona euro sau pentru Uniunea Europeană.