Europa, hipnotizată către economia de război

În urmă cu treizeci şi doi de ani, germanii au doborât cu entuziasm zidul Berlinului. Acum, capturaţi de elite globale anglo-saxone viclene, germanii îi ajută pe alţi "idioţi utili" europeni să ridice un zid mult mai înalt şi mai gros pentru a se separa de Rusia, conducându-i într-o economie de război. Dar, după cum a avertizat prim-ministrul ungar Viktor Orban... "abordarea a eşuat în mod clar - sancţiunile s-au eşuat - iar maşina noastră are acum 4 cauciucuri sparte"...

Întrebare: vehiculele nu poartă mai mult de 2 anvelope de rezervă pe ele, nu-i aşa? Aşadar, o modalitate rapidă şi inocentă de a explica o astfel de inimaginabilă greşeală de calcul europeană este să presupunem că cei din conducerea UE sunt cufundaţi într-o transă hipnotică profundă şi urmează orbeşte instrucţiunile SUA-Marea Britanie în conformitate cu politicile de război Stoltenberg-Johnson.

• Neaprovizionare sinucigaşă

Liniile de aprovizionare care până în 2022 au legat cu succes Europa şi Rusia au avut nevoie de decenii de muncă foarte grea pentru a se dezvolta. Acest lucru înseamnă acum că aproape toate aceste contracte supra-abundente nu au în mod necesar un substitut eficient, deoarece (a) niciun alt furnizor nu are o calitate atât de înaltă la preţ scăzut plus zeci de ani de verificare şi experienţă dovedită + (b) distanţa scurtă de transport de marfă de neînlocuit şi timpul de livrare din Rusia apropiată. Deci, prin definiţie, ambele (a) + (b) înseamnă că astăzi nu ar putea fi găsite linii de alimentare echivalente, indiferent cât de mult ar încerca Europa, pur şi simplu pentru că ar fi fie prea puţin timp să le formeze, fie prea departe... şi întotdeauna prea greu şi prea scump. Deci vor fi luate scurtături şi colţurile rotunjite... Am fost acolo, am făcut asta, am luat tricoul. Totuşi, impactul celor de mai sus nu poate fi exagerat, deoarece liniile de aprovizionare euro-ruse, acum rupte, au fost esenţiale pentru strategia Just-In-Time, pe care Europa şi pieţele mondiale o necesită încă şi nu pot aştepta ani de zile pentru a se dezvolta şi rezolva. Logistica de bază: experienţa şi performanţa dovedite cu un preţ excelent plus livrare rapidă din surse din apropiere nu pot fi înlocuite suficient de repede sau, eventual, niciodată. În mod intenţionat, cei mai mari duşmani ai Europei nu ar fi putut să-şi facă un rău mai rău decât ceea ce o Europă hipnotizată de către SUA şi Marea Britanie (ce altceva?) îşi face singură.

Aşadar, sancţiunile UE taie accesul acum la zeci de produse ruseşti esenţiale şi foarte variate, fără de care Europa aşa cum o ştim noi va înceta să mai existe. Aceasta implică produse alimentare, minerale de orice fel, energie din petrol şi gaze şi cărbune şi produse rafinate ale acestora etc., etc., plus tehnologii şi produse cheie de la motoarele de rachete spaţiale la combustibili nucleari.

Chiar şi Roscosmos a anunţat că Rusia se va retrage din proiectul Staţiei Spaţiale Internaţionale (ISS) cu Occidentul după 2024, în timp ce până atunci va avea o staţie orbitală proprie. În orice caz, noile probleme ale vânzătorilor europeni pentru sute de produse includ fiecare aspect al vânzărilor şi achiziţiilor, aprovizionare şi logistică, negocieri, preţuri, condiţii contractuale, plată, proceduri bancare, eşantionare şi testare, coordonarea căii de livrare, transport suplimentar, drumuri, nave şi căi navigabile interioare pentru oprirea livrării conductelor, soluţii din mers pentru probleme noi, căi ferate, şantiere de încărcare şi descărcare, porturi, alinierea proceselor şi modernizarea, sincronizarea, programarea, construirea şi adaptarea infrastructurii cheie, asigurări, garanţii, chestiuni administrative noi, stocare tampon, verificarea furnizorilor, conformitatea cu reglementările multiple etc., etc. Aşadar, cele mai eficiente şi rapide rute comerciale euro-ruse s-au transformat astăzi în coşmaruri logistice şi de management. Europa, acum şi pentru viitorul apropiat, - în cele mai multe circumstanţe nefavorabile - trebuie să îşi asume riscuri neaşteptate pentru a reface toată munca grea în grabă şi pentru fiecare produs rusesc interzis, nu doar cărbunele, petrolul şi gazele naturale. Şi nu este nici un proces "plug & play". Dureaza. O mulţime de modificări trebuie făcute chiar şi după găsirea unui furnizor de încredere. Este costisitor, greoi şi predispus la proiectarea fluajului şi oboselii. Toate complet inutile şi haotice.

Nicio ţară din UE nu este nici pe departe pregătită pentru oricare dintre cele de mai sus, cu atât mai puţin toată Europa în acelaşi timp, cu acelaşi termen limită. Mai mult, o Germanie afectată ar însemna o Europă foarte diferită, ceva ce în această etapă târzie nu poate fi evitată chiar dacă germanii ar fi vrut să-şi ude picioarele în grabă. Jim Rickards spune acum că "Aproape tot ce ai auzit despre războiul din Ucraina de la presa americană în cursul lunilor martie, aprilie şi mai a fost o minciună". Mai mult, ştirile occidentale referitoare la impactul războiului din Ucraina conţineau foarte puţine adevăruri care pot deruta la fel de mult. Potrivit lui Rickards "Economiile SUA şi ale UE sunt în recesiune sau foarte aproape de aceasta. Inflaţia este scăpată de sub control în Occident, iar penuria de mărfuri va duce rapid la penurie de alimente şi la mai multe rafturi goale în supermarketuri... deoarece sancţiunile economice s-au întors împotriva europenilor". Şi acum sindicatele adaugă paie pe foc ştiind pe deplin că au pârghia de a agrava inflaţia, care este cel mai fierbinte subiect politic în zilele noastre. Aşa că acum cer condiţii de muncă mai bune "cu proteste care apar în toate punctele din lanţul global de aprovizionare, inclusiv căile ferate, camioanele, depozitele şi porturile...". În orice caz, astăzi, Rusia preia controlul deplin şi probabil va păstra pentru sine ceea ce până în 2022 au fost cele mai bune atuuri ale Ucrainei. Aceasta include nucleul său industrial, resursele sale naturale extrem de mari şi specializate, un pământ foarte fertil care aminteşte de Pampasul argentinian şi toate porturile şi râurile majore, păstrând teritoriul rusesc nevătămat.

Nu e de mirare că prim-ministrul ungar, Viktor Orban, vrea să "iasă" din actuala non-strategie europeană, în ciuda faptului că Euroclear realizează profituri de zeci de milioane din conturile bancare ruseşti confiscate.

• Adăugaţi un Rin scăzut...

Râul Rin afectează direct comerţul şi logistica industrială a mai multor ţări europene cheie şi anume Austria, Elveţia, Germania, Franţa şi Ţările de Jos, în timp ce afectează indirect multe altele sau, în unele cazuri, toate celelalte. În special, sistemul german de transport intern extrem de important - şi, prin urmare, întreaga sa reţea de lanţuri de aprovizionare - depind de nivelurile normale ale apelor râului Rin. Pentru că nu este doar o chestiune de a găsi calitatea, cantitatea şi preţurile potrivite pentru orice produs, ci este la fel de important să îl primiţi Just-In-Time la destinaţii de proces, cum ar fi rafinăriile sau centralele electrice, aşa cum este explicat mai târziu. Simultan, toţi actorii europeni concurează între ei, cu muşcături şi zgârieturi, luptă pentru a găsi, contracta şi reţine exact aceleaşi resurse pentru a rezolva aceleaşi probleme neaşteptate dintr-o dată şi până la aceeaşi dată. Şi nu este vorba doar de cărbune sau petrol sau gaze naturale - şi multe alte materii prime în sine - ci şi pentru mijloacele necesare pentru a le transporta, livra şi procesa pe toate.

Deci toată lumea din Europa ar trebui acum să modifice aceleaşi lucruri în acelaşi timp cu aceleaşi resurse până la aceeaşi dată. De exemplu, căutăm prima resursă - şi cu siguranţă proastă -, şi anume flote de camioane de orice dimensiune şi tip şi cantităţi uriaşe de şoferi certificaţi de UE. Acest trafic suplimentar de camioane grele ar necesita modernizarea drumurilor şi construirea altora noi. De asemenea, diferitele procese necesare pentru aceste diferite mărfuri necesită modificări aduse la rafinării, centrale electrice, uzinele petrochimice etc., etc., etc. În plus, nu existau planuri în acest sens, nici pentru resursele umane tehnice abundent necesare şi/sau personalul de management verificat. Din punct de vedere managerial, aceasta nu este o contingenţă. Este o revoluţie complet neaşteptată la nivel european, cu un interval de timp teribil de solicitant şi eşecuri critice ca rezultat, cel mai probabil.

Aceasta implică articole din amonte din lanţul valoric strategic, cu consumatorii captivi ai UE care ajung în cascadă în mai multe eşecuri ale lanţului de aprovizionare din cauza lipsei de gaze naturale, pământuri rare, gaze inerte, potasiu, sulf, uraniu, paladiu, vanadiu, cobalt, cocs, titan, nichel, litiu, materiale plastice, sticlă, ceramică, produse farmaceutice, nave, cerneluri, avioane, polimeri, gaze medicale şi industriale, inele şi membrane de etanşare, transmisie de putere, uleiuri de transformare şi lubrifiere, gaz neon pentru gravarea microcipurilor etc., etc. Mii de oameni vor fi solicitaţi pentru a executa toate aceste proiecte, cu fişe de post care nu au fost încă definite, care urmează să fie intervievaţi, angajaţi, instruiţi, echipe formate, desfăşurate etc. Mulţi bătrâni vor fi chemaţi înapoi de la pensie.

Din multe motive întemeiate - de cele mai multe ori evidente - drumurile şi camioanele de multe ori nu pot concura cu transportul maritim sau pe căi navigabile interne, fie prin volumele expediate, fie prin cerinţele de livrare la destinaţia finală. În plus, liniile de aprovizionare şi sistemele de producţie sunt deja configurate într-un anumit mod şi orice modificare introdusă în logistica anterioară este complet neprevăzută. De exemplu, instalaţiile de depozitare cu încărcătură mare şi instalaţiile de procesare cu consum ridicat, rafinăriile, centralele electrice şi altele asemenea sunt amplasate convenabil pentru accesul navelor, al conductelor sau al căilor ferate, nu al camioanelor. Aşadar, acum că toată lumea caută soluţii extrem de greu de găsit, produsele UE vor necesita costuri de transport mai mari, de exemplu, fiind nevoite să înlocuiască minereurile de sinterizare cu concentrate sau peleţi şi este puţin probabil ca costurile mai mari să fie absorbite de piaţă în condiţiile actuale de scădere a cererii. Aşadar, marjele de profit vor deveni şi mai înguste - sau negative - aşa cum sunt deja sub presiunea puternică a preţurilor ridicate la energie şi a costurilor forţei de muncă într-un cerc vicios inflaţionist. Mai devreme sau mai târziu, acest lucru duce fie la o inflaţie foarte mare, fie la recesiune... sau chiar la criză. De asemenea, o problemă alimentară mare a apărut ca o consecinţă a sancţiunilor UE, care implică produse finale şi rezultate intermediare, cum ar fi îngrăşămintele, care, la rândul lor, afectează randamentele agricole.

• Hrană hipnotizată

Sancţiunile UE au împiedicat operaţiunile cu cereale ruseşti, inclusiv asigurarea şi admiterea navelor ruseşti în porturi străine şi intrarea navelor străine în porturile ruseşti. Rusia nu poate rezolva asta şi nici nu poate contribui la rezolvarea acestei probleme în niciun fel. Doar UE poate rezolva această problemă. Ceea ce poate şi va face Rusia este să-şi dezvolte economia, bazându-se pe parteneri de încredere, în loc de ţările occidentale care nu vor sau nu pot să respecte termenii comerciali conveniţi. Fără gaz (rusesc) - fără îngrăşăminte, mai puţin gaz (rusesc) - fără îngrăşăminte pentru toată lumea, inclusiv economiile din Lumea a Treia. Preţurile mai mari ale petrolului - sau lipsa petrolului - înseamnă produse rafinate mai scumpe, cum ar fi motorina, necesare pentru cultivarea produselor alimentare. Din cauza penuriei de gaze ruseşti, BASF a redus producţia de amoniac, care este o componentă esenţială pentru îngrăşăminte.

• Energie hipnotizată

Până în ianuarie 2022, cărbunele (cărbunele "maro", cel mai murdar dintre toate) era responsabil doar pentru 33% din generarea de energie în Germania... dar acum nu mai este. Să nu mai vorbim de cazul petrolului şi gazelor cu livrare ultra simplificată din uşă în uşă de produse excelente şi ieftine prin conducte rapide şi curate. Cazul cărbunelui, acum extrem de necesar, este probabil cel mai rău dintre toate, deoarece eliminarea sa completă a fost planificată pentru 2030, dar acum a revenit complet cu centralele electrice pe cărbune scoase din funcţiune, cel mai probabil revenind ca energie de primă linie a Germaniei. Mai puţin gaz natural rusesc înseamnă mai puţină încălzire, mai puţină apă caldă, mai puţină energie şi mai puţin îngrăşământ, printre alte lucruri importante. Şi UE nu poate tipări gaze naturale sau ruble.

"În ciuda sancţiunilor agresive occidentale,Rusia a fost foarte restrânsă în ceea ce priveşte contramăsurile. Aşadar, după ce a spus cu voce tare că UE nu vrea nimic de-a face cu energia rusească sau cu conductele ruseşti, UE nu ar trebui să fie supărată dacă Rusia s-a săturat să muncească să nu le dea ceea ce au cerut, un divorţ economic. Problema este că Europa este acum supărată că obţine ceea ce şi-a dorit." - Yves Smith - "Capitalism gol".

La o conferinţă de presă recentă, preşedintele rus, Vladimir Putin, a explicat că problema securităţii energetice a UE nu este cu siguranţă Rusia şi nici Gazprom. Foarte simplu spus: cu ierni lungi, soare mai puţin, vânturi slabe şi bănci din UE care nu vor finanţa investiţiile în combustibili fosili, plus companii de asigurări care nu le asigură şi guverne locale care nu alocă terenuri pentru noi proiecte, nu se vor construi conducte noi... în timp ce cererea continuă să crească. Apoi, din motive politice, guvernul ucrainean închide o staţie de conducte. Apoi, problema Siemens-Canada, deoarece, prin contract, turbinele necesită întreţinere şi reparaţii regulate. În concluzie, UE a oprit - pe cont propriu - două rute de conducte ruseşti, deoarece Ucraina şi Polonia au întrerupt efectiv conducta Yamal-Europa. Ucraina în mod deliberat, Polonia prin refuzul de a plăti în cadrul noului gaz pentru schema de ruble.

UE a sancţionat, de asemenea, o turbină, fără a pune în funcţiune North Stream 2, legând astfel complet mâinile Gazprom. În plus, documentaţia pe care Gazprom a primit-o de la Canada şi Siemens nu a răspuns la întrebările privind scutirea de sancţiuni pentru turbine. De asemenea, Gazprom nu poate folosi pe deplin o altă rută, deoarece Ucraina respinge cererile sale de tranzit. În concluzie, Europa nu are o strategie. Adăugaţi la asta şi închiderea centralelor nucleare. Şi, după cum a spus ministrul de externe Serghei Lavrov, Rusiei nu-i mai pasă să se relaţioneze cu Europa - sau cu Occidentul în general - deoarece nu este "capabilă de respectarea unui acord".

De parcă toate cele de mai sus nu ar fi fost suficiente, mulţi membri UE trebuie acum să implementeze re-conversia de la gaze naturale la cărbune poluant. Această "soluţie" de întoarcere la cărbune este (a) foarte murdară şi împotriva Planului Verde al Europei plus alte angajamente şi reglementări climatice, (b) ultra-costisitoare, (c) o tulburare industrială, logistică şi socială majoră care nu va fi rezolvată până la iarna care va bate curând la uşile europene şi probabil nici măcar pentru iarna viitoare 2023-2024. Acest set separat - dar care se suprapun - de proiecte majore de întoarcere la cărbune a "casei de nebuni" implică, de asemenea, riscuri logistice enorme şi modificări majore, licitaţii, ofertanţi, supraveghere a contractelor, certificare, punere în funcţiune etc., etc., etc. Nimeni implicat nu este pregătit, nici autorităţile de reglementare, nici vânzătorii, nici consultanţii sau firmele de inginerie, nici utilizatorii finali, nici gospodăriile, nici sindicatele, nici industria în general.

• Energie regenerabilă hipnotizată

Energiile regenerabile au diverse probleme serioase, inclusiv limitările variabile de generare a energiei. De exemplu, în anotimpurile fără vânt sau cu expunere solară redusă, de care Europa suferă astăzi. Energiile regenerabile au, de asemenea, o optică foarte slabă, plus un impact asupra vieţii păsărilor cu consecinţe inevitabile şi nedorite. Şi, deşi sunt mai multe de spus, să încheiem cu problema importantă de dezafectare, având în vedere durata lor de viaţă destul de scurtă. În plus, pentru a vedea lumina zilei, fabricarea de surse regenerabile necesită o mulţime uriaşă de gaze naturale, petrol, cărbune, minerale şi mărfuri, toate acestea neapărat provenite din Rusia, nu altundeva. Cu excepţia cazului în care problema ar fi agravată şi agravată intenţionat, ceva destul de la modă astăzi în Europa. De exemplu, fabricarea turbinelor eoliene necesită mii de tone de nichel şi minerale din pământuri rare. De asemenea, orice astfel de structuri mari şi componente ale acestora urmează să fie transportate către destinaţii temporare şi finale - şi ridicate - cu echipamente ruseşti alimentate cu combustibili fosili. Acest lucru este, de asemenea, necesar pentru întreţinerea regulată a echipamentelor şi, inevitabil, pentru demontarea acestora la "sfârţitul vieţii". Energia solară fotovoltaică necesită cantităţi uriaşe de argint, proces care consumă şi combustibili fosili în cantităţi enorme, inclusiv fabricarea echipamentului minier necesar. În plus, de îndată ce sursele regenerabile în cantităţi mari sunt adăugate la orice reţea electrică, costurile cresc - nu scad - deoarece acestea trebuie să fie sprijinite de centrale termice pe combustibili fosili care astăzi ar trebui să funcţioneze şi cu combustibili din Rusia. Vă rog să înţelegeţi şi să acceptaţi că, cu cât sunt adăugate mai multe surse regenerabile, cu atât este nevoie de mai mult gaz natural. Oamenii nu acceptă întreruperile temporare de curent, cu atât mai puţin întreruperile de curent totale, aşa că măsurile de siguranţă pentru combustibili fosili sunt obligatorii. Cu tehnologiile existente actuale, promovarea expansiunii surselor regenerabile pe deplin contraproductive şi subvenţionate, aşa cum a făcut şi continuă să facă Germania, este nesăbuită.

• Concluzii

Rachel Marsden de la RT a rezumat problema foarte precis, astfel: "Conflictul din Ucraina riscă să creeze coşmarul suprem pentru elitele occidentale: un grup alternativ de aliaţi asupra căruia Occidentul nu are control, dar cu capacitatea de a oferi oportunităţi competitive cu ce oferă propriile lor guverne sau ţări... Elitele occidentale se aruncă în Ucraina pentru a salva ordinea mondială care le protejează propriile interese egoiste, crezând că aceasta este modalitatea de a preveni apariţia unei opţiuni paralele. Este la fel de simplu şi nu le pasă dacă cetăţeanul obişnuit este cel care trebuie să plătească preţul".

Prin interzicerea produselor ruseşti, UE va aduce în genunchi matricea europeană de aprovizionare, ceea ce deja a ieşit la iveală şi pentru europeanul obişnuit, care arealizat că - în cel mai bun caz şi dacă nu este coruptă - clasa lor politică este doar o grămadă de prosti ignoranti. Cu aceste "sancţiuni ruseşti", politicienii UE au pregătit în mod inutil Europa pentru sute de proiecte transfrontaliere, gigantice, care se suprapun, imposibil de îndeplinit simultan, cu o secvenţiere absurdă şi o coordonare a programării, plus limitări imperatorii de timp şi termene limită, cu nenumărate inginerii şi logistică foarte riscantă, foarte solicitantă, plus aspecte copleşitoare juridice, politice şi de mediu. În consecinţă, această gestionare proastă, într-un deceniu decisiv, pune pe deplin în pericol întreaga economie a UE, cu durerea suplimentară evidentă de a face posibile modificări neperformante în grabă şi prost concepute peste tot.

În plus, Europa va cheltui o avere pe care nu şi-o poate permite, în timp ce va desfăşura probabil proiecte de reconversie completă care vor eşua în curând şi vor avea probleme, ajungând să aibă multe facilităţi pe jumătate terminate care nu vor fi gata la timp sau poate chiar niciodată.

Strategia UE în ceea ce priveşte sancţiunile ruseşti şi înarmarea Ucrainei a eşuat lamentabil, deoarece europenilor le este necruţător ruşine de liderii UE care îi înşală în mod dispreţuitor pe ei şi pe toţi ceilalţi, printre altele, prin nerespectarea Acordurilor de la Minsk. Ucraina nu se poate apropia niciodată de victorie în acest război. Corupţia este răspândită peste tot şi cu cât Ucraina primeşte mai multe arme de la Occident, cu atât războiul lor va dura mai mult şi teritoriul pe care îl va pierde Ucraina va fi mai mare.