Hidrogenul, în noul model al Sistemului Energetic Naţional

Actualul Sistem Energetic Românesc a fost proiectat în anii `60 plecând de la cerinţele specific: prognoza cererii de energie şi resursele de care se dispunea, realizându-se un system energetic robust, eficient şi sigur cu un mix energetic securitar capabil să asigure riscurile minime din perspectiva continuităţii în alimentare, informează un comunicat remis redacţiei. Modelul 60 al Sistemului Energetic a funcţionat timp de 30 de ani în condiţii optime, fără incidente importante în funcţionare, ulterior Modelul fiind supus numeroaselor acţiuni de FaceLift, până când acesta a atins limita critică a funcţionalităţii pe întreg lanţul producţie-transport-distribuţie.

Potrivit comunicatului, schimbarea mixului cererii, a funcţiei consumului, constrângerile schimbării mixului de producţie, inadaptabilitatea actualelor sisteme de transport şi distribuţie la variabilitatea producţiei şi volatilitatea consumului şi noile cerinţe privind bidirecţionalitatea fluxurilor, cerinţele taxonomiei în societate, creşterea cerinţelor de rezilienţă şi securitate, concomitent cu asigurarea unui nivel de trai ridicat al cetăţenilor impune obligativitatea creerii unui Nou Model al Sistemului Energetic, care să permită să trecem la fel de bine şi următorii 50 de ani.

În acest Nou Model al Sistemului Energetic Naţional, se impune introducerea unor noi forme de energie curată (energia geotermală) şi dezvoltarea unora deja prezente în mixul energetic - energia regenerabilă, energia nucleară (mini şi mari reactoare). Însă un element important este înţelegerea necesităţii unui vector al energiei, care să creeze un echilibru greu de gestionat între varbilitatea surselor şi volatilitatea consumului, iar acest vector poate să fie hidrogenul. Plasarea hidrogenului exclusiv ca şi combustibil, este insuficientă şi pe alocuri chiar prohibit, rolul acestuia fiind mult peste un simplu combustibil.

Fără crearea unui Nou Model al Sistemului Energetic Românesc, diversele încercări de eliminare a unor surse (cum ar fi eliminarea producerii energiei electrice pe bază de cărbune) sau introducere de noi surse şi tehnologii pe scară largă (energia regenerabilă, SMR, hidrogen) este prohibită, se menţionează în comunicat.

Înaintea realizării strategiilor de eficienţă enegetică, de promovare a SMR-urilor, de hydrogen etc., România este obligată să-şi definească Nou Model al Sistemului Energetic Românesc, să definească liniile directoare pe care ulterior diferitele strategii sectoriale să se realizeze. În lipsa acestor linii directorare strategiile chiar şi serios realizate, sunt sortite eşecului.

Modelul economic românesc în Uniunea Europeană, în perspectiva anilor 2040 - 2050 este unul din elementele de bază de la care trebuie să se plece şi care defineşte cererea, profilul şi amplitudinea necesarului de energie, dar determină şi gradul de suportabilitate economică care asigură viabilitatea economiei româneşti, în concordanţă cu nivelul tehnologic la care se tinde.

Modelul social, care se doreşte, potrivit comunicatului, a fi construit în România şi care determină, sistematizarea teritorială şi dezvoltarea căilor şi mijloacelor de transport, submodelele de urbanizare, nivelul de confort şi de trai la care se tinde în România şi care modelează cererea, profilul şi amplitudinea necesarului de energie din economie.

Identificarea cererii de energie, profil şi amplitudine, dar şi a nivelului de suportabilitate economică poate să determine mixul energetic securitar, soluţiile de stocare - interschimbabilitate a combustibilului, tehniciile şi tehnologiile necesare, optimizarea reţelelor pentru diversele forme de energie, în condiţiile unui mix de consum efficient resilient.

Mixul de consum efficient resilient

Un termen care încă nu există în limbajul current, reprezintă o tendinţă care trebuie să se dezvolte în sensul maximizării eficienţei energetice la nivelul consumatorului, concomitent cu dezvoltarea unor surse de autoproducţie a energiei din resursele disponibile şi la îndemâna consumatorului, folosirea unor sisteme de stocare a energiei şi interschimbabilitatea formelor de energie în funcţie de disponibilitate, oportunitate şi cost, adaugă sursa.

Mixul energetic securitar

Greşeala unor termene de eliminare a cărbunelui până în 2030 în lipsa definirii Noului Model al Sistemului Energetic, a contribuit la prindera României în cleştele crizei energetice din acest moment.

Divergenţa pe folosirea cărbunelui, pleacă de la abordarea greşită a acuzaţiilor de poluare care îi sunt ataşate acestuia. Cele mai îngrijorătoare cifre, în cee ace priveşte cărbunele nu sunt cele privind emisiile de CO2, ci cele privind ineficienţa proceselor energetice din România inclusiv în exploatarea resurselor. Să discutăm despre energie regenerabilă, SMR, hydrogen şi alte forme de energie, înaintea discuţiei despre eliminarea ineficienţei majore care exista pe lantul productie-transport-consum si asupra resurselor proprii este o abordare nesustenabilă, se mai arată în comunicat.

Noul Model al Sistemului Energetic Românesc, trebuie să se bazeze pe resursele disponibile ale României, pe eficientizarea proceselor de producţie, transport şi consum, şi pe regândirea tehnologică a proceselor de producţie a energiei (mixului de producţie) şi folosirea noilor tehnologii pentru încălzire, apă caldă, aer condiţionat etc. Consider că probabilitatea realizării în următoarea decadă a acestui Nou Model este redusă şi astfel şi eliminarea cărbunelui până în 2030 este redusă, eventual să se poată realiza doar prin creşterea masivă a aportului de import prin creşterea capacităţii de interconectare pentru necesarul de gaze şi energie electrică, arată sursa. Dar această abordare presupue o scădere semnificativă a gradului de Securitate Energetică a României. Un aspect deloc de dorit mai ales în contextul războiului din zonă.

Tendinţele actuale se reduc la substituirea cărbunelui cu gazele naturale. O abordare mult prea simplistă şi deloc în acord cu schimbările majore care s-au întâmplat în economie, zona socială, în energie etc. Gazele naturale sunt totuşi o resursă epuizabilă, care au randamente economice mai mari în alte sectoare industriale (chimie şi petrochimie) şi care istoric au o variaţie de costuri pe care nu întotdeauna zona energetică le poate asigura profitabilitatea.

Dispariţia centralelor de cărbune şi a celor nucleare din Europa a determinat şi dispariţia concurenţei pentru resursele de gaze naturale, deci în mod firesc preţul gazelor a crescut începând cu toamna anului 2020 (cu mult înaintea conflictului din Ucraina). Evident că această situaţie a adus o creştere a profitabilităţii gazelor naturale în sectorul energetic, dar a adus şi creşterea substanţială a costul energiei electrice, atât de substanţial încât să îşi permită centralele pe gaze naturale să funcţioneze cu un factor de încărcare de doar 40-50%, doar cât să acopere vârfurile de cerere sau perioadele de nefuncţionare a surselor regenerabile de energie.

Dar şi în cazul gazelor există o problemă importantă, există o luptă de eliminare a gazelor naturale din formele de energie care să fie folosite în Europa, fapt ce înseamnă o potenţială diminuare a construirii de noi centrale pe gaze în viitor. Aspect care trebuie să fie de asemenea luat în considerare, se mai precizează în comunicat.

Energia regenerabilă are avantaje importante în costul de producţie, dar care are importante limite de continuitate. Energia nucleară, deşi una dintre cele mai ieftine energie electrică securitare curate, necesită investiţii ridicate şi o dezbatere publică care să conducă la o acceptabilitate socială. Biomasa, biogazul şi biocombustibilul alte importante componente la mixul securitar naţional sunt importante şi limitate cantitativ. Energia geotermală şi energia termică cumulată de la soare, reprezintă o alternativă limitată şi relativ scumpă ale viitorului mix energetic securitar. Hidrogenul, un vector important ale energiei ca factor echilibrator şi viitorul combustibil pentru mobilitate, necesită parcurgerea unor paşi importanţi spre utilizarea sa energetică, continuă sursa. Însă mixul securitar al României anului 2050 va avea în componenţă: energie fotovoltaică, eoliană, hidro, termosolară, geotermală, biomasă, biogaz, biocombustibil, SMR, energie nucleară mare, hidrogen, gaze naturale, petrol şi cărbune, dar şi o importantă componentă de stocare şi de autoproducţie de energie.

Infrastructura critică optimă

Volatilitatea consmului şi variabilitatea energiei produse care se va accentua masiv în viitor, trebuie gestionată printr-o reconstrucţie totală a infrastructurii critice, care este pusă în situaţia de a face faţă unor vârfuri şi căderilor de consum, respectiv de producţie care nu au mai existat, a curgerii bidirecţionale a energiei, a interschimbabilităţii între diverse forme de energiei, a stocării energiei, a furncţionării sistemului naţional integrat într-un sistem european, astfel încât acesta nu mai trebuie să răspundă doar cerinţelor de echilibrare naţională ci şi regională/europeană, continuă sursa.

Crearea Noului Model al Sistemului Energetic Romanesc, cuprinzând noi capacităţi de producţie, sisteme de transport energetice eficiente şi eficace, sisteme de stocare şi echilibrare şi noi tehnologii de folosire a energiei (încălzire, apă caldă, preparare hrană, transport, instalaţii industriale etc.), care să îndeplinească condiţiile de taxonomie, presupun costuri de peste 300 mld euro.