INTERVIU ÎN EXCLUSIVITATE CU DOMNUL DANIEL DĂIANU (PARTEA I) "Un nou director la BVB nu trebuie aşteptat ca un Mesia"

Reporter: Cum vedeţi pieţele financiare la noi?

Daniel Dăianu: Trebuie să avem în vedere, în primul rând, contextul internaţional, situaţia de criză financiară profundă, care îşi pune pecetea pe funcţionarea pieţelor. Bănci şi companii de asigurări trebuie să aibă o bază de capital propriu mai solidă, să capete mai multă robusteţe, rezilienţă la şocuri. Aceste exigenţe complică relaţia cu economia reală în condiţiile în care cash-flow-ul firmelor este deteriorat ca şi puterea de cumpărare a oamenilor; este şi în contradicţie cu premise ale repornirii motoarelor în economii. Contextul macro este şi va fi foarte complicat, cu randamente la plasamente ce pot trece de la cote foarte scăzute (rezultat al tipăririi de monedă de către bănci centrale mari) la cote înalte, când lichiditatea pe pieţe se va restrânge. Pentru asigurări, tensiune mare provoacă şi demografia în Europa, criza sistemelor asistenţiale.

Nu este un secret că pieţele financiare din România sunt puţin dezvoltate. Simplitatea poate fi un atu în condiţiile date, dacă ne gândim la ponoasele aduse de numeroase produse derivate cu grad înalt de toxicitate, foarte riscante. Pe de altă parte, o piaţă de capital firavă, ca la noi, nu ajută finanţarea alternativă a firmelor când băncile au apetit de creditare foarte scăzut, când sunt în de-leveraging. Dar mai trebuie spus ceva: sunt numeroase companii autohtone care nu agreează transparenţa, care nu vor listare. Oare numărul scăzut de firme listate la BVB este cauzat exclusiv de politici publice? Să nu ne imaginăm că numai cu listare de companii de stat se va învigora bursa în mod decisiv. Unele companii chiar preferă să iasă de la bursă, ca să nu fie sub presiunea acţionarilor minoritari, sau a cotaţiilor ce coboară.

Noi avem pieţe de capital subţiri, care descurajează intrări ale unor investitori străini (cei care vor intrare şi ieşire facile); pe de altă parte intrări de capital de portofoliu mari pot fi un "blessing in disguise", precum aprecierea excesivă a leului. În ziarul dumneavoastră sunt comentate în mod constant trăsături ale pieţelor financiare locale. Este de văzut cum se vor descurca companiile de asigurări de la noi privind respectarea cerinţelor Solvency II, amortizarea şocurilor induse de condiţii macro; unele dintre ele trebuie să fie mai atente la modul neconvingător în care practică re-asigurarea. Fondurile private de pensii se cuvine să fie pregătite în a comunica cu publicul ce înseamnă marcarea la piaţă (mark to market) a valorii plasamentelor făcute. Sunt multe alte aspecte demne de discutat.

Reporter: Care este rolul ASF în condiţiile date?

Daniel Dăianu: În UE, există o tendinţă de integrare instituţională, care urmăreşte o monitorizare mai bună a riscurilor micro şi macroprudenţiale, a legăturilor dintre cele două tipuri de riscuri; integrarea pieţelor obligă la supraveghere integrată. De altfel, am propus Consiliului să avem o direcţie de supraveghere integrată. Şi cercetarea, care să includă aspecte macroprudenţiale, trebuie să se dezvolte în cadrul ASF şi va exista un compartiment special în acest scop. Autoritatea trebuie să facă ceea ce încearcă să facă toate entităţile de reglementare şi supraveghere (R&S) a pieţelor financiare în Europa. Să aplice noi norme care ţin cont de lecţiile crizei, care reflectă o legislaţie în schimbare, o reformă în UE. Există activitate intensă la nivelul celor trei autorităţi europene (EBA/ Autoritatea Bancară; EIOPA/ Autoritatea pentru asigurări şi pensii ocupaţionale; ESMA/ Autoritatea pentru pieţele de capital), la nivelul Consiliului European pentru Riscuri Sistemice (ESRB), care priveşte nemijlocit ce fac autorităţile naţionale, deci şi cele din România. ESRB are în România corespondent în Comitetul Naţional pentru Stabilitate Financiară, care aduce împreună BNR şi ASF. Pieţele financiare trebuie să servească mai bine economia, consumatorii de servicii financiare. Autorităţile de R&S sunt chemate să asigure mai bine protecţia clienţilor. În acest scop este nevoie ca produsele financiare să fie "prietenoase" pentru consumatori/investitori, fraudele să fie pedepsite, riscurile sistemice să fie atenuate, conduita firmelor să nu fie în divorţ de standarde de etică profesională şi bune practici (mă refer aici şi la concurenţa neloială, care se vede şi pe pieţele din România). Riscurile asumate să fie bine cunoscute/ înţelese de investitori, cei care oferă servicii financiare să îşi respecte obligaţiile profesionale, fiduciare. Industria financiară este încă în criză; este încă subcapitalizată şi cunoaşte un deficit de încredere. Reformarea R&S nu s-a terminat. Opinia mea este că industria financiară în lumea industrializată este supradimensionată, că ea trebuie să îşi schimbe natura, să devină mai simplă şi să readucă în atenţia sa funcţiile tradiţionale de finanţare şi asigurare a activităţilor economice; să diminueze operaţiunile de trading, care accentuează volatilitatea şi funcţii destabilizatoare ale pieţelor, să promoveze transparenţa.

Reporter: Ce poate face ASF pentru ajutarea pieţei de capital?

Daniel Dăianu: Este nevoie de dezvoltarea pieţei de capital, din mai multe raţiuni. Una, valabilă pentru toată Europa (în comparaţie cu SUA), este că firmele depind excesiv de finanţarea bancară. Şi cum băncile sunt în proces de reajustare a portofoliilor, de "deleveraging", finanţarea trebuie să caute surse alternative, ceea ce înseamnă, esenţialmente, piaţa de capital. În afară de cazul când firmele se bizuie pe auto-finanţare, sau beneficiază de avantaje competitive extraordinare (dar câte sunt asemenea companii?), care le asigură lichidităţi mari, fără oprelişti. Din păcate, este dificil peste tot de a stimula ceva în condiţii de criză acută. În România, piaţa de capital este mai firavă decât în multe ţări europene. Este o întrebare legitimă şi pe care se pare că şi-o pun actori din piaţă privind numărul optim de entităţi bursiere având în vedere condiţiile induse de criză, consolidarea şi concurenţa acerbă din Europa, din regiunea noastră în particular. Vedem cum Varşovia se conturează ca un pol, aproape în tandem cu Viena. Ce putem face ca activitatea bursieră în România să reziste în aceste condiţii? Trebuie ca toţi stake-holderii să îşi dea mâna pentru a face ca piaţa de capital din România să nu intre în eutanasie. Un nou director la BVB nu trebuie aşteptat ca un Mesia. Chiar mă miră declaraţiile lipsite de sobrietate ale unora prin analogie cu lumea fotbalului. Totodată, trebuie să realizăm instituţia contrapărţii centrale, aşa cum se cere în UE şi cum este raţional. Colegi ai mei au menţionat intenţia ASF-ului de a ajunge la o clarificare a statutului Rasdaq, la o reglementare a pieţei forex. Şi merită să examinăm tarifele aplicate la tranzacţii astfel încât să sprijinim piaţa de capital autohtonă. Trebuie să fie întărită supravegherea astfel ca firmele autorizate să respecte regulile de conduită pe pieţe, să respecte clienţii. Supravegherea trebuie să fie mai vigilentă pentru a preveni fraude, înşelătorii, abuzuri de poziţie dominantă, complicităţi de încolţire a pieţei. Dialogul cu actorii din piaţă trebuie să fie mai bun. Dar dezvoltarea pieţei de capital depinde în primul rând de actorii din piaţă. Statul nu poate face minuni, nu poate fi deus ex machina.

Reporter: CNVM şi brokerii au lansat avertizări cu privire la riscurile tranzacţionării pe piaţa Forex, însă acestea nu au ajuns întotdeaua la publicul vizat. Care consideraţi că ar trebui să fie măsurile luate de ASF pe acest segment? Aveţi în vedere o reglementare a segmentului Forex?

Daniel Dăianu: Mai sus am menţionat că piaţa forex este în atenţia ASF şi măsuri concrete nu vor întârzia să apară. Ca şi în alte ţări din Europa, piaţa forex poate fi încadrată în aria de tranzacţionare a instrumentelor financiare derivate. Adică numai firme autorizate să ofere servicii în mod legal şi tranzacţiile să fie supuse unor reguli de transparenţă şi informare obligatorie a clienţilor privind riscurile asumate, etc. Din păcate, internetul este un vehicul care îngreunează mult demersul de reglementare. Vedem de exemplu, cum dacă vrei să vizionezi o competiţie sportivă online te trezeşti cu spoturi publicitare care te invită la tranzacţionare forex. Spaţiul virtual nu este uşor de stăpânit... Apariţia de "dark pools" (bazine de lichiditate opace), operate de grupuri financiare (bancare) mari, nu ajută la transparentizarea pieţelor, adică este împotriva demersurilor de a reforma sistemul de intermediere financiară. Ironia este că aceste "dark pools" sunt create şi pentru a scăpa de cotaţii nefavorabile induse de tradingul algoritmizat, de entităţi "prădătoare".

Reglementarea şi supravegherea pieţei forex, la noi şi aiurea, chiar dacă ar face progrese mari, nu poate escamota o problemă mult mai complicată, care priveşte sistemul financiar în ansamblu. Mă refer la interconectivitate în condiţiile algoritmizării operaţiunilor de vânzare/cumpărare, ce pot accentua volatilitatea, mişcări destabilizatoare - aici intră şi "high frequency trading" care este facilitat de programe speciale. Tehnologia scăpată de sub control poate juca feste nu numai unor investitori individuali, dar sistemului în ansamblu. Să ne amintim, de pildă, de "Flash crash-ul" din 6 mai 2010 la bursa new yorkeză, când Dow Jones Industrial Average a scăzut cu aproape 9% şi cât de repede. Întâlnim un motiv adiţional pentru impunerea de limite la leverage la toate entităţile financiare, deci şi la shadow banking sector. Un necaz este că autorităţile nu pot, adesea, obţine date privind îndatorarea multor fonduri de risc. Am fost părtaş la o mărturisire în acest sens de la un oficial al Băncii Angliei la o dezbatare recentă. Avem de-a face cu un mers al complexităţii sistemelor financiare care nu ajută echilibrarea, evitarea unor crize grave. Există două faţete opuse ale complexităţii: una ce facilitează echilibrarea; alta care dezechilibrează sistemele. Provocarea enormă este cum să faci ca faţa bună a lui Janus să prevaleze. Poate fi influenţată evoluţia complexităţii în direcţia bună? Ne întoarcem astfel la carenţele tezei că pieţele sunt întotdeauna eficiente (efficient markets hypothesis). Ce pot face reglementatorii şi supraveghetorii în acest sens este o întrebare crucială. Şi revin la ideea că este nevoie să ne întoarcem la raţiune, la un sistem financiar mai simplu, mai axat pe nevoile economiei reale. Când Paul Volcker a spus că singura mare inovaţie financiară folositoare a ultimelor decenii este dispozitivul ATM a exagerat desigur, dar a pus degetul pe rană.

ESMA tot avertizează investitorii privind produse derivate complexe, riscante. Problema este că gama acestor produse este mare şi spre deosebire de fumat, unde riscurile sunt prin excelenţă individuale, derivatele, nu mai vorbesc de produse sintetice, contribuie la accentuarea riscurilor sistemice. În opinia mea, nu este suficient ca investitorii să fie avertizaţi, asemenea fumătorilor, la maniera "trading is dangerous for your wealth", ca o parafrazare a lui "smoking is dangerous for your health".

Reporter: Care apreciaţi că vor fi consecinţele neputinţei burselor noastre să înfiinţeze o Contraparte Centrală locală?

Daniel Dăianu: Viaţa este făcută şi din asemenea eşecuri, care sunt ale unor actori privaţi din piaţă; este un caz de market failure. Dar gândul că nu se poate face nimic nu este corect. Cred că este nevoie de intervenţie a autorităţilor publice pentru a rezolva situaţia contrapărţii centrale. Un parteneriat public privat în acest domeniu ar fi o soluţie în circumstanţele actuale. Poate că BNR se va implica, într-un fel sau altul. Intervenţia publică ar avea funcţie de coordonare şi surmontare a miopiei unor actori din piaţă.