EnglishActualizare - SPERANŢA MUNTEANU: "IMM-urile sunt mult mai puţin capabile de restructurare"
IMM-urile sunt mult mai puţin capabile de restructurare, a afirmat Speranţa Munteanu, fost preşedinte şi actual membru de onoare al Turnaround Management Association (TMA). Aceasta a arătat că în Europa doar 8,4% din IMM-urile cu dificultăţi se restructurează.
"La noi cred că este cu 0 virgulă... Este cazul să le punem în faţă IMM-urilor nişte cadre de restructurare care să fie abordabile. (...) Primul obiectiv al directivei se referă la circulaţia liberă a capitalurilor, la libera aşezare. Este vorba despre maniera în care circulă capitalul. Pe urmă, se spune debitorului deţinut de acel capital să i se ofere posibilitatea să se restructureze prin modificarea activelor, pasivelor şi ale capitalului. Primul lucru pe care şi-l pune directiva ca obiectiv din perspectiva capitalului este să avem o circulaţie a capitalului. Noi, ca ţară, suferim de treaba asta. În România nu intră capital pentru că costul capitalului este dat de soluţia din exit. Dacă te costă o grămadă şi durează mult, asta face costul capitalului prea mare şi nu mai intră. Al treilea element este despre prevenirea creşterii volumului de credite neperformante. Ce înseamnă asta? Un volum mare de credite neperformante într-o bancă asumă o solicitare suplimentară de capital la acea bancă, iar asta pe bancă o costă, cost plătit de clienţii băncii în costurile pe care le plătesc. Ceea ce înseamnă că pentru a avea un debitor IMM care să-şi permită o restructurare el trebuie să vină devreme, să nu ajungă neperformant pentru că pentru IMM-uri principalul creditor complicat este banca, şi trebuie să-şi permită să aibă flexibilitate pe capital şi decizie", a arătat Munteanu.
Toate aceste lucruri sunt foarte economice, ceea ce înseamnă că profilul practicianului de restructurare trebuie întărit, potrivit vorbitorului.
"Trebuie să dăm acces în profesie, la noi, în UNPIR (Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România - n.r.), şi profesiilor economice, la fel cum fac olandezii sau nemţii. Trebuie să ne aducem de grabă printre noi şi practicieni care să vină din zona de consultanţă fiscală, evaluare, CFA, care cu o anumită vechime să acceadă fără examen", a precizat Speranţa Munteanu.
M.G.
---
Actualizare - * GHEORGHE PIPEREA: "Important este să facem această iniţiativă fezabilă şi funcţională"
Prioritizarea restructurării înseamnă că principalii creditori ai IMM-urilor, Fiscul şi băncile, trebuie să ţină cont de ideea că IMM-urile merită o şansă la restructurare, a spus avocatul Gheorghe Piperea, referitor la proiectul de lege ce transpune directiva europeană privind cadrele de restructurare preventivă. Acesta a adus mai multe critici proiectului de lege afirmând că acesta trebuie să devină fezabil şi funcţional.
Piperea a afirmat: "Ideea mea este să ducem la bun sfârşit această iniţiativă şi să o facem fezabilă şi funcţională şi nu să fie abandonată aşa cum a fost abandonat o vreme conceptul de concordat preventiv. Proiectul de lege aduce ceva în plus pe lângă cele 2 proceduri care se regăsesc în momentul de faţă în legea insolvenţei - mă refer la procedura concordatului preventiv care este o procedură preinsolvenţă dar care tinde la restructurarea debitorului, la salvgardarea întreprinderii sale, şi la reorganizarea judiciară care este o procedură post-insolvenţă, deci presupune insolvenţa, dar care are ca scop tot salvgardarea întreprinderii, mai ales celei care merită salvată. La aceste două proceduri se adaugă acum procedura de restructurare, procedură care are în centru un acord de restructurare şi care este din nefericire o procedură judiciară sau judiciarizată. În spiritul directivei, cel puţin aşa cum interpretez eu această directivă, restructurarea preinsolvenţă ar trebui să fie în mod cu totul şi cu totul excepţional pe rolul instanţelor, pe rolul unui judecător sindic, mai precis atunci când un proces de negociere nu poate să fie perfectat din cauza poziţiei nerezonabile a unora dintre creditorii importanţi şi când este nevoie de o suspendare a executărilor silite. Nu şi în situaţia normală în care debitorul, cu onestitate, îşi notifică şi invită creditorii principali - trebuie să folosesc această formulă pentru că proiectul de lege este împănat cu idei de creditori neafectaţi, creditori esenţiali... Voi spune creditori principali şi mă voi referi la Fisc, la bănci, la furnizorii de utilităţi, la salariaţi. Pe aceştia să-i invite la negocierea unui acord şi, pentru a mări şansele unui astfel de acord de restructurare, care ar trebui să fie semnat în termen de 90 de zile, să ceară judecătorului sindic sau celui de drept comun o suspendare a urmăririlor silite individuale ale celorlalţi creditori care nu participă la acest acord de restructurare. Ce face însă proiectul de lege: supune acest acord de restructurare unei confirmări a judecătorului şi unei serii de contestaţii în urma cărora, spre exemplu, judecătorul sindic îşi poate infirma propria soluţie de confirmare a acordului de restructurare, ceea ce face din acordul de restructurare un tip de procedură judiciarizată care se poate întoarce rapid atât împotriva debitorului - un proces judiciar este întotdeauna intimidant -, cât şi împotriva creditorilor, mai ales cei care sunt de acord să negociezi".
Avocatul a adăugat: "După aceea, concordatul este transformat în cu totul altceva decât ar trebui să fie - nu mai este o simplă procedură de prevenire a insolvenţei, ci este o procedură de punere a debitorului sub protecţia tribunalului care este aproape identică cu insolvenţa, chiar dacă nu presupune insolvenţa. De ce spun asta? Odată ce se deschide procedura concordatului preventiv, imediat sunt antrenate efecte automate care sunt similare aproape până la identitate cu efectele automate, patrimoniale, ale deschiderii procedurii: suspendarea urmăririlor pe 4 luni de zile, îngheţarea creanţei la valoarea nominală din data deschiderii procedurii, continuarea contractelor, păstrarea administrării afacerilor proprii şi aşa mai departe, lucruri care se regăsesc şi în cazul insolvenţei. Or, acest lucru, nu este de natură doar de a complica o procedură de restructurare care ar trebui să se bazeze în principal pe negocierea rezonabilă şi onestă a unui astfel de acord, care în concordat se numeşte plan de restructurare, dar poate să ostilizeze creditorii. Apropo de creditori, şi în procedura acordului de restructurare şi în cea a planului de restructurare este reglementată o instituţie extraordinar de periculoasă pentru creditori, aşa-numiţii creditori neafectaţi, cu creanţe neafectate".
M.G.
---
Actualizare - SIMONA PETRIŞOR, BONDOC ŞI ASOCIAŢII:
"Proiectul privind cadrele de restructurare preventivă schimbă paradigma concordatului preventiv "
• "Concordatul nu mai este reglementat ca un contract între debitor şi creditorii săi, ci ca o procedură judiciară de prevenire a insolvenţei"
În proiectul de lege pentru transpunerea Directivei 2019/1023 privind Cadrele de Restructurare Preventivă aflat în prezent în dezbatere publică, concordatul nu mai este reglementat drept un contract, ci ca o procedură judiciară de prevenire a insolvenţei, iar această schimbare de perspectiva trebuie să fie însoţită şi de o serie de garanţii procesuale pentru părţile implicate, inclusiv creditorii unui debitor în dificultate, a punctat Simona Petrişor, partener Bondoc şi Asociaţii.
Reprezentantul firmei de avocatură consideră că această schimbare de paradigmă referitoare la procedura concordatului preventiv este de bun augur, însă nu este suficientă în măsura în care protecţiile evocate nu se regăsesc în mod clar definite în proiectul de lege la fiecare etapă a procedurii.
Simona Petrişor a spus: "Parcurgând proiectul de lege, credem că este o transpunere de alt tip decât cele pe care autorităţile române le realizează în mod obişnuit. Raportat şi la dificultatea tematicii (directiva fiind o directiva de minimă armonizare, cu multiple opţiuni oferite Statelor Membre), proiectul publicat pare un proiect curajos şi asumat, care nu importă alte instituţii juridice din alte juristicţii, ci încearcă să dezvolte o legislaţie pe care debitorii o cunosc, să adapteze şi să amelioreze acele aspecte care s-au dovedit că împiedică o bună accesare a procedurilor respective, precum şi să elimine sau să reducă slăbiciunile observate în practică speculate de diferitele părţi implicate, de natură să conducă la o respingere a acestor proceduri de către creditori".
Simona Petrişor a mai punctat şi faptul că, deşi efortul depus în pregătirea proiectului de lege trebuie apreciat, din perspectiva obiectivului propus privind existenţa unor proceduri de concordat eficiente, proiectul prezintă o serie de vulnerablităţi importante care ar trebui remediate în procedura de dezbatere publică în desfăşurare sau în paşii următori până la adoptarea legii de transpunere, pentru a asigura o protecţie mai bună a tuturor părţilor implicate şi o claritate în reglementare (printre aspectele amintite fiind conceptul nedefinit de creanţe afectate, drepturile de contestare ale diferitelor tipuri de creditori, durata maximă a suspendărilor executărilor silite dispuse de judecătorul sindic, data de referinţă a votului pe plan, flexibilitatea în tratamentul creanţelor în dispută, corelarea cu alte legislaţii precum cea în materie de garanţii în vederea acordării unei protecţii corespunzătoare finanţărilor noi şi intermediare).
Acest lucru este esenţial pentru succesul unei proceduri de prevenţie precum concordatul, căci deşi directiva sprijină redresarea debitorilor, fără (un minim de) creditori nu există posibilitatea reală a unei astfel de redresări, a spus Simona Petrişor.
"Acum, în proiectul de lege, un rol cheie în succesul procedurii de concordat judiciar îl are judecătorul sindic, acesta trebuind să verifice într-un timp scurt, la omologarea planului de restructurare, o serie de condiţii chiar mai complexe decât cele cu care este deja familiarizat în cadrul confirmării planurilor de reorganizare. Ar trebui asigurate mijloacele necesare în vederea asigurării unei posibilităţi reale a unui astfel de control judiciar, fie prin intermediul unor condiţionalităţi impuse cu privire la desemnarea administratorului concordatar pentru a asigura un anumit standard acestuia, fie prin alte modalităţi cel puţin cu privire la o parte din aceste condiţii", a adăugat reprezentantul firmei de avocatură.
A.I.
---
Actualizare - SORIN PETRE, PREŞEDINTELE ANEVAR: "Standardele de evaluare au fost modificate anul trecut"
Standardele de evaluare a bunurilor au fost modificate, anul trecut, fiind aliniate cu cele internaţionale în domeniu şi aducând câteva noutăţi faţă de cele din 2018, a anunţat Sorin Petre, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din România (ANEVAR). Domnia sa a menţionat, printre altele, că noile standarde de evaluare, care adresează principalele tipuri de active, conţin şi unele recomandări şi precizări. ANEVAR pregăteşte evaluatorii în baza acestor criterii, a mai spus Sorin Petre, manţionând că este vorba desptre cele mai bune practici şi că nu există o formulă magică pe care evaluatorii să o folosească şi să ajungă la aceeaşi valoare în rapoartele de evaluare. Sunt diferenţe în opiniile de evaluare şi este normal să fie aşa, a adăugat domnia sa.
Structura noilor standarde este legată de categorii de bunuri, din vechile standarde de evaluare fiind eliminate unele dintre ele la capitolul bunuri imobile. De asemenea, a fost i trodus standardul de evaluare pentru datoriile nefinanciare.
"Prin datorii nefinanciare ne referim la acele datorii care este de aşteptat să fie stinse în viitor fără ieşiri de numerar", a explicat Sorin Petre.
Preşedintele ANEVAR a mai spus că, în cadrul noilor standarde, regăsim trei elemente noi care trebuie luate în calcul în estimarea valorii de către evaluator:
-Termenul "trebuie ("must"), care indică o responsabilitate necondiţionată. Evaluatorul trebuie să îndeplinească acest tip de responsabilităţi în toate situaţiile în care există circumstanţele la care se aplică cerinţele.
-Termenul "ar trebui" ("should"), ce indică responsabilităţi presupuse a fi obligatorii. Dacă un standard prevede că evaluatorul "ar trebui" să ia în considerare o anumită acţiune sau procedură, atunci se presupune că este obligatorie luarea în considerare a acţiunii sau procedurii, însă nu este obligatorie acţiunea în sine sau procedura în sine.
-Verbul "a putea" ("may"), ce descrie acţiuni şi proceduri a căror luare în considerare implică responsabilitatea evaluatorului. Dacă evaluatorul pune în aplicare aceste proceduri în evaluare şi modalitatea în care face acest lucru, vor depinde de exercitarea raţionamentului profesional în circumstanţele conforme cu obiectivele acestor standarde.
E.O.
---
Actualizare - ADRIAN VASCU, VERIDIO: "Trebuie să sprijinim acest moment zero al refacerii Legii 85/2014"
Dezbaterile pe marginea transpunerii Directivei 2019/1023 privind cadrele de restructurare preventivă reprezintă un moment oportun, în opinia domnului Adrian Vascu, Senior Partner, Veridio, care spune că, în situaţia în care în acest act normativ pot fi introduse anumite lucruri concrete, mai clare, vizavi de metodologia evaluării, va fi extrem de util pentru practicienii din domeniu.
Domnia sa declară: "Nu cred neapărat că va trebui completată directiva, ci schimbată maniera de înţelegere. Dacă grupul de lucru pentru această directivă cade de acord că maniera în care se va face evaluarea va fi una ce va putea fi cuprinsă într-un ghid şi mai ales procedura va fi acceptată unitar, va fi extrem de util pentru că va canaliza raportul de evaluare spre o direcţie care să fie de mai mare încredere pentru cei implicaţi în acest proces, respectiv va restrânge intervalul valorilor".
În opinia domniei sale, aceasta este o cale prin care lucrurile ar putea fi făcute mult mai bine şi "dacă tot avem acest moment zero al refacerii Legii 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, trebuie să sprijinim demersul, să avem o transpunere pe o lege modernă şi europeană".
V.R.
---
Actualizare - VASILE NEMEŞ, FORMATOR INPPA: "Avocatul, indispensabil în anumite momente ale procedurilor de restructurare"
Avocaţii trebuie să fie prevăzuţi în normele proiectului de act normativ prin care se doreşte transpunerea internă a directivei europene 2019/1023, deoarece ei au un anumit rol în procedurile de prevenire şi de restructurare, afirmă conf. univ. dr. Vasile Nemeş, formator în cadrul Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor (INPPA).
"Avocatul are utilitatea lui, rolul lui în aceste proceduri, pentru că prealabil, ambele proceduri - atât restructurarea, cât şi concordatul preventiv - au caracter judiciar, mai mult sau mai puţin accentuat. Orice procedură judiciară presupune cunoştinţe de specialitate, iar o categorie de specialişti în acest domeniu sunt avocaţii. Majoritatea practicienilor în insolvenţă nu ar contesta participarea avocaţilor în aceste proceduri. Avocatul are un anumit rol în aceste proceduri de prevenire. El este chiar indispensabil în anumite momente ale procedurilor de restructurare. Mai mult, în prealabil, aceste proceduri trebuie popularizate, răspândite, pentru că nu ne privesc doar pe noi juriştii, ci şi mediul de afaceri, comercianţii, profesioniştii. Ele trebuie aduse la cunoştinţa debitorului şi creditorilor. Iar popularizarea procedurilor poate fi făcută indiscutabil de avocat, mai ales de avocatul firmei, care poate propune debitorului aceste proceduri la care poate să recurgă", susţine Vasile Nemeş.
Domnia sa afirmă că avocatul poate interveni în momentul în care debitorul alege la care dintre cele două proceduri - concordatul preventiv şi acordul de restructurare - să recurgă.
"Un sfătuitor în acest sens poate fi avocatul, mai ales în privinţa concordatului. În acordul de restructurare, pare să rezulte din reglementări că debitorul ia legătura cu un practician în insolvenţă şi acesta din urmă face demersurile ulterioare. Cred că debitorii vor folosi în continuare un intermediar între ei şi practicieni. Dacă debitorul are un avocat, mai întâi îl va consulta pe acesta şi apoi, împreună sau separat, vor lua legătura cu un practician în insolvenţă pentru demararea procedurilor specifice acordului de restructurare. Cu atât mai mult, concordatul preventiv trebuie făcut în prezenţa avocatului, deoarece are o procedură cu vădit caracter judiciar, unde practicianul intervine ulterior. Cererea privind concordatul trebuie adresată judecătorului sindic de către debitor. Cred că în majoritatea situaţiilor, debitorul se va adresa mai întâi avocatului şi acesta va elabora, redacta cererea de chemare în judecată, va pregăti dosarul, elementele de probă, va încerca o prezentare în faţa judecătorului pe care să îl convingă că debitorul este în stare de dificultate şi e vrednic de a urma procedura concordatului", a precizat conf. univ.dr. Vasile Nemeş.
El a arătat că avocatul îşi găseşte utilitatea şi ulterior deschiderii procedurilor respective, care presupun instrumente de drept material, cât şi măsuri cu pronunţat caracter judiciar.
"Debitorul nu este desprins de lumea înconjurătoare, el se află în relaţie continuă cu creditorii şi este posibil ca avocatul să fi purtat anterior negocieri, discuţii cu creditorii sau reprezentanţii acestora,îinaintea deschiderii procedurilor. S-a spus că ambele reglementări păstrează un mijloc procedural pus la îndemâna celor implicaţi care poartă denumirea de contestaţie. Aceste mijloace procedurale vor fi redactate şi susţinute de avocaţi. Apoi, nu doar debitorul are nevoie de un avocat. Ambele proceduri nefiind unilaterale, ci concursuale, şi creditorul va recurge la serviciile specifice ale unui avocat. Cel puţin instinctual, majoritatea creditorilor îşi vor consulta avocatul cu privire la demersurile pe care doresc să le întreprindă. Contestaţiile sunt mijloacele prin care şi creditorii pot ataca anumite acte sau demersuri şi pot fi redactate şi susţinute de avocat. În căile de atac, atât debitorul cât şi creditorii pot recurge la un avocat pentru a-şi apăra interesele", a spus Vasile Nemeş.
Domnia sa a mai arătat că legiuitorul ar trebui să introducă în proiectul de act normativ prevederea ca planurile de restructurare să includă şi cheltuielile pe care debitorul şi creditorii le vor face cu avocaţii în procedura de restructurare şi în aceea privind concordatul preventiv, deoarece avocatul îi reprezintă în adunările creditorilor, în contestaţii şi în căile de atac.
G.M.
---
Actualizare - NICOLETA MUNTEANU, PARTENER EURO INSOL: "Transpunerea directivei europene - a doua şansă pentru companiile care se restructurează"
Transpunerea Directivei 2019/1023 va oferi o a doua şansă companiilor care au demarat procedura de restructurare a activităţii pentru a depăşi starea de dificultate în care se află, a afirmat Nicoleta Munteanu, partener Euro Insol. Conform domniei sale, implementarea în legislaţia internă a normelor europene va clarifica şi completa o serie de aspecte cu implicaţii directe în activitatea practică din domeniul insolvenţei.
"Directiva propune să creeze proceduri de restructare clare, proceduri simple, proceduri eficiente, prin armonizarea legislaţiei statelor membre în domeniul restructurării, crearea unor cadre eficiente de restructurare preventivă, de insolvenţă şi de remitere de datorie, dar şi creşterea şanselor de restructurare prin acordarea celei de-a doua şanse companiilor care se restructurează. Transpunerea directivei europene de restructurare şi insolvenţă, document ce a fost adoptat în iunie 2019, va fi realizată până în 17 iulie 2021", a precizat Nicoleta Munteanu.
Pentru transpunerea directivei europene, Ministerul Justiţiei a lansat în 12 martie, în dezbatere publică un proiect de act normativ privind modificarea legii 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, dezbatere care se va încheia în 9 aprilie. În urma propunerilor care vor fi formulate până atunci de către practicienii în insolvenţă şi de profesioniştii din domeniul juridic, va urma o nouă rundă de dezbateri cu specialiştii din insolvenţă pentru a stabili coordonatele viitorului act normativ ce va fi trimis, până la finalul lunii aprilie, în procedură de urgenţă, spre dezbatere şi vot Parlamentului.
G.M.
---
Actualizare - LUCIANA GHIŢULESCU, EURO INSOL: "În practică, măsurile unor creditori sau instituţii de specialitate sunt contrare legii speciale"
Deşi există norme imperative, prin care legiuitorul a prevăzut expres care sunt principiile care guvernează procedura insolvenţei, în practică există situaţii în care măsurile unor creditori sau ale unor instituţii de specialitate sunt contrare legii speciale, susţine Luciana Ghiţulescu, practician în insolvenţă în cadrul companiei Euro Insol.
Domnia sa a prezentat şi un caz în care s-a confruntat cu o executare silită prin poprirea contului unic de insolvenţă, executare care a fost începută în perioada de reorganizare şi care a fost continuată în procedura de faliment, suma fiind eliberată de instituţia bancară. "Această continuare a executării silite, precum şi întocmirea unui plan de distribuire a sumelor şi întocmirea celorlaltor acte sunt nelegale având în vedere prevederile legii speciale. Prin încălcarea lor a fost încălcat principiul specialia generalibus derogant (n.red. - norma specială e cea care derogă de la norma generală şi că norma specială este de strictă interpretare la cazul respectiv. Mai mult, o normă generală nu poate înlătura de la aplicare o normă specială). Legiuitorul a prevăzut în mod expres care sunt atribuţiile lichidatorului judiciar, fiind singurul care poate să procedeze la distribuirea sumelor din averea debitorului şi în ordinea prevăzută de lege", a precizat Luciana Ghiţulescu.
Din informaţiile oferite de practicianul din cadrul Euro Insol, executarea s-a început la cererea unui creditor care deţinea o creanţă curentă în procedura de reorganizare. Creditor, care deşi avea alte pârghii legale prevăzute de legea specială, de care a şi uzat, respectiv o cerere de plată a unei creanţe curente, o cerere de înscriere la masa credală, o contestaţie împotriva măsurii administraţiei lichidatorului judiciar. Au fost dosare pe rolul judecătorului sindic, în care s-au pronunţat soluţii favorabile administratorului judiciar.
"În calitatea noastră de practician în insolvenţă în acest dosar nu am primit nicio notificare din partea executorului judecătoresc. În schimb, aflând de executare, am notificat despre deschiderea procedurii de faliment şi restricţiile specifice. Cu toate acestea, Biroul de Executor Judecătoresc a mers mai departe cu executarea. Pe de altă parte, instituţia bancară unde era deschis contul unic de insolvenţă, a fost notificată anterior deschiderii procedurii de faliment, de măsurile dispuse prin hotărârea de trecere la faliment, de restricţiile specifice, respectiv că nu se poate dispune de sumele din cont, fără un ordin al lichidatorului judiciar ori al judecătorului sindic. Cu toate acestea, suma a fost eliberată de către bancă. Reiterez că executorul a procedat la întocmirea planului de distribuire a sumelor. Faţă de această situaţie, în prezent am formulat un dosar privind contestaţia la executare - care este pe rolul judecătoriei competente - şi un dosar aflat pe rolul judecătorului sindic, în care am solicitat aplicarea art.86 din legea specială, respectiv antrenarea răspunderii instituţiei bancare care a eliberat suma din cont, precum şi aplicarea unei amenzi de către instanţă", a precizat Luciana Ghiţulescu.
În sprijinul practicianului în insolvenţă, există, conform informaţiilor oferite de Luciana Ghiţulescu, şi o decizie a Curţii de Apel Craiova prin care s-a menţionat foarte clar: "în condiţiile în care băncii i s-au adus la cunoştinţă măsurile dispuse prin hotărârea de deschidere a procedurii, anterior ordinelor de plată prin care administratorul special a ordonat plăţi din contul societăţii, cu depăşirea de către acesta a limitelor prevăzute de lege, banca nu se poate absolvi de culpa încălcării legii prin invocarea faptei terţului".
Mai mult, practicianul în insolvenţă din cadru Euro Insol arată că prin decizia 17/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat faptul că este de competenţa judecătorului sindic să soluţioneze contestaţiile la executare a creanţelor fiscale.
"Deşi nu se menţionează şi celelalte tipuri de creanţe, pentru egalitate de tratament, noi opinăm că toate aceste acţiuni ar trebui să fie în competenţa judecătorului sindic", a concluzionat Luciana Ghiţulescu.
G.M.
---
Actualizare - CRISTINA IENCIU-DRAGOŞ, INSOL EUROPE: "Societăţile aleg tot mai mult calea restructurării"
La nivel naţional se constată o evoluţie în materia în insolvenţei şi a reorganizărilor, spune doamna Cristina Ienciu-Dragoş, Head of Legal, CITR & Country Coordinator, INSOL Europe, care precizează că societăţile româneşti aleg tot mai mult calea restructurării.
Domnia sa spune: "Dacă în anii 2008-2010 insolvenţa era considerată egală cu falimentul şi aveam o proporţie a reorganizărilor de aproximativ 1% din totalul dosarelor de insolvenţă, în 2018 am ajuns să înregistrăm de cinci ori mai multe reorganizări. În 2019, la aproximativ zece ani de la prima lege în materie, aveam până într-o sută de proceduri de concordat preventiv, ceea ce înseamnă extrem de puţin pentru o perioadă atât de îndelungată. Dar, se pare că 2020 schimbă percepţiile. Am observat acest lucru atât din practică, cât şi din legislaţia care se modifică în ultima perioadă. Societăţile din ţara noastră aleg tot mai mult calea restructurării sau asigurarea unor mecanisme de prevenţie. Spre exemplu, OUG nr. 6 din 2019 privind facilităţile fiscale a început să fie accesată, iar pentru concordat preventiv s-au înregistrat mai multe dosare în 2020".
În acest context, afirmă domnia sa, există nevoia creării unui cadru normativ care să permită luarea unor măsuri cu celeritate.
Cristina Ienciu-Dragoş menţionează că Directiva Europeană privind cadrele de restructurare preventivă înseamnă o nouă şansă pentru companiile româneşti. Potrivit domniei sale, transpunerea Directivei în legislaţiile naţionale ale statelor membre UE are ca rol crearea unei culturi a salvării şi prevenţiei la nivel european, care să aducă, pe lângă avantaje pentru mediul de afaceri, şi efecte sociale pozitive, precum salvarea locurilor de muncă. "Numai prin măsuri comune de uniformizare a practicilor de restructurare a businessurilor la nivel european vom reuşi să oferim un nou sens pozitiv cuvântului restructurare, oferind cu adevărat o nouă şansă companiilor care trec prin dificultăţi", conchide Cristina Ienciu-Dragoş.
A.V.
---
Actualizare - SIMONA MILOŞ, PREŞEDINTELE INPPI: "Directiva privind cadrele de restructurare preventivă - necesitate, nu opţiune"
Directiva 2019/1023 privind cadrele de restructurare preventivă nu este o opţiune, ci o obligaţie şi o necesitate, spune avocatul Simona Miloş, preşedintele Institutului Naţional de Pregătire a Practicienilor în Insolvenţă (INPPI).
Specialistul a explicat că acordul de restructurare reprezintă o procedură distinctă de prevenire a insolvenţei care constă, în esenţă, într-o propunere formulată de către debitor, de restructurare a activităţii acestuia şi de plată a creanţelor datorate, în urma unei negocieri purtate cu o parte a creditorilor sau cu toţi aceştia, propunere care urmează a fi supusă confirmării de către judecătorul sindic.
În linii mari, această procedură se doreşte a fi una cât mai simplă, care să necesite o intervenţie limitată a instanţei de judecată şi care să permită debitorului aflat în dificultate să beneficieze de posibilitatea restructurării timpurii a activităţii sale şi a descărcării unei părţi a pasivului acestuia, a adăugat doamna Miloş.
În opinia domniei sale, înţelegând pe deplin nevoia reglementării unei proceduri de restructurare cat mai simple, care să respecte celeritatea ce se impune a fi urmărită în cazurile de dificulatate financiară a debitorilor tocmai pentru a putea evita insolvenţa, se impune găsirea echilibrului perfect între acest deziderat şi necesitatea, în egală măsură, a protejării interesului masei credale, astfel încât să se asigure garanţii suficiente ale respectării drepturilor creditorilor.
Având în vedere că proiectul se află în dezbatere publică la acest moment, scopul acestui articol este acela de a semnala potenţialele dezechilibre care pot apărea în implementarea acestei proceduri în varianta actuală şi a identifica posibile remedii, atrage atenţia Simona Miloş.
În cadrul unei astfel de proceduri, debitorul aflat în dificultate are posibilitatea, în scopul prevenirii insolvenţei, să propună un acord de restructurare, sens în care contractează serviciile unui practician în insolvenţă care să-l asiste în acest demers.
O astfel de procedură poate fi iniţiată doar la cererea debitorului, creditorii neavând acest drept şi, totodată, poate fi realizată doar cu o parte a masei credale, conform propunerii debitorului, sens în care acesta trebuie să precizeze, prin depunerea a două liste distincte, care sunt creanţele propuse să fie incluse în acordul de restructurare, respectiv care sunt acelea care nu vor fi incluse în acest acord şi, prin urmare, nu vor suferi modificări.
Accesarea unei astfel de proceduri nu împiedică creditorii să demareze procedurile de executare silită sau să iniţieze procedura insolvenţei, ceea ce, din perspectiva creditorilor, reprezintă un avantaj.
Deşi neprevăzută printre informaţiile ce se cer a fi cuprinse în acordul de restructurare, cea de-a treia listă care ar trebui menţionată odată cu prezentarea acordului este cea a creanţelor litigioase, debitorul având dreptul (şi nu obligaţia) de a include astfel de creanţe în acordul de retructurare, includerea acestora neechivalând cu recunoaşterea creanţei litigioase, însă dreptul de vot al unei astfel de creanţe va fi limitat la valoarea creanţei incluse de către debitor în acord, a mai explicat preşedintele INPPPI.
Domnia sa a spus, printre altele: "O primă observaţie pe care o putem face în legătură cu clasificarea pe care debitorul o face între creanţele afectate de acordul de restructurare şi cele neafectate de acord se referă la faptul că lista creanţelor neincluse în acord nu poate fi contestată, nici de către cei incluşi în această listă, nici de către cei afectaţi de acord. (...) O a doua observaţie este legată de motivele pentru care debitorul decide să nu includă o parte a creanţelor în acordul de restructurare".
O a treia observaţie pe care a făcut-o Simona Miloş se referă la regimul creanţelor litigioase, caracterul absolut al valorii de evaluare stabilită de către evaluator şi analiza contestaţiilor/căilor de atac care pot fi promovate în această procedură fiind alte două puncte dezbătute de domnia sa.
E.O.
---
Actualizare - TEODORA STOIAN, CONSILIER AL MINISTRULUI JUSTIŢIEI: "Transpunerea Directivei 2019/1023 introduce o cultură a prevenţiei"
Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2014, iniţiativă legislativă care va transpune în dreptul intern directiva europeană 2019/1023 va introduce o cultură a prevenţiei prin procedurile de preinsolvenţă incluse în viitorul act normativ, susţine Teodora Stoian, consilier al Ministrului Justiţiei.
"Cred că e un proiect de lege inovator, care introduce o cultură a prevenţiei, în care un debitor aflat în situaţie de dificultate poate accesa oricând aceste proceduri de preinsolvenţă, pentru a nu ajunge în situaţia de insoilvenţă, din care poate ieşi cu greu în urma restructurării judiciare. Pentru noi, Ministerul Justiţiei, împreună cu consultanţii a fost important să definim mai larg situaţia de dificultate în care un debitor poate solicita intrarea în aceste proceduri de preinsolvenţă ca să beneficieze de ea cât mai multe societăţi debitoare. În privinţa procedurilor de restructurare - acordul de restructurare şi concordatul preventiv, ne dorim ca ele să nu fie greoaie, imposibil de accesat, ci uşor de accesat atât pentru microîntreprinderi, cât şi pentru companiile naţionale. Aceste instrumente sunt menite să vină în sprijinul lor înainte de a intra în această situaţie de insolvenţă", a precizat Teodora Stoian.
Proiectul legislativ a fost pus în dezbatere publică, în 12 martie, de Ministerul Justiţiei, dezbatere care se va încheia în 9 aprilie.
"Dorim ca la această dezbatere să participe cât mai mulţi practicieni din domeniul insolvenţei care să vină cu propuneri concrete privind proiectul de lege. Dezbaterea publică se finalizează pe 9 aprilie şi ne dorim ca ulterior să avem o discuţie cu practicienii în insolvenţă pentru a vedea cât mai bine cum vom integra în viitorul act normativ feedback-ul primit. Ministerul Justiţiei lucrează cu consultanţi şi specialişti din domeniul insolvenţei. Ne-am dorit ca la dezbatere să avem un cadru larg de stake-holderi pentru ca proiectul să fie cât mai apropiat de nevoile practicienilor şi debitorilor", a spus Teodora Stoian, consilier al Ministrului Justiţiei.
G.M.
---
Grupul de presă BURSA organizează, în parteneriat cu Institutul Naţional pentru Pregătirea Practicienilor în Insolvenţă (INPPI), videoconferinţa "Codul Insolvenţei", în data de 30 martie 2021, începând cu ora 10:00.
Evenimentul va putea fi urmărit, în direct, pe site-ul www.bursa.ro, contul de Facebook al ziarului BURSA, pe pagina Youtube a ziarului BURSA şi pe paginile de Facebook ale partenerilor media şi suport.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
