EUROSTAT:  Danemarca, România şi Estonia au înregistrat în luna mai cea mai mare creştere a preţurilor producţiei industriale

Preţurile produselor care ies pe porţile fabricilor au urcat în mai cu 36,3% în zona euro şi cu 36,4% în Uniunea Europeană, comparativ cu perioada similară din 2021, iar Danemarca, România şi Estonia sunt statele membre UE în care s-a înregistrat cea mai mare creştere, arată datele publicate astăzi de Oficiul European de Statistică (Eurostat), informează Agerpres.

În mai, comparativ cu perioada similară din 2021, preţurile producţiei industriale au crescut în toate statele membre UE, cel mai semnificativ avans fiind în Danemarca (59,8%), România (59,2%) şi Estonia (53,1%).

Eurostat precizează că în luna mai, comparativ cu perioada similară din 2021, preţurile producţiei industriale în UE au fost influenţate în special de un avans de 92,9% al preţurilor la energie, urmate de o creştere 25,4% a preţurilor bunurilor intermediare, de 13,2% pentru preţurile la bunurile de folosinţă imediată, de 9,7% pentru bunuri de folosinţă îndelungată şi de 7,8% pentru bunuri de capital.

Preţurile produselor care ies pe porţile fabricilor au urcat în mai cu 0,7% în zona euro şi cu 0,8% în Uniunea Europeană, comparativ cu luna precedentă. În aprilie, s-a înregistrat un avans de 1,2% în zona euro şi de 1,3% în UE.

Cele mai mari creşteri în mai, comparativ cu luna precedentă, s-au înregistrat în Finlanda (5,5%), Estonia (5,4%) şi Lituania (4,9%), singurele scăderi fiind în Irlanda (minus 19,4%), Slovacia (minus 4,4%), Ţările de Jos (minus 0,8%), Bulgaria şi Franţa (ambele cu minus 0,1%). România a raportat în mai un avans de 3,1%, după o expansiune de 3,3% în aprilie.

În UE, preţurile producţiei industriale s-au majorat în mai, comparativ cu luna precedentă, cu 1,7% în cazul bunurilor intermediare, cu 1,4% în cazul bunurilor intermediare, cu 0,8% în cazul bunurilor de folosinţă îndelungată, cu 0,6% în cazul bunurilor de capital şi cu 0,1% în sectorul energiei.

Modificarea preţurilor la porţile fabricilor este transmisă de obicei pe seama consumatorilor finali şi de aceea poate fi un indicator al evoluţiei inflaţiei pe care Banca Centrală Europeană o vizează prin politica sa monetară.