ILUZIILE STATISTICE NU POT ÎNLOCUI BUNĂSTAREA ECONOMICĂ Este dispusă BCE să înveţe lecţia tiparniţei pornite în zadar?

Sincronizarea este cum nu se poate mai nefericită pentru BCE. În condiţiile în care mari economii din zona euro au intrat sau se apropie de recesiune, iar oficialii instituţiei au început să transmită semnale privind reluarea finanţărilor pe termen lung acordate băncilor comerciale, doi cercetători de la Biroul de Analiză a Politicii Economice din Olanda (CPB) au publicat recent un studiu în care arată că politica monetară neconvenţională adoptată de BCE nu a avut efecte asupra economiei reale.

Metodologia utilizată de Adam Elbourne şi Kan Ji este specifică actualului cadru de modelare utilizat la nivelul băncilor centrale, în special a celor care au adoptat strategia ţintirii inflaţiei, pentru evaluarea deciziilor de politică monetară.

Studiul, cu titlul "Do zero and sign restricted SVARs identify unconventional monetary policy shocks in the euro area?", se poate descărca de pe site-ul instituţiei, www.cpb.nl, din secţiunea "Publicaţii".

Cu ajutorul unor modele VAR (Vector Autoregression) structurale cei doi economişti arată că efectele stimulării monetare nu pot fi deosebite de alte şocuri aleatoare care au acţionat asupra economiei reale din zona euro (vezi graficul).

Nu poate fi considerată plauzibilă ipoteza conform căreia şocurile identificate în literatură reprezintă şocuri adevărate ale politicii monetare neconvenţionale", scriu Elbourne şi Ji.

În cazul modelelor VAR analizate de economiştii de la CPB, şocul are semnificaţia unui impuls dat economiei de o anumită decizie de politică monetară, iar şocul bilanţier se referă la creşterea bilanţului BCE prin achiziţia unor titluri financiare, obligaţiuni guvernamentale şi corporate, cu ajutorul "banilor" creaţi din nimic de instituţia monetară a zonei euro.

O parte semnificativă a articolului publicat de Elbourne şi Ji este dedicată analizei altor studii referitoare la impactul măsurilor neconvenţionale de politică monetară în zona euro, ale căror concluzii sunt, invariabil, favorabile "poveştii" promovate de oficialii BCE.

Din păcate, aceste studii nu au trecut peste o etapă fundamentală: izolarea corectă a şocurilor politicii monetare neconvenţionale, astfel încât să se poată ajunge la concluzia corectă a influenţei directe a tiparniţei asupra economiei reale.

"Deoarece izolarea corectă a şocurilor politicii monetare neconvenţionale este o condiţie necesară pentru estimarea efectelor acestora, concluziile articolelor anterioare construite pe baza modelelor VAR sunt nepotrivite", afirmă cei doi economişti de la CPB, care au folosit o metodă alternativă de izolare a schimbărilor neaşteptate ale politicii monetare. În aceste condiţii, "nu am găsit dovezi semnificative din punct de vedere statistic ale efectelor politicii monetare neconvenţionale asupra activităţii economice şi am observat doar dovezi slabe ale efectului asupra preţurilor", după cum mai scriu autorii.

Adică BCE nu a reuşit nici măcar să influenţeze inflaţia prin pornirea tiparniţei, un obiectiv fundamental al politicii sale, în condiţiile în care stabilitatea preţurilor este echivalată cu o rată anuală de creştere a preţurilor de consum foarte apropiată de 2%, dar aflată sub acest prag?

Mai mult, în lucrarea publicată recent, Elbourne şi Ji critică şi un articol anterior la care au fost co-autori. În februarie 2018, cei doi au publicat, alături de Sem Duijndam, articolul cu titlul "The effects of unconventional monetary policy in the euro area".

Atunci concluzia a fost că "şocurile generate de politica monetară expansionistă a BCE au stimulat activitatea economică din zona euro", însă "gradul de semnificaţie al parametrilor estimaţi a fost foarte redus".

"Rezultatele noastre anterioare nu sunt de încredere", este concluzia celor doi economişti de la CPB.

La pornirea tiparniţei BCE, toate aspectele morale care stăteau în calea susţinerii artificiale a preţurilor activelor financiare din zona euro sau a manipulării evidente a costurilor de finanţare pentru guverne falimentare au fost minimalizate şi considerate nesemnificative, obiectivul principal fiind salvarea cu orice preţ a monedei unice europene şi stimularea unor economii puternic distorsionate de politica monetară relaxată a băncii.

Oare este prea târziu pentru BCE şi celelalte autorităţi de la Bruxelles să înveţe lecţia tiparniţei pornite în zadar, mai ales în condiţiile în care tot mai mulţi cetăţeni europeni resping tot mai vehement "meniul" de iluzii statistice "servit" de conducători?