Gheorghe Falcă: România are oportunitatea de a juca un rol crucial în consolidarea securităţii UE prin valorificarea resurselor sale minerale

Gheorghe Falcă: Această oportunitate, e clar, nu este doar una economică, ci şi una strategică. Pentru noi, înseamnă să devenim indispensabili! Să mă explic.

România deţine resurse minerale semnificative, inclusiv pământuri rare şi alte materii prime critice, esenţiale pentru industriile de apărare şi tehnologie înaltă. În opinia mea, şi nu sunt singurul, exploatarea strategică a acestor resurse poate consolida securitatea Uniunii Europene şi poate reduce dependenţa de furnizori externi, precum China.

Atâta doar că România LIPSEŞTE de pe harta UE privind producţia de materii prime critice!

Conform "Strategiei României pentru resurse minerale neenergetice, orizont 2035", ţara noastră dispune de rezerve importante de pământuri rare şi alte materii prime critice, precum aluminiu, grafit, cobalt, titan, nichel, tungsten, neodim, tantal, molibden, mangan, indiu, galiu, niobiu, cromit şi magnezit.

Aceste elemente sunt esenţiale în producţia de echipamente militare, tehnologii aerospaţiale, electronice şi în industria energetică.

Dacă vrem să construim o Europă puternică şi capabilă să îşi asigure propria securitate, trebuie să ne asigurăm că avem acces la aceste resurse esenţiale. România poate furniza nu doar materia primă, ci şi know-how-ul necesar pentru a crea lanţuri de aprovizionare independente de marile puteri externe continentului. Şi, slavă Domnului, în materie de exploatări miniere încă mai avem expertiză. Încă!...

Un exemplu concret este redeschiderea exploatării de magneziu din judeţul Bihor, anunţată anul trecut. Această iniţiativă vizează reducerea dependenţei Uniunii Europene de importurile de magneziu din China (mereu China, dacă nu e Rusia....), asigurând astfel o sursă internă stabilă pentru industriile europene.

România are, aşadar, un potenţial semnificativ şi dovedit de a deveni un furnizor strategic pentru UE şi NATO, mai ales în contextul vulnerabilităţilor actuale:

⦁China controlează producţia globală de grafit (69%) şi aluminiu (46%), esenţiale pentru avioane de luptă, submarine şi sisteme de rachete.

⦁Rusia este un furnizor major de aluminiu şi titan, ceea ce expune UE la vulnerabilităţi majore în contextul războiului din Ucraina.

⦁Cobaltul este extras în proporţie de 53% din Republica Democrată Congo, unde China deţine majoritatea minelor. Cât despre condiţiile de muncă, presa internaţională vorbeşte, fără reţineri, de forme moderne de sclavagism!

Repet: aceste materii prime critice sunt fundamentale pentru producţia de avioane de luptă, elicoptere, blindate, sisteme de rachete şi nave de luptă. De aceea, UE trebuie să dezvolte o strategie comună de aprovizionare pentru a-şi reduce dependenţa de China şi Rusia, clar, iar România trebuie să acţioneze de urgenţă.

De ce? Pentru că accesul sigur şi sustenabil la materii prime critice este vital pentru capacitatea de apărare a Uniunii Europene. Scurt. Simplu. 

Orice întârziere în exploatarea acestor resurse nu face decât să prelungească dependenţa strategică a Europei faţă de actori care nu împărtăşesc valorile noastre democratice. Şi nu doar că nu le împărtăşesc pe ale noastre, dar şi încearcă să ni le impună pe ale lor!... Iar le ale lor, noi, românii, le-am suferit prea multe decenii. 

Echipamentele militare moderne, sistemele de comunicaţii şi tehnologiile de supraveghere depind de resursele despre care scriu eu aici. Prin valorificarea propriilor rezerve, România poate contribui semnificativ la autonomia strategică a UE şi NATO, asigurând materiale esenţiale pentru producţie.

În iunie 2024, NATO a adoptat un plan strategic pentru securitatea lanţurilor de aprovizionare cu materiale critice, care urmăreşte:

⦁Identificarea materialelor esenţiale pentru capacităţile defensive ale Alianţei.

⦁Creşterea producţiei interne în Europa şi stocarea strategică.

⦁Substituirea şi reciclarea materialelor critice pentru a reduce dependenţa de China.

⦁Colaborarea între industria europeană şi NATO pentru protejarea lanţurilor de aprovizionare.

Acum, România are o oportunitate unică de a deveni un hub esenţial în producţia şi rafinarea unor materii prime critice pentru apărare. Eu cred că prin dezvoltarea unei strategii coerente, ţara noastră poate juca şi trebuie să joace un rol central în securitatea şi rezilienţa industriei europene de resort.

Pentru a valorifica acest potenţial însă, este esenţială elaborarea şi implementarea unei strategii naţionale şi europene de exploatare a resurselor minerale. Aceasta, aşa cum o văd eu, ar trebui să includă:

⦁Investiţii în cercetare şi dezvoltare: Tehnologii moderne de extracţie şi procesare pentru a minimiza impactul asupra mediului.

⦁Parteneriate public-private: Implicarea sectorului privat în explorarea şi exploatarea zăcămintelor.

⦁Dezvoltarea infrastructurii: Asigurarea accesului şi a logisticii necesare în zonele cu potenţial minier.

⦁Cadru legislativ favorabil: Reglementări clare şi stimulente pentru investiţii în sectorul minier.

⦁Un plan de investiţii europene pentru deschiderea şi modernizarea minelor româneşti.

⦁Crearea unui parteneriat european pentru extracţia şi procesarea resurselor din România, sprijinit de NATO şi UE.

În mod evident, nu putem trata acest subiect ca pe o simplă problemă economică. Este o chestiune de securitate naţională şi continentală. Exploatarea responsabilă şi strategică a acestor resurse nu doar că va întări apărarea comună, dar va şi stimula dezvoltarea economică naţională, consolidând poziţia României ca un pilon esenţial în arhitectura de securitate europeană.

Sprijinind direct reducerea dependenţei UE faţă de China şi Rusia, România va deveni un actor strategic în lanţul european de aprovizionare cu materiale critice.

Acum este momentul ca UE şi NATO să susţină dezvoltarea acestor resurse în România, astfel încât Europa să-şi asigure autonomia strategică şi să-şi întărească capacitatea şi forţa. Dar, mai mult decât orice, acum este momentul ca noi să acţionăm, să fim proactivi, să dăm dovadă de iniţiativă şi să ne ocupăm, prin noi înşine înainte de orice, locul de ţară care contează în NATO şi în EU şi nu de spectator!

Cred cu tărie că ar fi bine să facem noi, aici - în România şi în UE -, tot ce am scris mai sus. Nu de alta, dar date fiind anumite... atitudini de peste Atlantic, să nu o facă alţii în locul nostru.