Falimentul suveran revine pe tapet

• Gheorghe Piperea: "Mecanismul de restructurare a datoriilor suverane nu ar trebui administrat de FMI"

Mai mulţi observatori internaţionali solicită reluarea discuţiilor cu privire la crearea unui regim de faliment al statelor, care să fie recunos­cut la nivel internaţional, arată asociaţia Insol Europe, care citează un articol din Financial Times. Acesta ar urma să ofere protecţie statelor care nu îşi pot onora plăţile către creditori, fa­cili­tân­du-le, astfel, revenirea economică.

Problemele cu care se confruntă, în prezent, Argentina, care a fost obligată, de către un tribunal american, să plătească 1,3 miliarde dolari către fondurile de hedging care au refuzat să participe la restructurarea datoriilor ţării, după intrarea acesteia în incapacitate de plată, în anul 2001, au determinat mai mulţi avocaţi, manageri de fonduri de investiţii şi foşti oficiali să facă apel pentru repunerea în discuţie a Mecanismului de Restructurare a Datoriilor Suverane (MRDS), pe care Fondul Monetar Internaţional (FMI) l-a propus în urmă cu 11 ani şi pe care ar fi urmat să îl administreze, dacă acesta ar fi fost creat. Acesta a fost abandonat, atunci, în urma opoziţiei din partea Statelor Unite.

Avocatul Gheorghe Piperea consideră că este posibil ca propunerea de creare a MRDS să ia forma unui regulament sau a unei directive la nivel european. Domnia sa este, însă, de părere că administrarea mecanis­mului nu ar trebui să revină FMI, având în vedere că abordarea bazată pe austeritate a acestuia nu a avut, până acum, rezultatele aşteptate.

Paralela între o companie aflată în insolvenţă şi o ţară aflată în dificultăţi similare este posibilă, în condiţiile în care statele au ajuns să acţioneze asemenea unor corporaţii care se împrumută pentru a îşi desfăşura activitatea, oprindu-se, însă, în punctul în care ar putea fi atinsă suveranitatea naţională, ne-a declarat Gheorghe Piperea.

"Există diferenţe importante între drepturile pe care le au acţionarii unei companii şi cele ale cetăţenilor unei ţări, care sunt drepturi fundamentale şi nu pot fi încălcate", ne-a precizat avocatul, care a continuat: "Soluţii în acest sens există, însă nu cred că ele pot veni din partea FMI, care are o reţetă proprie, bazată pe austeritate, ale cărei rezultate le vedem".

Interesul pentru MRDS a revenit pe fondul crizei datoriilor suverane din zona euro, care, potrivit unor analişti, a relevat slăbiciunile actualului mecanism de restructurare a datoriilor statelor. Anne Krueger, fost economist şef al Băncii Mondiale şi fost director adjunct al FMI, responsabilă pentru crearea MRDS, consideră că multe dintre problemele din zona euro ar fi putut fi evitate, dacă ar fi existat un mecanism clar în acest sens.

Crearea MRDS este însă, dificilă, având nevoie de acordul principalilor contributori ai Fondului, în special de cel al SUA, care sunt reticente în a permite unei instituţii internaţionale să nu ţină cont de legile americane în materie de faliment, arată FT.

În aceste condiţii, o variantă aplicabilă la nivelul Uniunii Europene (UE) pare a fi mai uşor de realizat, decât una cu aplicare globală, datorită caracterului supranaţional al Uniunii. Aceasta, însă, a optat, până acum, pentru o abordare contractuală, dispunând includerea de clauze care facilitează restructurarea pentru toate obligaţiunilor guvernamentale din zonă care vor fi emise.

• Criza datoriilor din zona euro ar putea duce la crearea unui MRDS la nivel european

Continuarea crizei ar putea determina statele membre să ia în calcul un mecanism de restructurare a datoriilor ţărilor, consideră unii analişti. Lee Buchheit, partener în cadrul firmei de avocatură Cleary Gottlieb, care a asistat majoritatea guvernelor, inclusiv cele ale Grecie şi Argentinei, în restructurarea datoriilor, este de părere că propunerea ar trebui să fie revizitată. "Am auzit tot mai multe discuţii în Europa despre un fel de mecanism de restructurare a datoriei suverane şi cred că acest caz (n.r. cel al Argentinei) va face ca discuţiile să avanseze", a declarat domnia sa, pentru publicaţia britanică.

Anne Krueger propunea, în 2002, ca MRDS să permită ca deciziile adoptate pe baza votul majorităţii calificate a creditorilor unui stat să devină obligatorii şi pentru creditorii care se opun acestora, care să faciliteze ajungerea la un acord privind palnul de restructurare a datoriei, precum şi să elimine posibilitatea ca, după realizarea restructurării, creditorii care s-au opus să acţioneze statul în judecată. Mecanismul ar fi putut fi completat de unul care să ofere noi sume de bani ţării, cu care aceasta să îşi asigure creditul comercial, precum şi să ramburseze împrumuturile către creditorii prioritari, potrivit documentului publicat atunci. FMI ar fi coordonat eforturile de realizare a acordurilor între debitori şi majoritatea calificată de creditori, în urma amendării articolelor sale.

Tribunalul din New York a decis, în luna noiembrie a anului trecut, că Argentina trebuie să plătes­că 1,3 miliarde dolari către fondurile de hedging care au refuzat restructurarea datoriei, în urma default-ului din 2001. Decizia ridică probabilitatea unei noi intrări în incapacitate de plată a statului sud-american iar, în cazul în care va fi confirmată de instanţa superioară, ar putea răsturna imunitatea statelor suverane în faţa creditorilor, acceptată în jurisprudenţa internaţională de aproape un secol. Decizia fusese confirmată anterior, în octombrie, de către o curte federală de apel, care a retrimis, însă, dosarul judecătorului din prima instanţă pentru a clarifica anumite aspecte, inclusiv datoria Argentinei către grupul de fonduri de hedging, condus de Elliott Associates, care este şi principalul acţionar al Fondului Proprietatea (FP), cu o deţinere de 15,33% din capitalul social.

Argentina a refuzat să res­pecte decizii similare în trecut, calificând fondurile de hedging drept "vulturi", însă noua decizie merge mai departe, judecătorul extinzând responsabilitatea şi către terţi. Astfel, "agenţii Argentinei şi alte persoane care colaborează în mod activ cu părţile ori cu agenţii lor" sunt răspunzători de respectarea deciziei.

Printre aceste părţi se numără banca americană Bank of New York Mellon, administratorul obligaţiunilor restructurare ale Argentinei, care acţionează drept intermediar pentru plăţile ţării către creditori. Astfel, judecătorul a dis­pus ca, atunci când banca va efectua plăţi către creditorii care au restructurat datoria ţării, investitorii care au refuzat restructurarea ar trebui de asemenea să încaseze sumele la care au dreptul, ca urmare a unei clauze care promitea tratament egal pentru toţi creditorii statului latino-american. Deşi instituţia financiară, precum şi creditorii care au acceptat restructurarea au protestat faţă de decizie, iar Rezerva Federală din New York a înaintat o opinie în favoarea Argentinei, instanţa a confirmat că decizia are jurisdicţie în sistemul de plăţi din Statele Unite. Unii experţi consideră că decizia ar putea avea un impact generalizat asupra viitoarelor restructurări ale datoriilor suverane. Decizia cu modificările anunţate urmează să revină la curtea federală de apel, care se poate pronunţa asupra sumei calculate de prima instanţă şi asupra terţilor afectaţi de hotărâre. Cazul ar putea ajunge în final la Curtea Supremă a Statelor Unite.