English(urmare din nr. trecut)
În acelaşi timp, suprapunerea monopolurilor economice cu monopolul politic al PSD duce la consolidarea unei structuri oligarhice extrem de periculoase şi de costisitoare, ostile modernizării economice şi integrării europene.
Nu întîmplător, organismele de supraveghere a mediului concurenţial sînt neputincioase şi aservite politic. În acest sens, Guvernul a ignorat constant, în ultimii trei ani, dispoziţiile Acordului de Asociere din 1993, reglementînd prin ordonanţe de urgenţă un număr mare de ajutoare de stat, acordînd numeroase amînări, scutiri de la plata impozitelor şi taxelor sau ştergerea penalităţilor aferente acestora pentru marii datornici. Guvernul a împovărat financiar sistemul utilităţilor publice şi a redus, astfel, şansele de privatizare a acestora. În ciuda numeroaselor abuzuri ale adminis-traţiei, a numărului mare de ajutoare de stat şi scutiri fiscale pentru marii datornici, Consiliul Concurenţei nu a contestat nici măcar o singură dată această politică făţiş anticoncurenţială şi antieuropeană.
Partidul de guvernămînt s-a substituit pieţei, devenind principalul mecanism de colectare şi realocare a resurselor, fie că e vorba de resurse financiare publice, de oportunităţi, de poziţii privilegiate la licitaţii, contingente, contracte de parteneriat public-privat, investiţii în infrastructură ş.a.m.d. Acest sistem de alocare centralizată a resurselor funcţionează în dauna mecanismelor pieţei libere, favorizînd adesea firme care nu au performanţă şi nu au un comportament fiscal corect, ducînd la irosire de bani şi la excluderea de pe piaţă a întreprinzătorilor eficienţi şi onorabili.
Pieţele financiare sînt subdezvoltate iar principala expresie a democraţiei economice, care este piaţa de capital, este complet ignorată de guvernarea PSD. O simplă comparaţie a evoluţiei bursiere între anii 2000 şi 2003 arată o dezvoltare lentă a acestei pieţe, în comparaţie cu alte ţări din Europa Centrală şi de Est. Practic, numărul de firme listate la bursă nu a crescut în această perioadă. În ceea ce priveşte volumul tranzacţiilor, piaţa românească de capital se află mult în urma instituţiilor similare ale ţărilor din vecinătate. Volumul de tranzacţii medii zilnice al Bursei de Valori Bucureşti este de cel puţin zece ori mai mic decît al instituţiilor similare din Polonia, Ungaria sau Cehia şi de circa 50 de ori mai mic decît al burselor din Istanbul ori Atena. Doar două firme (!) au utilizat piaţa românească de capital pentru a-şi finanţa investiţiile. Instrumentele bursiere nu au fost diversificate, iar Guvernul a folosit o singură dată bursa pentru derularea procesului de privatizare.
Creditul neguvernamental, ca pondere în PIB, este printre cele mai mici din Europa (16%) iar creşterea sa din ultima perioadă este spectaculoasă nu datorită dimensiunii sale, ci exclusiv datorită faptului că nivelul de plecare este atît de scăzut.
Riscul investiţional este major. Ultimii trei ani au agravat o serie întreagă de riscuri pentru întreprinzătorul român, riscuri de natură politică, administrativă, legislativă, valutară, comercială (de neplată) etc. Aceasta a determinat Comisia Europeană să menţioneze, în Raportul de ţară elaborat în noiembrie 2003, faptul că, cităm: "riscurile macroeconomice au crescut în ultimul timp".
Proceduri esenţiale în domeniul reformei întreprinderii, cu precădere cele care privesc înfiinţarea de societăţi comerciale dar şi cele privind falimentul, sînt deosebit de greoaie. Nu întîmplător cele mai mari restanţe legislative ale Guvernului PSD privesc tocmai mecanismele pieţei: legislaţia concurenţei, legislaţia ajutoarelor de stat şi cea a falimentului.
(va urma)
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
