Iernile normale au ajuns să reprezinte o ameninţare existenţială pentru Europa

Fragilitatea sistemului european de aprovizionare cu gaze naturale a fost expusă de o iarnă normală, conform unei analize recente de la Bloomberg.

În condiţiile în care contractele futures cu livrarea în vara acestui an arată preţuri semnificativ mai mari decât în iarna viitoare, o situaţie anormală pentru piaţa gazelor naturale, autorităţile europene trebuie să decidă dacă vor asigura umplerea depozitelor la preţuri mari sau vor paria pe îmbunătăţirea aprovizionării.

Spread-ul dintre cotaţiile pentru iulie 2025 şi ianuarie 2026 a revenit peste pragul de 5 EUR/MWh, după corecţia înregistrată în urma atingerii unei valori de aproape 7 EUR/MWh (vezi graficul 1).

Autorităţile europene se confruntă, astfel, cu o mare dilemă, după cum scrie Javier Blas, analist al pieţei energiei la Bloomberg: fie pariază pe scăderea preţurilor, ca urmare a creşterii cantităţilor livrate pe piaţă, fie cheltuiesc sume importante pentru reumplerea depozitelor de gaze naturale.

Preţurile mari sunt susţinute şi de directiva Comisiei Europene din perioada crizei energetice, conform căreia depozitele naţionale de gaze trebuie să ajungă la un grad minim de umplere de 90% până în prima zi a lunii noiembrie.

Autorităţile europene au decis recent să extindă perioada de aplicare până la sfârşitul anului viitor, însă au apărut deja ştiri cu privire la negocieri pentru reducerea ţintelor de umplere a depozitelor de gaze naturale.

După cum arată tot Bloomberg, "un grup de ţări europene au început discuţii informale pentru relaxarea ţintelor de umplere după 2025, pe fondul îngrijorărilor conform cărora preţurile mari fac neprofitabilă stocarea", în condiţiile în care "perspectiva forţării operatorilor să umple depozitele la o pierdere de circa 5 EUR/MWh îngrijorează factorii decizionali".

În opinia lui Blas, o eventuală reducere a ţintelor de stocare reprezintă un pariu riscant, deoarece se bazează pe îndeplinirea simultană a cel puţin trei condiţii: creşterea cantităţii de GNL în urma finalizării unor noi terminale de export, menţinerea cererii din Asia la un nivel relativ redus şi evitarea unei ierni friguroase în Europa.

O altă incertitudine amintită de analistul de la Bloomberg este încheierea războiului din Ucraina, pe fondul negocierilor noii administraţii americane, care ar putea conduce la reluarea importurilor de gaze din Rusia prin conducte, cu efecte semnificative de scădere a preţurilor.

Revenirea la aprovizionarea Europei cu gaze din Rusia ar putea fi oricum inevitabilă în viitorul apropiat, mai ales pe fondul problemelor care se prefigurează pentru doi dintre cei mai mari furnizori, respectiv Norvegia şi Statele Unite.

În ambele cazuri este vorba despre capacitatea de majorare a producţiei, pentru care este nevoie de investiţii tot mai mari.

Analize recente arată că aprovizionarea cu gaze lichefiate din SUA este pusă sub semnul întrebării, în ciuda inversării dramatice a politicilor energetice de către administraţia Trump. Aproape 70% din producţia de gaze a Americii se obţine prin fracturare hidraulică şi există tot mai multe semnale că o creştere semnificativă a producţiei nu mai este posibilă, chiar şi în condiţiile unor investiţii masive de capital.

Situaţia dificilă în care se găseşte Europa, din nou, a apărut deoarece "continentul s-a amăgit crezând că şi-a rezolvat problema gazului" şi "a interpretat greşit scăderea cererii, determinată de norocul în ceea ce priveşte vremea şi dezindustrializarea catastrofală, drept un succes strategic", după cum mai scrie agenţia de ştiri americană.

În condiţiile în care "a fost nevoie doar de o iarnă normală, nu de una rece, pentru a expune fragilitatea echilibrului dintre cerere şi ofertă în aprovizionarea cu gaze", stocurile de gaze au scăzut accelerat, iar tendinţele actuale arată o scădere a gradului mediu de umplere din Uniunea Europeană până la 30% - 35% în februarie şi martie, faţă de 55% - 60% în cei doi ani precedenţi.

Consecinţa imediat a fost menţinerea preţurilor pe o tendinţă susţinută de creştere în ultimele luni, până la un nivel recent de circa 55 EUR/MWh pentru cotaţiile TTF de la Amsterdam, de peste două ori mai mare faţă de acum un an şi aproape de maximul ultimilor doi ani.

Analiştii de la DNB Markets au subliniat că "piaţa este disperată să atragă suficiente tancuri GNL, iar preţurile curente reflectă o primă plătită pentru transportul către Europa comparativ cu Asia", după cum scrie Investing.com.

Deoarece scăderea accelerată de volumului de gaze din depozitele europene implică o creştere proporţională a necesarului de aprovizionare în lunile următoare, în condiţiile în care cotaţiile futures penalizează stocarea în loc să o stimuleze, Javier Blas subliniază că "nu există niciun stimulent economic pentru ca entităţile comerciale să adauge gaze în depozite".

Comparativ cu media europeană, situaţia din România este mult mai gravă. Gradul de umplere a depozitelor de gaze naturale din ţară a scăzut sub 50% în 24 ianuarie 2025,până la 49,93%, valoare aflată atunci în zona roşie pe site-ul Gas Infrastructure Europe (GIE).

Ieşirile zilnice din februarie 2025 au fost de circa două ori mai mari decât media ieşirilor zilnice din februarie 2024, şi au ajuns la circa 0,62 puncte procentuale din gradul de umplere.

În aceste condiţii, gradul de umplere a depozitelor de gaze din ţara noastră a fost de 41,5% în 7 februarie 2025, valoare situată în ultima zonă verde de la GIE (vezi graficul 2).

Dar nu eram în zona roşie? Ba da, însă GIE a "recolorat" recent scara gradului de umplere, în urma creşterii numărului de intervale. Acum o ţară este în zona roşu deschis dacă are un grad de umplere între 11% şi 20%, în timp ce zona roşu închis este pentru un grad de umplere de la 1% până la 10%.

Probabil că GIE a reevaluat codurile de umplere pentru a mai reduce gradul de anxietate al cetăţenilor şi autorităţilor, care acum încearcă să ne convingă că vor face totul pentru reducerea preţurilor la energie, după ce au fost propagandişti verzi iresponsabili până nu demult.

O estimare realizată pe baza evoluţiei gradului de umplere din ianuarie 2025, a mediei din februarie 2025 şi a celei din martie 2024 arată că, la sfârşitul lunii februarie 2025, gradul de umplere a depozitelor de gaze din ţara noastră va fi de circa 28,5%, iar la sfârşitul lunii martie 2025 de circa 24%.

La preţurile actuale, umplerea depozitelor de gaze ale României de la circa 24%, până la 90%, conform obligaţiilor europene, va costa peste 1,2 miliarde de euro.

Printre ţările care susţin relaxarea ţintelor de stocare se află Germania, Italia şi Ţările de Jos. Poate că aceste ţări ar trebui să susţină şi interzicerea termometrelor care arată temperaturi negative. Nu ar fi mai simplu să se rezolve astfel problema încălzirii?

Iar dacă scala termometrelor va începe, prin decret al Comisiei Europene, de la 15 grade Celsius, nu va mai fi nevoie nici de centrale pe gaz, nici de pompe de căldură. Totul va fi perfect în cea mai bună dintre lumile posibile.