Grabă mare pentru alegerea unui nou Papă

Astăzi va avea loc o primă întâlnire în cadrul căreia se va stabili data Conclavului care îl va alege pe succesorul Papei Benedict al XVI-lea. Anunţul a fost făcut de cardinalul Crescenzio Sepe, arhiepis-cop de Napoli. Lumea catolică îşi doreşte ca succesorul lui Benedict al XVI-lea să fie desemnat cât mai curând pentru ca interimatul asigurat de cardinalul şambelan, italianul Tarcisio Bertone, să fie cât mai scurt. Interesele sunt enorme, presiunile sunt la fel de mari, scurtarea termenului în care se întruneşte conclavul nu face decât să înlăture o parte din speculaţiile care se fac vizavi de jocurile de culise. Este foarte interesant că de această dată printre cei care vor auzi anunţul "Habemus papam" se află inclusiv fostul Papă, care cu siguranţă va fi unul dintre cei mai atenţi observatori ai activităţii urmaşului său în scaunul Vaticanului. Cercul posibililor succesori s-a restrâns, în acest moment, exceptând o mega surpriză, în cursă mai sunt: Angelo Scola - italian, în vârstă de 72 de ani; Gianfranco Ravasi - italian, 71 de ani; Peter Erdo - ungur, 60 de ani; Christoph Schonborn - aus-triac, 68 de ani, Marc Ouellet- canadian, 68 de ani; Sean O'Maley - american, 68 de ani; Peter Turkson - ghanez, 64 de ani; Luis Antonio Ta gle - filipinez, 55 de ani.

Săptămâna trecută, Benedict al XVI-lea a emis un decret care schimbă regulile Conclavului pentru a face posibilă reunirea acestuia mai devreme de cele 15 zile prevăzute de la încheierea pontificatului. "Trebuie să fim uniţi cu toţii în rugăciune şi să alegem în conformitate cu Sfântul Duh, nu cu propriile noastre interese, încrezători că Domnul îl va alege pe cel care va purta această cruce grea", a declarat cardinalul Crescenzio Sepe. Papa a anunţat pe 11 februarie că va renunţat la pontificat din cauza stării de sănătate şi a bătrâneţii. După opt ani de pontificat, Benedict al XVI-lea a încetat să mai fie papă joia trecută , când a intrat în vigoare demisia sa, prima a unui Suveran Pontif în ultimii 700 de ani.

Eventualitatea renunţării la pontificat a fost deja prevăzută de mai mulţi papi din secolul al XX-lea. Ioan Paul al II-lea a prevăzut acest lucru explicit în Constituţia apostolică publicată în februarie 1996. El nu s-a folosit de această prevedere în pofida unei agonii îndelungate. Succesorul său, Joseph Ratzinger, a afirmat într-o carte-interviu, intitulată Luminile Lumii, că un papă "are dreptul şi, potrivit circumstanţelor, datoria de a se retrage" dacă simte că forţele sale "fizice, psihologice şi spirituale" se diminuează. În 2009, el a salutat foarte călduros memoria lui Celestin al V-lea, evocând "pontificatul său scurt şi zbuciumat".

Au fost şi alţi papi care au părăsit funcţia, dar în alte circumstanţe. Astfel, Papa Martin I, arestat apoi exilat în Grecia în 653 de împăratul Bizanţului, ar fi aprobat tacit alegerea, în timpul vieţii sale, a unui alt Papă, Eugen I. Trei secole mai târziu, în 964, Papa Benedict al V-lea a fost destituit de împăratul Otto I şi a acceptat sentinţa, renunţând în acest fel la pontificat. Se ştie că Papa Ioan al XVIII-lea a murit în 1009 la Roma ca simplu călugăr, Papa Silves-tru al III-lea a fost expulzat de rivalul său Benedict al IX-lea în 1405 şi nu s-a mai ocupat de dioceza sa, iar Benedict al IX-lea însuşi va abdica după câteva luni în favoarea Papei Grigore al VI-lea. Celes-tin al V-lea a renunţat la funcţie chiar în anul în care a fost ales, 1294. El a fost sihas-tru până la desemnarea lui ca Papă şi nu s-a simţit pregătit să îşi asume acest rol în Biserică. Născut în 1215, de origine modestă, Pietro del Morrone trăia ca un călugăr benedictin în Abruzzo, în momentul în care 12 cardinali membri ai Conclavului din Perugia au venit la el pentru a-l anunţa că va fi ales în iulie 1924. Alegerea unui necunoscut a pus capăt războiului între guelfi şi ghibelini pentru succcesiunea lui Nicolae al IV-lea, decedat cu doi ani înainte. Pietro del Morrone îşi ia numele de Celestin al V-lea şi transferă curtea la Napoli. Dar noul papă expune foarte rapid motivele care îl împiedică să îşi asume funcţia: simplitatea şi starea sa de sănătate. El abdică la 13 decembrie 1294, în acord cu cardinalii. După Celestin, Papa Grigore al XII-lea va renunţa în timpul Conciliului de la Constance în 1415 şi se va retrage ca simplu cardinal-episcop.