LA PROCESUL CJUE PE MARGINEA CAZULUI ORĂDEAN DE ÎNGHEŢARE A CURSULUI CHF Piperea: "Agentul guvernamental şi reprezentantul CE - de acord cu interpretarea favorabilă consumatorilor"

Agentul nostru guvernamental şi reprezentantul Comisiei Europene (CE) au fost de acord cu interpretarea favorabilă consumatorilor, la procesul care a avut loc, ieri, la Curtea Europeană de Justiţie (CJUE), pe marginea unui dosar de îngheţare a cursului CHF/leu, deschis la instanţa din Oradea, după cum a precizat avocatul Gheorghe Piperea.

Prezent la procesul de la Luxemburg, pentru a susţine cauza clientului său împrumutat în franci elveţieni, avocatul Piperea a scris, ieri, pe pagina de Facebook: "Azi (n.r. ieri), la CJUE, împreună cu doi colegi din echipa Piperea şi Asociaţii, Alex Dimitriu şi Luiza Hagiu, am susţinut pledoaria finală în speţa Andriciuc şi alţii contra Băncii Româneşti. Au pus concluzii şi Agentul Guvernamental Român, precum şi Comisia Europeană.

Concluziile scrise finale ale Avocatului General, Niels Wals, vor fi depuse pe data de 27 aprilie. De regulă, după aceste concluzii scrise, CJUE se pronunţă la distanţă de 45-60 de zile.

Important este că, atât Agentul Guvernamental, cât şi reprezentantul Comisiei Europene au fost de acord cu interpretarea favorabilă consumatorilor, aducând chiar argumente suplimentare foarte serioase şi lămuritoare pentru curte.

Impresia cu care ma întorc acasă, mai ales după sesiunea de întrebări şi răspunsuri, este că şi Avocatul General este favorabil interpretării noastre. Dar să nu anticipăm.

Dacă soluţia ne va fi fost favorabilă, atunci :

- există dezechilibru semnificativ în raporturile dintre bancă şi debitorul din creditele în CHF, chiar şi în cazul în care faptul hiper-valorizării a intervenit după o scurtă perioadă de relativă stabilitate;

- dacă banca nu a informat şi avertizat debitorul asupra riscurilor hiper-valorizării CHF, atunci clauza nu are caracter clar şi inteligibil, putând fi analizată sub aspectul caracterului abuziv;

- clauza de schimb valutar este o clauză accesorie obiectului principal al contractului, nefăcând parte din preţul sau remuneraţia contractului.

Şi, precum ştiţi, dacă o clauză este declarată abuzivă de instanţa naţională, ea este eliminată din contract şi lasată fără efect, cu consecinţa îngheţării cursului la nivelul celui din data semnării contractului.

S-a mai discutat şi despre faptul că băncile, deşi aveau această posibilitate, nu au introdus în contract clauze de protecţie a consumatorilor contra acestui risc, aşa cum recomandă Directiva 2014/17, adică mecanisme de conversie în moneda în care debitorul îşi realizează veniturile imediat ce cursul este depăşit cu 20% faţă de nivelul iniţial. Am evocat speţa Costache vs Volksbank, arătând că în acel contract a existat un asemenea mecanism, ceea ce i-a permis instanţei de la Galaţi să îngheţe cursul, dar şi că acest gen de contracte au fost rare şi au circulat doar temporar, în anul 2007.

S-au enunţat, de către noi, şi Recomandarea CERS din 2011 şi Regulamentul 17/2012 al BNR care, ambele, obligau băncile cu credite în valută acordate debitorilor care nu îşi obţin veniturile în acea valută, să îi avertizeze asupra riscului şi să îi invite la o conversie pentru a reduce riscul de neplată. Să nu uităm că acei debitori, deşi nu erau acoperiţi natural faţă de riscul valutar, au fost în mod iresponsabil creditaţi de bănci. Şi, cu toate acestea, băncile nu au emis aceste avertismente şi nu au făcut conversii decât în 2015, după explozia cursului CHF, când era mult, mult prea târziu.

S-a enunţat, de asemenea, şi iresponsabilitatea băncilor de a acorda credite unor persoane cu venituri reduse, profitând de nevoia acestora de a avea case sau bunuri de folosinţă îndelungată.

Culmea este ca s-a discutat chiar şi despre Legea dării în plată, avocaţii băncii susţinând că aceasta este o metodă bună de asigurare contra riscului valutar (???!) în lipsa unui mecanism contractual propice sau a unei negocieri efective.

Şi mai interesant este că judecătorii de la CJUE şi Avocatul General cunosc şi ultimele decizii ale CCR în domeniul impreviziunii în contractele de credit.

Pe scurt, deci, a fost bine. Acum nu ne rămâne decât să aşteptăm. Sunt sigur, însă, că nu vor fi surprize. Dacă soluţia va fi contra aşteptărilor noastre, atunci ea va fi motivată solid, pe bază de texte legale şi jurisprudenţiale, şi nu pe invenţii".

Curtea Europeană de Justiţie urmează, aşadar, să răspundă întrebărilor transmise de justiţia orădeană într-un dosar pe îngheţarea cursului. În acest caz, răspunsul domnului Răsvan Horaţiu Radu, reprezentantul nostru la Curtea Europeană de Justiţie, transmis la cererea CJUE ca urmare a formulării întrebărilor de instanţa din Oradea, arată că "obligaţia de plată într-o monedă străină (aceeaşi în care a fost contractat împrumutul), în contextul atribuirii riscului privind variaţia cursului valutar în sarcina exclusivă a consumatorului, conduce la o situaţie incertă pentru consumator. Mai precis, costurile pe care acesta trebuie să le suporte ar putea creşte, aparent, fără o limită maximă, iar împrumutătorul nu are obligaţia de a furniza în schimb vreun serviciu". Totodată, reprezentantul Guvernului nostru la CJUE apreciază că inserarea de clauze privind asumarea întregului risc valutar de către consumator, fără să fie prevăzute mecanisme contractuale în sensul atenuării acestui risc, denotă crearea unui dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor, încă de la încheierea contractului.

Răsvan Horaţiu Radu precizează, în răspunsul său, obţinut de ziarul BURSA: "Faptul că împrejurarea ce reprezintă materializarea riscului se produce de abia la un moment ulterior şi se exprimă prin crearea unui dezechilibru între prestaţii nu înseamnă că dezechilibrul semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor nu există încă de la momentul încheierii contractului. (...) Rezultă din situaţia de fapt reţinută de instanţa de trimitere că banca avea posibilitatea de a face uz de variaţiile de pe piaţa valutară, ceea ce reprezintă un context riscant pentru consumator".

Potrivit Casei de avocatură Piperea şi Asociaţii, cele trei întrebări la care urmează să răspundă CJUE sunt:

"1. Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 93/131 trebuie interpretat în sensul că dezechilibrul semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor care decurge din contract trebuie analizat prin raportare strict la momentul încheierii contractului sau include şi situaţia în care, pe parcursul derulării unui contract cu executare succesivă, prestaţia consumatorului devine excesiv de oneroasă comparativ cu momentul încheierii contractului din cauza unor schimbări semnificative ale cursului de schimb valutar?

2. În accepţiunea articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13, prin caracterul clar şi inteligibil al unei clauze contractuale trebuie să se înţeleagă că respectiva clauză contractuală trebuie să prevadă doar motivele care au stat la baza includerii acestei clauze în contract şi mecanismul său de funcţionare sau trebuie să prevadă şi toate consecinţele sale posibile în funcţie de care preţul plătit de consumator poate varia, cum ar fi riscul de curs valutar, şi dacă din perspectiva Directivei 93/13/CEE se poate considera că obligaţia băncii de informare a clientului la momentul acordării creditului vizează exclusiv condiţiile de creditare, respectiv dobânzile, comisioanele, garanţiile puse în sarcina împrumutatului, posibilitatea aprecierii sau deprecierii unei monede străine neputând fi inclusă în această obligaţie?

3. Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE trebuie interpretat în sensul că termenii «obiectul principal al contractului» şi «caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei, pe de-o parte, faţă de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte» acoperă o clauză cuprinsă într-un contract de credit încheiat în monedă străină între un vânzător sau un furnizor şi un consumator şi care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale, potrivit căreia «creditul va fi restituit în aceeaşi valută»?"

Casa de avocatură menţionează faptul că judecarea majorităţii litigiilor din România (aproximativ 3000 de dosare) ce au ca obiect obligarea instituţiilor financiare la conversia sumei creditului din CHF în lei, la cursul de schimb de la momentul contractării creditului, a fost suspendată, fiind aşteptată soluţia CJUE.

Potrivit specialiştilor din domeniu, deciziile CJUE sunt obligatorii pentru instanţele din ţara noastră